3,531 matches
-
uimim pe învățătoare, S-avem zece la testare. A este bun la dialog Și e primu-n catalog. Ă ca un A cu pălărie, Multe face, multe știe. Î a intrat mai pe furiș, Pe cap cu-n acoperiș. B două bucle are-n față, Și ușor el se învață. C ca un ou pe jumătate, Puțin aplecat de spate. D dragon răsucit el este, Personaj dintr-o poveste. E ca o trompă încurcată, Elefant rezultă-n dată. F frunză verde cu
Alfabetul by Alin Gabriel Caras () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83645_a_84970]
-
Pe care-l înfiletează. T ca un stâlp pus în picioare, El stă locului nu sare. Ț are codiță la bază, Diferența e în frază. U așa face trenu-n gară Când apare prima oară. V linii arcuite are, Cu o buclă-n sus răsare. W sunt doi semeni laolaltă, Nu se despart niciodată. X două C-uri spate-n spate, Cu o bară sunt legate. Y,Z -tul, Ele încheie alfabetul!
Alfabetul by Alin Gabriel Caras () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83645_a_84970]
-
peste vară într-un magazin, iar Maria deja se pregătea să devină una dintre cele mai tinere cumpărătoare de haine la modă. Chiar o prindea rolul, cu fustele ei cloș și bluzele strânse pe talie care, împreună cu părul castaniu cu bucle mici și tenul alb, o făceau să arate ca o sirenă de la Hollywood din anii ’50, stil pe care nu l-a abandonat nici când a devenit mai sofisticată în felul de a se îmbrăca. Pentru mine va fi întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
jos, admirativ. Purtam o rochie mulată din lână, de culoarea ciocolatei, cu un decolteu adânc, dresuri plasă și noile mele cizme lustruite din piele neagră. în jurul gâtului aveam o bucată de catifea neagră, părul mi-l strânsesem sus, cu câteva bucle pe afară, iar rujul era o nuanță caldă de purpuriu închis, aproape sângeriu. Vampiroaica cu cizme de scandal. Eram mulțumită de efect. Deși am vrut să-l dau pe spate așa cum făcuse el cu mine, în cazul lui nu conta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
multă falsitate de actriță, făcând semne unui bărbat care am presupus că trebuie să fie Jacques. Stătea fără nici un chef, tolănit pe un scaun chiar la intrare. în spatele lui era un birou la care stăteau două fete cu părul făcut bucle. Două matahale stăteau în fața lui, blocând intrarea ca niște lei din piatră. —Jacques, dragă! a ciripit Baby. Eu sunt! Jacques, o apariție supranaturală, slab, cu cioc și pălărie din lână, a făcut un gest leilor care s-au mișcat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
în el pe după urechi. În față îi stătea ridicat și și-l pieptăna peste o bucată mare de bumbac fals. De acolo începea să-i atârne după urechi și după trandafiri și i se termina pe spate cu foarte multe bucle. Atrăgea atenția în așa măsură, încât multe fete din oraș începuseră să-și poarte și ele părul ca ea. Tanti Mae era foarte mândră și îi pomenea mamei tot timpul de asta. A încercat s-o convingă și pe mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
aveau părul negru. Nu vedeam așa ceva prea des, așa că mă uitam la părul ei. Era mai frumos decât al celor mai mulți oameni. Era lung și ondulat și strălucitor. Avea câțiva cârlionți pe frunte și era drept până la umeri, unde făcea alte bucle. Sprâncenele și genele erau și ele negre, și avea pielea albă. Nu doar fața, ci și brațele. Multe femei din vale aveau fețele albe, însă brațele le erau tot roșii. Era drăguță și ar fi putut să fie pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
Intră Grupul în tăcere și se așaza cu fața la spectatori. Intră Rică ține discursul lui amestecat cu glas rugător, șoptit, sentimental, efeminat ca o declarație de dragoste. În timpul acesta, poate săruta mîna unei doamne din public, oferi o floare alteia, mîngîia buclele alteia. Spunînd: printre frazele discursurilor doar doamnelor din sală: "Pardon... scuzați... bonsoar... vai, să nu paț vreun conflict cu mitocanul (îl indica pe soțul doamnei)". RICĂ: Fraților! Doamnelor! Un moment, onorabile concetățene. Fiindcă unii dintre domnii alegători au început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
sau mai puțin săriți de pe fix? Dar șiksele, ah, șiksele, sunt și ele cu totul altceva. Învăluit de mirosul de rumeguș jilav și lână udă al debarcaderului supraîncălzit, cad în extaz la vederea părului blond ce li se revarsă în bucle curate, grațioase, de sub băsmăluțe sau căciuli. În mijlocul acestor fetișcane îmbujorate, puse pe chicotit, îmi leg patinele cu degete sleite, tremurânde, ies apoi în frigul de-afară și mă țin după după ele, mai întâi în vârful picioarelor, pe pontonul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
