14,936 matches
-
mării, 1995), iar recent Muzica înghițită 1), în care este evocat Bucureștiul. Romanul este dedicat mamei autorului și a apărut cu sprijinul Fundației Culturale "Pro Helvetia", epitropiei Aargan și Fundației Culturale Landis și Gyr. Autorul întreprinde o călătorie pe urmele bunicilor, ale mamei sale Ruth și ale fratelui acesteia, Curt. Bunicul autorului, inginerul S., a fost director la Societatea română pentru industria de bumbac și au locuit în partea de sud a Capitalei, pe Strada Morilor nr. 7, aproape de Fabrica de
Un nou roman despre București by Mircea M. Pop () [Corola-journal/Imaginative/15328_a_16653]
-
în viața mea, cu Bob în frunte. A fost un mare și adevărat prieten: corcit cu ciobănescul mioritic, câinele nostru era solid, impunător, mândru de datoria pe care și-o făcea ca nimeni altul, aceea de a ne păzi pe bunici și pe mine, deși eu nu apăream la Breaza decât pentru o lună, vara, în vacanțele școlare, înainte de a pleca cu mama și cu Proful la vie, unde mă bucuram cu Ucu de cealaltă parte a vacanței. Cu blana foarte
La Breaza by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/14981_a_16306]
-
în vacanțele școlare, înainte de a pleca cu mama și cu Proful la vie, unde mă bucuram cu Ucu de cealaltă parte a vacanței. Cu blana foarte deasă, lungă, aurie, Bob lua atitudini de statuie pe marea verandă deschisă a vilei bunicilor - un prea-frumos châlet în stil elvețian construit de ei în anii '30 și situat pe Șoseaua Republicii la numărul 210 - când nu se juca răbdător cu mine, lăsându-se încălecat de puștiul năvalnic care făcea din el cal și-l
La Breaza by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/14981_a_16306]
-
iubise și o apărase. Ieșise pe poartă încet, cu capul plecat, neuitându-se nici măcar după copiii de școală care îl cunoșteau și-l strigau pe nume "Bob, Bobiță, Cuțu frumos". De la ei, de la școlari au aflat într-un târziu și bunicii că se îndrepta neabătut spre Prahova, cea pe jumătate înghețată. După lungi căutări, acolo, în râu l-au și găsit: intrase până la gât în apa rece-gheață care îi curmase suflarea. Trupul, rostogolit de apa încă neînghețată, se prinsese în niște
La Breaza by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/14981_a_16306]
-
curțile noastre. Să tot fi fost prin 1956. Mama mea cu mine și cu al doilea ei soț (Proful, pe care deja îl cunoașteți) neavând unde sta, am fost găzduiți cu mare bunătate de unchiul nostru, generalul Paul Leonida, fratele bunicii mele Mamaia, și de soția lui, inimoasa tante Zoe născută Solacolu, în modesta locuință din cartierul Floreasca, atribuită lor de Stat după ce același Stat îi deposedase de tot ce avuseseră. După ce că stăteau la comun, ei se restrânseseră și mai mult
La Breaza by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/14981_a_16306]
-
Oana Orlea S-a împlinit mai mult de o jumătate de secol de cînd bunica mea a scris Umbre și lumini. Un răstimp care poate ridica sau, dimpotrivă, distruge definitiv moralul scriitorilor care au dificultăți de publicare. Ca adesea, parcursul acestui manuscris a fost lung și întortocheat și drumul lui pînă la editare a fost
Pe pînza vremii by Oana Orlea () [Corola-journal/Imaginative/15498_a_16823]
-
o posibilitate de cîștig. Mai trebuiesc amintite cele care nu i-au dat importanță și au ridicat din umeri: diletantism. Din păcate, cu rușine mărturisesc că am făcut parte dintre aceștia din urmă. Condițiile istorice au potrivit astfel lucrurile, încît bunica mea a plecat din țară cînd aveam 11 ani. Judecata mea asupra ei era cea a vîrstei mele biologice. Apoi, într-o perpetuă rebeliune împotriva a ceea ce fusese, a ceea ce era și a ceea ce urma să fie, nu am știut
