12,871 matches
-
mie și Ninei în fiecare an de Crăciun, cu ghetuțele lustruite și curate, - pentru că mama ne mai cumpăra și șoșoni albi ca să le apărăm de noroi - am intrat împreună cu mama în sala de clasă. În colțul de lângă catedră apăruse un brad împodobit cu hârtie creponată de toate culorile și cu smocuri mici de vată pe ramuri, imitând zăpada. Sub brad erau așezate cutii frumos ambalate, în interiorul cărora părinții și învățătoarea puseseră cadouri pentru fiecare copil. Serbarea era pe punctul să înceapă
CRĂCIUNUL COPIILOR de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363565_a_364894]
-
șoșoni albi ca să le apărăm de noroi - am intrat împreună cu mama în sala de clasă. În colțul de lângă catedră apăruse un brad împodobit cu hârtie creponată de toate culorile și cu smocuri mici de vată pe ramuri, imitând zăpada. Sub brad erau așezate cutii frumos ambalate, în interiorul cărora părinții și învățătoarea puseseră cadouri pentru fiecare copil. Serbarea era pe punctul să înceapă. Până să iau loc în bancă am văzut-o deja pe una dintre colegele mele, - care în clasele unu-
CRĂCIUNUL COPIILOR de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363565_a_364894]
-
securitate; a recita din opera lui era curată erezie și dacă poezia exprima iubirea pentru Moș Crăciun, ei bine, asta întrecea orice măsură. Moș Crăciun trebuia uitat, se născuse Moș Gerilă. Așa se face că pe vremea aceea unii împodobeau bradul numai de Anul Nou sau îl împodobeau de Crăciun dar aprindeau lumânările să fie văzut la ferestre numai de Anul Nou. Așadar, Moș Crăciun trebuia uitat. În consecință, doamna m-a luat de după umeri, m-a condus înapoi în bancă
CRĂCIUNUL COPIILOR de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363565_a_364894]
-
Acasa > Strofe > Amintire > SALCÂMUL, STEJARUL ȘI BRADUL Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1562 din 11 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului SALCÂMUL, STEJARUL ȘI BRADUL Domnul cică a făcut Demult tare, la-nceput, Trei pomi cum nu s-a văzut: Un salcâm tare frumos, Un stejar
SALCÂMUL, STEJARUL ŞI BRADUL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1562 din 11 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362321_a_363650]
-
Acasa > Strofe > Amintire > SALCÂMUL, STEJARUL ȘI BRADUL Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1562 din 11 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului SALCÂMUL, STEJARUL ȘI BRADUL Domnul cică a făcut Demult tare, la-nceput, Trei pomi cum nu s-a văzut: Un salcâm tare frumos, Un stejar gros și umbros Și un brad înalt, fălos. Vă mai spun că fiecare Avea sute de picioare Să umble
SALCÂMUL, STEJARUL ŞI BRADUL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1562 din 11 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362321_a_363650]
-
Ediția nr. 1562 din 11 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului SALCÂMUL, STEJARUL ȘI BRADUL Domnul cică a făcut Demult tare, la-nceput, Trei pomi cum nu s-a văzut: Un salcâm tare frumos, Un stejar gros și umbros Și un brad înalt, fălos. Vă mai spun că fiecare Avea sute de picioare Să umble din zare-n zare . Apoi a suflat, Viață de le-a dat Și i-a îndemnat: - Vă las să umblați, Loc să căutați, Să vă așezați ! Și-
SALCÂMUL, STEJARUL ŞI BRADUL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1562 din 11 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362321_a_363650]
-