o șikse cuibărită la brațul tău, care murmură șoapte de dragoste dragoste dragoste dragoste dragoste! Așadar: amurgul petrecut pe suprafața înghețată a unui lac dintr-un parc orășenesc, patinatul în spatele unei șikse cu apărătoare de urechi roșii, pufoase și cu bucle galbene, fluturându-i în vânt, mă învață înțelesul cuvântului a tânji. Aproape că-i mai mult decât poate să îndure un evreiaș furios de treisprezece ani, crescut lângă fusta mamii. Iartă-mi divagațiile, dar ceea ce îți povestesc acum reprezintă, probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
singura noastră poezie era „Eu văd Londra, eu văd Franța, eu văd chiloții lu’ Leanța“. Decât că eu n-aveam, bre, nici chiloți... Știi ce-am făcut la cinșpe ani? I-am trimis lui Marlon Brando, într-un plic, o buclă din flocii mei. Căcăciosul ăla nici măcar n-a avut bunul simț să confirme primirea scrisorii. Tăcere. Și între timp încercăm să ne dăm seama ce naiba caută doi oameni atât de diferiți împreună - și, pe deasupra, în Vermont. Apoi mă întreabă: — OK
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
plin cu legume proaspete. Este Amalia, bucătăreasa. Ca întotdeauna se dovedește a fi o apariție plăcută și îngrijită. Poartă o rochie subțire de in, maro deschis, cu mâneci scurte, ușor decoltată. Părul lung, lăsat pe spate, formează o cascadă de bucle roșcat-strălucitoare ce acoperă umerii și se revarsă generos către piept. Ochii vii dezvăluie candoarea unui suflet curat, fără vanități și orgolii. Buenos dias1, Amalia! Bărbatul vorbește spaniola cu un pronunțat accent slav. Se ridică, traversează camera călcând pe pardoseala de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
acolo. Se îndepărtează puțin ca să-l poată privi lung, cercetător. Te simți bine? Adică, într-adevăr bine? Da, sunt doar un pic obosit. Din spatele unei uși întredeschise, apare Sofia Hagiaturian. Înaltă, bine făcută, încă frumoasă, cu un cap cochet de bucle castanii, arată vârsta nedefinită a femeilor obișnuite să viziteze de timpuriu saloanele cosmetice. Linia severă a costumului taior bleumarin completează perfect privirea albastră în spatele căreia se ghicește inteligența rece, lucidă, care o ajutase să supraviețuiască în mlaștina perfidă și necruțătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
alte câteva uși ce decupează forme dreptunghiulare întunecate în pereții tapetați cu bun-gust pe care sunt atârnate la întâmplare tablouri în ulei de dimensiuni diferite, în general peisaje marine. Pune palma pe balustrada scării interioare de lemn care face o buclă ușoară și întoarce spre Anatol un zâmbet ironic prin care încearcă să disimuleze un ușor rictus de durere. Of, Doamne, reumatismul ăsta! Te rog, ajută-mă să cobor. Scara asta pare că se lungește de la o zi la alta. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
chip atât de firesc, cu o melodie atât de proaspătă. Numai acasă orice duhoare pare copleșită de strădaniile dezinfectantului albastru de pe margine. În vreme ce palma se deschide și mânerul de plastic al lanțului ciocăne în faianță, numai acasă apa face trei bucle viguroase, iar contemplarea lor e încântătoare: prima tulbură materiile dinăuntru, a doua mătură peretele rotunjit și a treia netezește tot, stârnind un val de spumă albă. Aici, nici vorbă de așa ceva. Closetul abia dacă îi înghițea dejecția; multe hârtii igienice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
prin însăși "materialitatea" ei, conține, aparent paradoxal, premisele unei gramatici a Imaginarului. Corpul unei tinere femei aparține Naturii, constată reflexiv Ibrăileanu, este ipostaza ei vie, sublimă, fiindu-i totodată limita, pragul care desparte existența de inexistență, viața de moarte, este bucla care leagă neamul: "corpul unei femei tinere -... este termenul ultim al evoluției cosmice". Ființa vie este în însăși materialitatea ei un paradox, viața care își ascunde moartea, începutul care își disimulează sfîrșitul: "senzația de funebru pe care mi-o dă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
tras lui Murgoci și Paraschivei multe : una că le piereau caii, dar și băietul lor, cât era de voinic, a luat raua satului, pe Tananica, de râde o lume. - Mare păcat, drăguliță maică !... - Apoi la păr cu creți și cu bucle, la unghii făcute și la buză dată cu văpsă se pricepe ea, Tananica, interveni în cunoștință de cauză Vică, vecin cu cei puși la cale. Da’ noi i-am mai cere să știe a face ș-un borș de fasole
