15,206 matches
-
Acasa > Poezie > Cantec > PRIMĂVARA ÎNFLORITĂ Autor: George Pena Publicat în: Ediția nr. 1908 din 22 martie 2016 Toate Articolele Autorului Este frumos cu primăvara înflorită Și înflorit mă simt acum și eu; Să tot privești natura abia trezită Cu câmpiile ce-au scăpat din greu. Este minunat să vezi cum și versul A țâșnit din tine ca și-o floare, Că viața și-a reluat din plin mersul, Noi savurând timpul sub soare. Cu pomii înfloriți în sublimul vestirii Azi
PRIMĂVARA ÎNFLORITĂ de GEORGE PENA în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363694_a_365023]
-
nici nu răsare același soare, / ci tot altul după noroc / mai mic sau mai mare. / Eu cred că atunci când sunt nori / nu răsare nimic. / ... / Atunci trimit păsări dresate / cu ochiul bun și cercetătoare, / care să-mi spună-ncotro trebuiesc îndreptate / câmpiile, să-ntâlnească alt soare.» - Câmp -, SOrd, I, 313), cosmogonie guvernată de Aleph, o conștientizare a sacrului raport parte - întreg / Întreg - Parte, și, la celălalt pol, poezia-descântec de scoatere a fluidului-de- idei din urechi, setea de a plonja în real a
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
lacul era secat din cauza secetei prelungite, nu aveai de unde să cari apă cu găleata să le dai un strop de viață la rădăcină. Cândva aici în acest lac cu izvoare de suprafață, se adunau și apele ploilor abundente căzute peste câmpia dobrogeană, scurgându-se prin valea de la Spoială, zonă din care se scotea piatră pentru construirea zidurilor sau temeliilor caselor din comună, o piatră roșie ca și pământul din care se extrăgea. Viiturile de apă de la ploi se scurgeau, spălând clisa
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
bobi de rouă prin grădină, și ți-ai spălat cu rouă fața când te-ai ascuns de răsărit răzleață ți-ai lăsat viața și te-ai hrănit din infinit. Nicolae Danciu - Eminescu Eminescu este marea, Padurea și cărarea. Eminescu e câmpia, Dragostea și poezia. Eminescu este vară, Dar și primăvară. Eminescu este toamnă, Cu lacrimi în palmă. Eminescu este iarnă Cu nori ce stau să cearnă. Eminescu e iubirea Dar și neîmplinirea. Eminescu este neamul, Frunza și cu ramul. Eminescu este
LA STEAUA CARE-A RĂSĂRIT – OMAGIU LIRIC AL PRIETENILOR ZIARULUI ŞI EDITURII NAŢIUNEA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363751_a_365080]
-
aici... - Mergem, că nu am ce să... - Încetează! Nu am terminat... Îți cer să fii foarte atent la tot ce vezi, ca să poți da explicații. Din momentul acesta să răspunzi foarte clar și precis la orice întrebare. Fără să bați câmpii. Te avertizez că libertatea dumitale ține de sinceritatea manifestată pe tot parcursul cercetărilor... - Da, domnule... - Iar mă întrerupi? a ridicat comisarul vocea, țintuindu‑l pe cel din fața sa cu o privire cruntă care l‑a înlemnit. Pe drum ai timp
CHEMAREA DESTINULUI (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364582_a_365911]
-
Acasa > Strofe > Ritmuri > AMURG PE CAI Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 258 din 15 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Amurg pe cai cu seri de fum, subțire Cu galben de câmpie descântată Prin care știi c-ai mai trecut odată Și o desprinzi acum din amintire Halucinează bălți de nuferi albi Din care ursitoare ies bizare Ni s-au închis ieșirile la mare Zăpezile cad roată peste Alpi; Se cerne seara
AMURG PE CAI de ION UNTARU în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364638_a_365967]
-