Vă mai spun că fiecare Avea sute de picioare Să umble din zare-n zare . Apoi a suflat, Viață de le-a dat Și i-a îndemnat: - Vă las să umblați, Loc să căutați, Să vă așezați ! Și-a plecat bradul haihui Până-n vârful muntelui, Chiar în coasta soarelui. S-a oprit stejaru-n cale, Dincolo de munți, la poale, Pe o înverzită vale. Iar salcâmul, măi să fie ! Între-un deal și o câmpie, Lângă tufele de vie. Când furtuna se stârnește
SALCÂMUL, STEJARUL ŞI BRADUL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1562 din 11 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362321_a_363650]
-
vie. Când furtuna se stârnește, Pe cine aprig izbește Și de moarte îl rănește ? Pe cel ce mai jos s-a pus ? Nuuu ! Pe-acela ce s-a dus De-a ajuns la stele, sus ! Referință Bibliografică: Salcâmul, stejarul și bradul / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1562, Anul V, 11 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Gheorghe Vicol : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
SALCÂMUL, STEJARUL ŞI BRADUL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1562 din 11 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362321_a_363650]
-
un băiet cu numele de Dumitru, așa că îl invită și pe preotul Plutașu să-l onoreze cu prezența familiei sale la această aniversare, totodată să-i binecuvânteze și oile. Așeză sub salcâmul falnic din fața casei o masă din blăni de brad, peste care așternu o față de masă țesută la război de bunica Floarea, apoi atașă două canapele făcute din dulapi din lemn de salcâm. Bunica Floarea aduse o pâine cât roata carului, coaptă pe vatră în cuptorul de alături, farfurii din
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362277_a_363606]
-
tandru Cu al meu destin murdar, Să strivesc destins dar mândru Pe-al morții veșnic clopotar. Nu mă-ndur să ies din mine Și să plâng la porți de iad, Să primesc ce se cuvine - Un sicriu din lemn de brad. ..................... Mă-ntorc la tine singur Și cu sufletul cernit; Mă vei goni, mi-s foarte sigur, Mă vei trimite la cerșit. Sunt un perdant în lumea asta Cu gena răului rânind, De voi deschide larg fereastra Am să zăresc morții
MOARTEA LOCUIEȘTE ÎN APARTAMENTUL DE DEASUPRA de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362336_a_363665]
-
poetul cultiva peisajul. Peisajele lui excelează în străluciri violente, unde se deslușesc numai formele gigantice. În „Roamnța soarelui” se desfășoară o perspectivă planetară: „Dau fluviilor gratii de reptile, Dau marilor priviri fosforescente, Iar munților dau zare, aspecte de gorile, Si brazilor, pe coaste, poziții indecente.” El face din romanța o mică enciclopedie sentimentală. Astfel apar fauni, parce, nimfe, silvani, bacante, persoane notorii din lumea artelor, titluri din creații célèbre. Enigmă eternului feminine devine și mai profundă când e purtată prin geografii
ION MINULESCU-POETUL CARE A REABILITAT ROMANŢA TRADIŢIONALĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362368_a_363697]
-
Bucur, Fecior lui Pătrașcu din milă divină. Se-nalță și crește ca ramul cu rodul Bogat, strâns din seva acestui pământ, Creștin botezat și-aplecat spre norodul, Ce-i Domnului sprijin sub blându-i cuvânt. Crescut lângă carte, frumos ca un brad, Odorul mezin al măicuței e dus, Zălog la sultanul ce în Țarigrad, Pe Vodă-l constrânge să-i fie supus. Apoi vine vreme, feciorul bărbat, E uns în domnie-n cetatea de-acasă. Îl știe o lume ca mare-nvățat
FRUMOSUL PRINCIPE CERCEL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362405_a_363734]
-
dansez”. Dansează în gând cu el... -Închide naibii aparatul ălă, că mă arunc din mașină. Strigă femeia cea prea elegantă pentru o zi de marți. Tea se trezește din visare. “O, Doamne unde merg eu?” La Gura Secu mirose a brad, pământul mustește de apă, pe marginea șoselei mulțime de clopoței albaștri. A ajuns. În poarta mănastiri inima o ia razna. Se schimbă în grabă, își acoperă capul cu eșarfa alba luată de la Hozeva cu doi dolari (putea s-o ia