Pe pînza vremii by Oana Orlea () [Corola-journal/Imaginative/15498_a_16823]
-
care circulau, fiecare deținător crezînd-o unică, am întîlnit-o, cu emoție, între file, pe Maruca. M-am gîndit atunci că orînduirea nestrămutată a vieții este aburdă și ne face să ratăm adevăratele întîlniri. Mi-ar fi plăcut s-o cunosc pe bunica mea cînd ne-am fi aflat amîndouă la jumătatea vieților noastre. Dincolo de personalitatea ei uneori jenant narcisică, dar care pînă la urmă conferă un anumit piper amintirilor, a venit spre mine o lume pierdută, s-au luminat puternic scene din
Pe pînza vremii by Oana Orlea () [Corola-journal/Imaginative/15498_a_16823]
-
codește să-și omoare sora în vremea răscoalei din 1907, pentru a-i fura besacteaua cu bijuterii. împreună cu soțul ei, acum colonel în rezervă, e angajată într-o luptă de hiene cu Sofia von Bodmann și Eleonora Smadoviceanu pentru averea bunicii sale Sofia, văduva lui Alexandru Cozianu. însă, conștientă de toate tertipurile celor ce, trăind în juru-i, se prefac a se îngriji de bătrînețile ei, aceasta, cu diabolică inteligență, le pregătește tuturor acestor ipocriți feroci o farsă, transformînd întreaga avere în
Redescoperirea marilor modele narative: Cronică de familie by Eugen Negrici () [Corola-journal/Imaginative/15298_a_16623]
-
instrumentele ce țin de o tipografie și cu litere românești. Din toate numai acestea au rămas, scoase afară, în palidul soare de toamnă. Celelalte s-au dus fumegînd, sub pecețile negre de ceară, înapoi înapoi, în mîna de fum a bunicilor mei. Ploua la Ohrid lui Adam Puslojic, dar și prietenilor mei din Iugoslavia: Slovolar Almăjan, Pavel Gătăianțu, Branislav Pertrovic Ploua la Ohrid și amintirile,crengi grele de apă și vin, mă apăsau cu un fel de suspin, mă apăsau cu
Ce-am găsit într-o dimineață, deschizînd lăzile bunicilor mei by Ion Drăgănoiu () [Corola-journal/Imaginative/15605_a_16930]
-
de turbă * Acolo e măgura, mai jos o prelucă Urc prin pădure după ciuperci. Oi înfundate una în alta, berbecii, vigilenți - Cicadele scârțâie pe o vioară nedată cu sacâz Mai încolo e butura, înspăimântătoare, Buhai de baltă în mătasea broaștei, Bunica spune: nu vă apropiați, Este fără fund, iar apa spurcată... Cerul mă urmează. Câte dintre cele care m-au inspirat știu asta? Iar celelalte au vreun câștig? Poate timpul va spune, îngânându-le șoapta... Amintiri, ca niște cămile traversând deșertul
Poezie by Romulus Ioan Joca () [Corola-journal/Imaginative/2937_a_4262]
-
faldurile ziarului și totuși dimineața asta mi s-a părut o groapă proaspăt săpată și-n mijlocul ei o vază plină de flori muzica își șterge acum de copaci umbra în care s-au agățat atâția ciulini încât pare o bunică împodobită grotesc în fața unor nepoței de la țară în lungile lor cămăși albe și iarăși sufletul e o biserică plină de cărucioare goale Peisaje de la subsolul memoriei cu niște pâini mari la subțioară ne plimbăm pe alei conversând despre viețile scurse
Poezii by Viorel Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/3051_a_4376]
-
care deschide și închide lacătul Aidoma unui gândac Aidoma unui gândac cufundat în absențe și spaime îți pierzi intimitatea suflete râgâi după o masă mult prea îndestulată și simți fericirea cum dă afară din tine ca aluatul din vailing când bunica uita să frământe pâinea ori ca epavele ce invadează țărmurile când marea se înfoaie în adâncuri te dedai la plăceri lumești și imaginezi nimfete masturbându-se în spatele camuflajelor pâlpâi printre lumânări și aproape te confunzi cu o lumânare mulțumit că ai
