16,849 matches
-
tânjea după confort, dar miza pe faptul că extravaganța aceasta, ieftină ce-i drept, nu și Întru totul benignă Însă căci de multe ori Îl ducea la ligheanul cu apă fierbinte În care dizolva și două linguri de sare de bucătărie, pentru ca apoi să-și țină picioarele În el timp de zece minute În speranța vindecării guturaiului, va masca micile inconveniențe ale paltonului: Îngustimea umerilor și scurtimea mânecilor. Ambele sesizabile doar pentru ochi versați. Piața Carolina era luminată ca o sală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Adus pe jos din târg În fiecare an, pe străzi lăturalnice și aproape pustii, grohăind În ceața liliachie, cu ochi lacomi și tâmpi lipiți de știuletele de porumb din mâna doamnei Moduna, zăcea a doua zi pe ușa magaziei de lângă bucătărie, despicat În două, Înconjurat de lighene și găleți cu apă În care mai zvâcneau mădularele-i fierbinți. Rezemat de prunul renglot, măcelarul admitea că vinul fiert era bun cu zahăr, iar scorțișoara tocmai potrivită ca să-i mai ia ceva din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Într-o succesiune amețitoare de evenimente care desenau cu viclenie un țarc În care viața intra neștiutoare. Porcul era Împăcarea lor cu lumea, monumentul lor funerar, iar rețeta, un fericit epitaf. 12. Văzută prin perdeaua de tifon a geamului de la bucătărie, Înjunghierea grăsunului Îl Înspăimânta prin precizie și nepăsare. Cu o zi mai devreme se aduceau paiele și se cumpăra șlibovița din care a doua zi se turna o singură dată În pahare scurte și pântecoase, puțin Înainte de ora șapte. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
me réveiller, ce sont des mots, il n'y a que ça, il faut continuer...” Nu lipsea nici un cuvânt. Atâta doar că miroseau puțin a fum și pierduseră ceva din relief. Cât să devină de neșters. Ai săi trebăluiau În bucătărie. Mai avea de făcut un singur pas. 16. Ar fi putut rezolva problema la doi pași de casă. Pentru că În tot orașul se vinde aceeași șampanie. La „Monetărie” Însă sticla i se ambala Întotdeauna cu gust, iar el o strecura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și care nici nu se Întoarce decât pentru a pleca din nou după o clipă de odihnă. În preajma lui totul era provizoriu, șubred, supus eroziunii, de la sentimente și intensitatea luminii pe care o revărsa asupra lor becul de șaizeci din bucătărie la cuvinte precum patrie sau popor. Emoția revederii umezi ochii doamnei Moduna și smulse domnului Moduna un strigăt de bucurie suficient de puternic pentru a trezi Îngrijorarea câtorva vecini care ieșiră În stradă, gata să intervină. Cum doar paza bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și smulse domnului Moduna un strigăt de bucurie suficient de puternic pentru a trezi Îngrijorarea câtorva vecini care ieșiră În stradă, gata să intervină. Cum doar paza bună trece primejdia rea, cei trei hotărâră că o apropiere furișată de geamul bucătăriei era singurul leac Împotriva unor remușcări târzii. Așa Îl zăriră pe Flavius-Tiberius sărutându-și mai Întâi mama, apoi tatăl. Scena urma să fie povestită a doua zi În felurite moduri Întrucât nici unul din cei trei vecini nu auzise vreun cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
drept bolnav de artroză, În timp ce primele inele aromate de „Marlboro”, pe care le fabrica cu ușurință și Încântare după o metodă deprinsă Încă din armată, provocau doamnei Moduna obișnuitul acces de tuse. Ca să se ferească de ea fără a părăsi bucătăria sau a deschide larg geamurile, cum avea obiceiul, spre supărarea domnului Moduna, Își ascunse nasul În gulerul paltonului pe care Flavius-Tiberius i-l puse În brațe după Împărțirea darurilor, gata să-l Îmbrace În orice clipă și să dispară din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Trecutul, pâinea noastră cea de toate zilele! Grațian frământa Între degete o țigară pe care nu se hotărâse Încă să o aprindă. Se auzi și glasul Mariei: Ioana, Remus, la culcare. Paturile sunt făcute. Copiii părăseau cu părere de rău bucătăria. Cu rufele colorate Întinse la uscat pe o frânghie deasupra sobei din fontă semăna cu un vapor pavoazat de ziua Marinei. Nu mai fumezi pipă? Rar, când reușesc să-mi cumpăr un tutun mai bun sau când primesc... Ai anumite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