DOAR EL I-A SPUS TEADORA de DORINA STOICA în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362389_a_363718]
-
a luat cu ea, când a închis ușa pe dinafară. La miezul nopții în cimitirul mănastirii ce se află din-sus de chilia părintelui e pace. După ce străbați aleea ce urcă abrupt, deodată îți apare în față în dreptunghiul străjuit de brazi o imagine pe care o porti mult timp în suflet. Crucile din piatră albe sunt luminate de candele aprinse. Aleia principală pietruită se oprește la mijlocul cimitirului, unde este mormântul din marmură albă al celui mai iubit dintre acei care au
DOAR EL I-A SPUS TEADORA de DORINA STOICA în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362389_a_363718]
-
cruce scrie, părintele Onufrie Frunză. -Părinte e păcat să iubești. Părintele tace. Lângă mormântul părintelui Cleopa femeia își pleacă genunchii. Începe să plângă liniștit. Ridică ochii spre cer. Liniștea și pacea celor adormiți în cimitir îi pătrunde ușor în suflet. Brazii stau aliniați, drepți ca drepții lui Dumnezeu. Tea se ridică și aprinde lumânările. Una pentru mama, apoi pentru fiu, una pentru ea, alta pentru soț. Ei îi spun Dora. La urmă una pentru el. Numai el i-a spus i-
DOAR EL I-A SPUS TEADORA de DORINA STOICA în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362389_a_363718]
-
Ei îi spun Dora. La urmă una pentru el. Numai el i-a spus i-a spus Teadora! Se așează pe banca din fața bisericii vechi. Privește cerul. Pe peticul de cer de deasupra ei cade o stea. În vârful unui brad stă înfiptă luna.( de Dorina Stoica) Referință Bibliografică: Doar el i-a spus Teadora / Dorina Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1376, Anul IV, 07 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Dorina Stoica : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
DOAR EL I-A SPUS TEADORA de DORINA STOICA în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362389_a_363718]
-
Imposibil! Singurătatea devine și mai dureroasă atunci când vezi perechile petrecând împreună la trecerea dintre ani. Vede și câțiva tineri, copiii colegilor tatei. Face cunoștință cu ei. Toți sunt însoțiți! Doamne, cum se simte! Mai bine rămânea în balconul ei cu bradul împodobit, urmărind pe geam șirurile de petrecăreți și artificiile explozive care afumă cerul orașului în noaptea aceasta. - Hei, Dora! Clipește zâmbind. E Marcel, ce surpriza! Nu l-a mai văzut de ceva timp pe colegul din clasa paralelă de la liceu
REVELION de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362406_a_363735]
-
e pârtia plină, Văzduhul albit e de fugii de nea, Schiorii sunt dornici de adrenalină, Nu vor nicio clipă în loc ca să stea! Și cât de frumoși sunt, ah, bată-i norocul! Cu căștile lor, cu costume, cu schiuri; Cum freamătă brazii și viu este locul Chiar frunze de brad pentru ei fac pariuri... Iar un băiețel cu un fes cu trei ciucuri Din sania mică duios îți zâmbește, Trăiește clipita, că poți să te bucuri, Și tu, schior vajnic vei fi
PE SCHIURI, IARNA-I UN MIRACOL de GABRIELA GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 () [Corola-blog/BlogPost/362444_a_363773]
-
de nea, Schiorii sunt dornici de adrenalină, Nu vor nicio clipă în loc ca să stea! Și cât de frumoși sunt, ah, bată-i norocul! Cu căștile lor, cu costume, cu schiuri; Cum freamătă brazii și viu este locul Chiar frunze de brad pentru ei fac pariuri... Iar un băiețel cu un fes cu trei ciucuri Din sania mică duios îți zâmbește, Trăiește clipita, că poți să te bucuri, Și tu, schior vajnic vei fi, când vei crește! Schiorii-n elan pe zăpadă