Poezie by Ion Cocora () [Corola-journal/Imaginative/3529_a_4854]
-
pachet înfofolit în coală albăstrie, pus deoparte (de ce?) pentru mult mai juna ei prietenă ce-l primește, peste ani, ca pe un ciudat testament. De ce? Fiindcă, spuneam, cartea nu e toată despre cîteva dimineți de duminică din viața a doi bunici (fără nepoți, se-nțelege...), cu taine mici și grave, descoperite în treacăt, efect al unui nedorit privilegiu. Nu. Ei, cu Demetru cel plecat și întors să jelească, ofilindu-se imediat cum își pierde iluzia, fac doar unul dintre triunghiuri. Alburiu
Doi, trei, cîte cîți vrei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11069_a_12394]
-
de cîte trei...) se suprapun și se despart ca lucarnele tăiate în laturile opuse ale acoperișului, la casele de altădată. Vorbind de tineri, doi cîte doi fac trei. Întîi, o poveste de iubire provincială, printre chisele cu șerbet de trandafiri, bunica și apă rece. Genul de idilă vegheată, la Brașov, de chichițele unui arbore genealogic. Mihail Mihalcov este un văr de departe al Tiei, student în București, la Conservator. Anca Maria Mosora strînge, în vreo două paragrafe, tot protocolul apropierii înlesnite
Doi, trei, cîte cîți vrei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11069_a_12394]
-
să ghicesc de trei ori. M-am supărat și am vrut să plec acasă, dar ea s-a pus în fața ușii și mi-a spus să stau, că mi-o arată. S-a dus repede în bucătărie să vadă dacă bunica ei e acolo sau e în sufragerie, apoi s-a întors..." Prea multe nu ar mai fi de spus despre această cărticică frivolă plină de hazul candorii, al cărui singur și fatal cusur e că se termină prea repede. E
Remix de generație by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11111_a_12436]
-
decedează pe plajă (nada flori), așa, ca filmul să se termine circular, că doar începe cu el puștan la mare, nu? Personajul matur e sfâșiat de conflicte: să se împace cu familia, să rămână cu iubitul, să îi mărturisească drama bunicii... Nici o conexiune cu copilăria care e atât de anostă și banală - mă rog, hai să zicem că sugerează înmugurirea homosexualității - că te miri că personajul n-a crăpat de plictiseală până la adolescență. Din tot filmul supraviețuiește o singură scenă: cea
Cocoșul lovește din nou by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11145_a_12470]
-
mica proză de odinioară), să-i pun la judecată doar stilul. E, Să nu-mi luați temnița, o poveste despre școală și păpuși. Despre o familie din România anilor '60 (pe urmă '70, '80, '90), doi părinți, fiica lor, trei bunici (materni plus bunica paternă), propulsată brusc, într-un moment oarecare, în nomenclatura de vîrf. Roman politic? Nu, doar politică sentimentală din care, citind-o într-un anume fel, ai putea înțelege că era, prevăzut (sau poate că nu...) undeva în
A murit Luki... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11136_a_12461]
-
odinioară), să-i pun la judecată doar stilul. E, Să nu-mi luați temnița, o poveste despre școală și păpuși. Despre o familie din România anilor '60 (pe urmă '70, '80, '90), doi părinți, fiica lor, trei bunici (materni plus bunica paternă), propulsată brusc, într-un moment oarecare, în nomenclatura de vîrf. Roman politic? Nu, doar politică sentimentală din care, citind-o într-un anume fel, ai putea înțelege că era, prevăzut (sau poate că nu...) undeva în sistem, un acasă
A murit Luki... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11136_a_12461]
-