l-ai trezit? Pentru că doar În somn ține regim. Dar, nu-ți face grji! Pe la două se va trezi și va ști ce să facă. Să-i lași lumina aprinsă. Merg să Îți fac patul. Lumina rămâne aprinsă aici În bucătărie. 24. Anul Nou bătea la ușă, iar el intrase Într-o amorțeală sau buimăceală numai În parte explicabilă prin oboseala călătoriei. Mamă, aș fi avut ceva de discutat cu voi... Doamna Moduna se opri În prag: E grav? Nu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În română, maghiară și germană, fără plată, următorul text afișat de altfel și la recepție, sub o sticlă curată cu ramă neagră și intarsii aurii: „Astoria hotel cu 52 de camere, Încălzitoare cu aburi, electricitate, conducte de apă și baie, bucătărie de primă clasă. Pensiune pentru cei În trecere. Prețuri ieftine!” Amintirea câtorva Înmormântări reușite, la care asistase alături de părintele Socolan, Îi curmă zbuciumul, căci toate confirmau neputința de a da glas sentimentelor și Îl Îndemnau să creadă că doar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Vru să repete salutul, dar se răzgândi. Împinse poarta cu grilaj și intră În curte cu un răsuflat de ușurare. Mai mult decât drumul simțea că luase sfârșit o zi neobișnuită. O Împotrivire ciudată, fățișă sau ascunsă, tenace. Ajuns În bucătărie reciti convocarea, apoi o prinse cu o pioneză pe ușa de la baie. Își scoase paltonul, se descălță și se așeză În fotoliu, cuprins de o bucurie fără margini. Motivul convocării sale era Înaintarea În grad. Cu ceremonie. Ștampila „cu valiza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Iolanda avea o afecțiune specială. Ar fi putut trece la treabă chiar de a doua zi, dacă n-ar fi fost Revelionul. Revelionul? Care Revelion? El nu avea nici un Revelion. Decât dacă... Decât dacă... Ia stai. Într-un colț al bucătăriei era un sul de hârtie, o schiță de afiș pentru Revelionul de la Carpați la care Iolanda renunțase din motive nedeclarate. Scrisese doar atât: Revelion. Îndreptă afișul cum se pricepu mai bine, apoi adăugă două cuvinte: „cu vânzare”. Revelion cu vânzare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
altceva Își pot dori insomniacii fericiți? Coriolan Își dorea, mai mult decât somnul, o partidă de șah cu Grațian. Motivul era unul cu totul personal: de la o vreme, uita. Uita să stingă lumina În baie, sau să Închidă gazul În bucătărie. Uita și se auzea spunând tot mai des: am uitat. Se scuza, tăcea rușinat, zâmbea neajutorat. Nimeni nu-l lua În seamă, pentru că e normal să uiți. Acum se Întreba: dacă am uitat să joc șah? Ar putea lua șahul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
bere care urma să concureze În celebritate culoarea cerului În lunile de vară, anotimpul său preferat. Când să se gândească la trecut? În spatele blocului dădu peste câțiva omuleți de zăpadă. Așa ceva nu văzuse niciodată. Pe cap aveau care oale de bucătărie, care olițe de noapte. Erau și două excepții: unul purta o cască de război germană care părea că se sprijină pe un morcov Vilmorin, atât de apreciat În supa de găină, iar altul un chipiu de milițian. Așezați În cerc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
scaun la Urgențe alături de domnul Coriolan Moduna, Iolanda admira singurul element decorativ din apartamentul aproape gol al lui Petru: un afiș după Asediul Vienei (1683) al lui Franz Geffels. Pereții erau albi, iar pe jos mochetă verde peste tot. În bucătărie, gresie. Ca și În baie. Caloriferele ardeau. Petru deschise geamul de la baie și lăsă aerul proaspăt de afară să intre Încet și În casă. Își scoase ghetele și străbătu apartamentul de la un cap la celălalt, Înainte de a-și arunca parkaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
direct la mine. Nu le citi. Știu că e greu ce-ți cer să faci, dar, dacă va fi să te pot ajuta, asta e foarte, foarte important. Bine? — Da, am spus. Sigur, am spus. Nici o problemă. 2 Arheologie în bucătărie și al doilea mesaj În întunericul profund, în apele negre, cu mii de reflexii, ale memoriei ancestrale și-ale subconștientului instinctiv, unde vechii zei și reacțiile primitive plutesc invizibile și uriașe, ceva se mișcă. Praful se lasă pe fundul oceanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
uitându-mă pur și simplu la pachetul așezat deasupra cutiilor de spaghete și de roșii conservate, uitându-mă la ambalajul de plastic rupt. Eu, cel care mâncasem biscuiții aceia fusesem real, viu, prezent aici, trăisem în casa asta. Intrasem în bucătăria asta nu mai departe de ieri, gătind probabil exact ca și astăzi. Mâncarea pe care o făcusem încă-mi mai circula prin organism. Totul se întâmplase aici, în camera asta, atât de recent, iar acum eu, cel de atunci, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