PE SCHIURI, IARNA-I UN MIRACOL de GABRIELA GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 () [Corola-blog/BlogPost/362444_a_363773]
-
se zgâlțâi. Mihai încremeni. Preda îl prinde de braț și-l smucește de sub cascadă. Se declanșă o avalanșă de pietre chiar prin fața lor. Deodată aud o huruitură asurzitoare și o stâncă imensă se prăbușește în cascadă. Valea vuiește în ecouri, brazii par că vor să se smulgă din rădăcini. După scurt timp muntele se pironi locului. - Ce-a fost asta? - Un cutremur... Pustnicul a intuit fenomenul și ne-a gonit în grabă de acolo... Dar grota l-a ferit. Drumul pe sub
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
se încălzeau la căldura reconfortantă a focului din sobe. Ningea de vreo cinci zile în satul Brănești și prin împrejurimi. Se mai zăreau uneori firimituri verzi de pe crengile plopilor, care se ridicau semeț spre cer, pe marginea drumului și a brazilor din Pădurea Soarelui, care era apropiată de casa lui Mitru. Sătenii o numiseră așa din moși-strămoși, pentru că pe timpul verii, razele soarelui erau atât de puternice, încât pătrundeau peste tot și nu părea să existe niciun deșiș, oricât de întunecat ar
PĂDUREA SOARELUI (1, 2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362411_a_363740]
-
și făcea semnul crucii de câte ori pleca vara la vânătoare sau iarna, după lemne de foc. Dar Pădurea Soarelui - povesteau bătrânii din sat - își avea legenda ei despre Sărbătorile sfinte de Crăciun. Undeva, în cel mai frumos loc din pădure, unde brazii, parcă mângâiau cerul cu vârfurile lor și unde viscolul nu avea putere să-și facă de cap cum îi plăcea lui iarna, în primele zile ale lunii decembrie, Moș Crăciun era Trimis de către Fiul Domnului. El venea în fiecare an
PĂDUREA SOARELUI (1, 2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362411_a_363740]
-
gălăgioși și drumul. Și-au mers așa o bună bucată de vreme, în timp ce el nu mai știa ce să creadă, în timp ce moșul zâmbea în barbă, trăgându-i din când în când o ocheadă furișă. La capătul pârtiei intrară printre mulți brazi și alți copaci împodobiți cu beteală, globuri și cu fel și fel de podoabe strălucitoare. Pe lângă ei erau așezați lăutarii care cântau la viori, la fluiere, cimpoaie și la alte instrumente muzicale. Pe alocuri, câțiva curieri, cărora Moșul le dăduse
PĂDUREA SOARELUI (1, 2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362411_a_363740]
-
Acasa > Poezie > Credinta > COLINDUL SĂRACULUI Autor: Tamara Gorincioi Publicat în: Ediția nr. 2177 din 16 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Colindul săracului Frunză verde a bradului, La masa săracului Stă-aprinsă-o lumânare, Și o rugă înspre zare. La masa bogatului Cupe de cristal și vin Cozonaci și aur fin. Dumnezeu din cer coboară Și puterile-și măsoară Unde pașii să-și oprească Într-o casă creștinească, În
COLINDUL SĂRACULUI de TAMARA GORINCIOI în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362485_a_363814]
-
aur fin. Dumnezeu din cer coboară Și puterile-și măsoară Unde pașii să-și oprească Într-o casă creștinească, În casa săracului, În casa bogatului?! Floare dalbă, flori de măr Colinde s-aud din cer La casa săracului Plânge creanga bradului Singur cu sfinții în față, Îi curg lacrime pe față. La casa bogatului, Cântă ceata satului Bradu-împodobit frumos, Stăpânu-i bucuros. Îndemnat blânzii magi Îi aduce daruri dragi Săracului cel bogat Ce pe aria a salvat A primit-o ca pe-
COLINDUL SĂRACULUI de TAMARA GORINCIOI în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362485_a_363814]