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
pomi ospitalieri“. Pe cer e un „soare baroc“. Mai sunt „valuri troznite“, „perechi declarate“, „lampioane văruite“. „Noaptea e fină“. În larg luminează un „Far pierdut/ În bleumaren“. De obicei e vorba de o „amoreză blondă“, „sulemenită nomad“, cu „ochi atrăgători“, „bucle inopinate“, „sâni preciși“, „pasul pasager“ și „flerul râzător“. Alădată e o „puștancă dată în brânză“ sau niște persoane „sută la sută fete“. Fiind „adult cu tichet“, „adună vampe simple“, se duce la fotograf, film, cofetărie și într-un bar unde
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
ea Îmi depăn povestea și, cu cât mai lung este firul, cu atât mai puțin Îmi rămâne de spus. Luați-o pe fir În jos și o să ajungeți iar la Începutul gogoașei, pe când era doar un nod micuț, o primă buclă firavă. Urmând firul povestirii mele până ajung Înapoi, În locul unde am Întrerupt-o, văd vaporul Jean Bart andocând În Atena. Îi văd pe bunicii mei din nou pe uscat, pregătindu-se pentru un alt voiaj. Le sunt Înmânate pașapoartele, li
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
se Îndrepte, restul feței mele Începuse să cedeze unei predispoziții mai puternice, una genetică, spre diformitate. Ca să-l parafrazez pe Nietzsche: sunt două tipuri de greci - apollinicul și dionisiacul. Eu mă născusem apollinic, o fetiță solară cu chipul Înconjurat de bucle. Dar, cum mă apropiam de treisprezece ani, un element dionisiac se furișa peste trăsăturile mele. Nasul meu, la Început delicat, apoi nu chiar delicat, Începu să se arcuiască. Sprâncenele, din ce În ce mai dese, se arcuiră și ele. Ceva sinistru, viclean, „satiric“ la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
fără s-o revăd, de orice decizie pusă în aplicare pe loc. Citesc încet și scriu încet, aproape incredibil de încet. Rareori am scris mai mult de două pagini deodată. Șterg foarte puțin din ce scriu tocmai fiindcă, migălind la buclele și buclișoarele literelor, am destul timp să reflectez la ce fac. Și totuși, a existat un moment în care am încercat să schimb macazul vieții mele domoale și "s-o bag în viteză", întîmple-se ce s-o-ntîmpla. Tentativa mea de a
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
dom'le, foarte bun... Viața și opiniile lui Nea Gică frizerul Nu știu dacă în clipa de față îl egalez pe Gică frizerul în forța mușchilor piloerectori - ai duioșiei și-ai fricii -> dar în orice caz am exersat mult citind "Bucla" de T.O. Bobe, cel mai memorabil "roman în versuri" pe care l-am citit de la "1, 2, 3 sau ..." al lui Traian T. Coșovei încoace - care avea și el ca precedente poemele cu mopete ale lui Mircea Ivănescu și
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Până acolo, să mai amintesc un fapt deloc întîmplător: într-un memorabil număr din "Dilema", tânărul poet a avut curajul să deconstruiască imaginea lui Eminescu, cel în trunks, din fața Ateneului, lamentabil transformat de taxidermiștii spiritului într-un Crist român. 155 "Bucla" este organizată ca o biografie, mai mult, ca o apologie a personajului central, Nea Gică, și ca o monografie a lumii lui de carton și poleială, lumea ca frizerie. In prima jumătate a cărții ne mișcăm în gratuit și derizoriu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
inițial și tot mai acută spre sfârșit însoțește "victoriile" profesionale ale artistului frizeriei. în cartea lui despre ființele imaginare, Borges scria că Dante a construit probabil uriașa mașinărie a "Comediei" doar pentru a insera câteva scene cu Beatrice. Și în "Bucla" s-ar putea spune că laborioasa, amuzanta și carnavalesca transformare a lumii în frizerie s-a petrecut numai ca un fel de camuflaj pentru o poveste 157 de dragoste ce, din pudoare și oroare de clișee, n-a putut fi
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
îl iubește pe el și n-a mai plecat a rămas cu el și au început să se sărute și atunci gata când ei s-au îndrăgostit s-a terminat filmul și ei s-au ridicat și au plecat acasă". "Bucla" este o carte umană, de "poezie-poezie", sensibilă și amuzantă, care poate fi citită de oricine, de la un copil la un cititor rafinat. Plăcerea lecturii o egalează aici pe cea din vechile volume optzeciste, pe care le mai deschid uneori cu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]