că nimeni nu murise aici ieri. Nu exista un el și un eu. Aceia erau biscuiții mei, pe care eu îi mâncasem. Exista doar un singur Eric Sanderson și acela eram eu, care stăteam încă acolo, în casa mea, în bucătăria mea, cu micul meu dejun sfârâind pe grătar. Știam că asta era indiscutabila logică a situației și am încercat să revin la ea iar și iar, însă ideea părea găunoasă și fragilă ca o țesătură subțire aruncată peste un gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și cu speranță, Primul Eric Sanderson Am vârât mâna în plic și am găsit un al doilea, destul de substanțial, marcat exact cum eu, el, Primul Eric Sanderson a spus că va fi. RYAN MITCHELL. Am traversat livingul, am intrat în bucătărie și-apoi am revenit în living, recitind scrisoarea. Ea nu te poate nici ajuta, nici apăra. Știu asta din proprie experiență. Lumina puternică a după-amiezii trasa un dreptunghi lunguieț pe covor și-o pasăre pirpirie cânta pe antena TV a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
la distanță de câteva străzi, din ce în ce mai slab pe măsură ce se îndepărta. Crăpăturile acestei lumi frânte se întindeau sub picioarele mele. La 3.30 după-masa, în a doua zi a vieții mele de-a doua, un motan mare și roșcat intră în bucătărie. Își strecură anevoie trupul greoi prin geamul deschis, se plimbă pe mese și dulapuri și se înfipse hotărât în mijlocul podelei. Apoi nu făcu decât să șadă acolo, uitându-se la mine cu ochi mari, rotunzi și cinici. M-am uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
meu cu atâta încredere oarbă câtă aveam în diagnosticul stabilit de ea. Scrisoarea de pe măsuța din antreu, a doua scrisoare care sosise cu câteva ore în urmă și orice altă scrisoare viitoare - toate aveau să sfârșească într-un dulap din bucătărie și să rămână acolo până când aveam să mă simt pregătit să i le dau. Mi-am spus: După încă vreo două ședințe, când am să mă obișnuiesc cu ideea, când am să-mi găsesc locul în lume, atunci voi da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
în vreme ce ea și-a văzut mai departe de mișcarea lentă în jurul soarelui și spre viitor. Aproape în fiecare zi veneau noi scrisori de la Primul Eric Sanderson. Cam pe la prânz. Le luam pe fiecare și le puneam într-un dulap din bucătărie, nedeschise. Unele erau voluminoase, altele de-a dreptul niște colete, iar altele erau așa de mici și de subțiri, că nu puteau să conțină mai mult de o singură foaie de hârtie împăturită. Când a sosit o scrisoare cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de telefon. Absolut nimic care să-l lege pe Eric de acest ilustru necunoscut, nimic din ceea ce voiam într-adevăr să aflu. Primul Eric Sanderson intitulase aceste pagini MANTRA LUI RYAN MITCHELL. Le-am prins în piuneze pe afișierul din bucătărie și, seară de seară, în vreme ce găteam meniurile celebrului maestru bucătar, am încercat să mă dumiresc la ce ar putea folosi aceste informații. M-am întâlnit cu doctorița Randle de două ori pe săptămână și, cum am spus, curând am încetat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
s-a auzit zdrăngănit de cioburi de sticlă sau de porțelan. Stăteam îngenuncheat deasupra maldărului ăla de obiecte ciudate și știam că ar fi trebuit probabil să le bag pe toate înapoi în cutie, iar cutia s-o pun în bucătărie, alături de toate celelalte lucruri și să încerc s-o dau uitării. Dacă obiectele ar fi fost mai obscure, poate că exact așa aș fi făcut. Dar n-am putut. Caiete și o casetă video? Era prea ușor. Nici măcar persoana ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
toiul nopții prin casă. Cutia cu becul era închisă bine și stătea pe șemineu, ca o urnă. Scrisorile și pachetele din partea Primului Eric Sanderson primite în șaisprezece săptămâni zăceau nedesfăcute într-un spațiu mic și întunecat din spatele ușii dulapului din bucătărie. Picăturile de ploaie răpăiau și se scurgeau în bătaia vântului, fiecare fiind o planetă albastră, bacteriană, rostogolindu-se pe exteriorul geamurilor. Praful se strângea în colțuri. Umbra mea, asemenea norului radioactiv de la Hiroșima, creștea pe pervazurile ferestrelor și pe plintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]