moment oarecare, în nomenclatura de vîrf. Roman politic? Nu, doar politică sentimentală din care, citind-o într-un anume fel, ai putea înțelege că era, prevăzut (sau poate că nu...) undeva în sistem, un acasă în care creșteau copii, veneau bunici de la țară cu Dumnezeu (,străinul" de care Lukiana se temea), mergeau la biserică, vorbeau idiș, se-mbolnăvea mama, schimbau slujnice, făceau curat. Și, firește, poți prinde rîvna Lukianei, cea care ,vorbește", de-a le da părinților ei, oameni altminteri importanți
A murit Luki... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11136_a_12461]
-
toate istoriile mici și, pe deasupra, cu o vină foarte ciudată: să judeci fără să fii în stare să acuzi. În fiecare din camerele casei cu povești moare cîte o fetiță care pleacă, domnișoară, la cîte-o școală. Școala de partid, școala bunicilor sau a unei bătrîne de prin Oltenia, ,religii" contradictorii, împăcate tîrziu, de ,dogmele" școlii la oameni, în lume: , În spațiul pe care-l parcurgeam către maturitate, Dumnezeul meu se apropia unic, total, de necuprins, alungînd cu blîndețe întrebările fără răspuns
A murit Luki... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11136_a_12461]
-
Oltenia, ,religii" contradictorii, împăcate tîrziu, de ,dogmele" școlii la oameni, în lume: , În spațiul pe care-l parcurgeam către maturitate, Dumnezeul meu se apropia unic, total, de necuprins, alungînd cu blîndețe întrebările fără răspuns țîșnite din cele două camere cu bunici care aveau cîte un Dumnezeu diferit." Trasee lungi, întortocheate și, în sfîrșit, o vizită expiatorie la Palatul Parlamentului (fosta Casă a Poporului), cu Boris, întors pe neașteptate la București. Și, drept ultime rînduri, sancțiunea unei genealogii vag maladive: nepotul, ,Marc
A murit Luki... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11136_a_12461]
-
cazul romanului lui Daniel Kehlmann, foarte mult discutat, intitulat Cartografia lumii)? Că privirea înapoi fertilizează uneori literatura mai mult decît ficțiunile viitorului, se deduce și din succesul înregistrat de doi autori: germano-americana Irene Dische care, cu romanul ei picant Mărturiile bunicii, dezvăluie cu o inteligență ireverențioasă secretele unei familii de-a lungul a trei generații, și austriacul Arno Geiger, primul laureat al Premiului German de Literatură, atribuit exact în zilele Tîrgului de Carte. Romanul său intitulat Ne merge bine este istoria
Paseism, epigoni și clone by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11172_a_12497]
-
dacă-mi moare în brațe o să am de completat/ o grămadă de acte// în momentul ăla nu eram cu nimic mai bun/ decât șoferul mașinii care a dat peste ea/ când cerșea prin trafic/ fiindcă un tată bețiv și o bunică nebună o zvântă-n bătaie/ dacă nu le aduce seara destui bani din cerșit// mai multe spitale au refuzat s-o primească/ pentru că nu are acte sau asigurare de sănătate/ astăzi probabil că e din nou pe stradă/ iar eu
În oglindă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11183_a_12508]
-
el înaintea noastră, gesturile au mai fost făcute, identic, de ființele dragi care ne-au precedat. În versurile Monicăi Pillat viii și morții comunică, trecutul se pierde în prezent, poeta de azi retrăiește uimirile, bucuriile și durerile de ieri ale bunicii sale. Deși toate se schimbă lumea rămâne aceeași, dacă știi cum să o privești. Totul este altfel și totul se repetă, într-o horă a timpului care face ca bunica să redevină fetiță, iar copila să-și simtă propria îmbătrânire
Dance me to the end of love by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11202_a_12527]