reprezentant al folclorului din satul Borșa, comuna Săcădat - zona de folclor Crișul Repede. În extindere, acest repertoriu depășește frontierele de strict specific, înmănunchiind piese culese din toate zonele și subzonele etnofolclorice ale Bihorului - Valea Crișul Negru, Valea Barcăului, zona de câmpie a Bihorului -, precum și din partea zonală a Ungariei, locuite de români, de la care artistul a preluat cântece vechi. E un repertoriu larg și consistent acesta, încorporând doine, balade, cântece de joc, cântece de ritual si cântece de catănie, culese în depănarea
CORNEL BORZA. TREZORIERI AI PATRIMONIULUI MELODIC FOLCLORIC AL NEAMULUI ROMÂNESC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364710_a_366039]
-
în care ne-am născut. Poezia de mai jos va rămâne în mintea și sufletul nostru, dovada vie a talentului și sensibilității sale artistice. Cântec de Lebădă, de Marius Viliam Baciu Nu am plecat! Sunt împrejur și alerg desculț prin câmpiile înflorite. Vântul gingaș îmi flutură părul, Soarele cald îmi mângâie față, Iar eu alerg cu ochii închiși, brațele deschise și față spre cer. Dacă mă simți, sunt pretutindeni. Zâmbește cu mine Fiindcă nu mai sunt singur. Nu am plecat! Sunt
CANTEC DE LEBADA de MARA CIRCIU în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364743_a_366072]
-
scurtă, în timp ce fata îl ajută să-și scoată pantalonii și tricoul. Cu mâinile tremurând de excitație, Mircea desfăcu capsele sutienului, lăsând liberă frumusețea sânilor, ce fremătau de nerăbdare. - Ce frumos miroși! Parcă ai adunat toată mireasma florilor de primăvară de pe câmpie, spuse Mircea explorându-i lobul urechii, coborând apoi pe gât și pe sânii ce se legănau jucăuși în timp ce ea se frământa continuu prin patul larg, mișcându-și cu frenezie într-un ritm alert șoldurile lângă trupul atletic al tânărului. Doamne
NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364687_a_366016]
-
lut. Mă prefac într-o altă poveste, Cu alt început decât “odată ca niciodată”, În alte culori și miresme, Taină de suflet copil și suflet de fată. Otrăvite sunt azi fântânile Din care ades' sorbeam neștiuți veșnicia, Arse de clipe câmpiile Pe care alergau tinerețile și copilăria. Nu port tristețea amintirii Când risipesc cenușa poveștilor visate, Căci mâine e vremea uitării, Vremea când ziua se închide în noapte. Referință Bibliografică: POVESTEA MEA / Camelia Petcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1922
POVESTEA MEA de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364751_a_366080]
-
de se-opresc rândunicile sub streșini și se miră că o fată frumoasă le-a mistuit voioșia și o dăruie publicului, iar privighetorile tac să se reasculte în voce umană, pe când pe oglinda cerului ochii stelelor zăresc pe sub brazi, pe câmpii, de-a lungul vadurilor albastrelor râuri sărbătoarea iubirii și păcii unde o fată frumoasă sărută cu glasul ei sufletele îmbrățișaților în joc și dragoste de trăire! Este Viorica Macovei această frumoasă româncă, trandafirul Moldovei și Bucovinei, cu glas aurit în
VIORICA MACOVEI. TRANDAFIRUL ŢĂRII DE SUS ŞI MOLDOVEI DE LA RĂSĂRIT de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364756_a_366085]
-
maestrul Gheorghe Zamfir, cu nimic mai prejos față de legendarul Pan din Greciei antică (inventatorul instrumentul muzical syrinx (naiul) cu care cânta melodii celeste zeităților din Olimp. Apariția maestrului Gheorghe Zamfir a fost ca o revărsare de lumină primăvăratică ce încălzește câmpia și florile trezite la viță și inimile admiratorilor. Un val de bucurie imensă a cuprins pe toți spectatorii care-l aplaudau și-l ovaționau cu o imensă bucurie. Când s-au auzit primele acorduri date de orgă, magicianul sunetelor, Gheorghe
GHEORGHE ZAMFIR PREAMĂRIND PE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349438_a_350767]
-
între cer și pământ, căci numai cântecul îl mai ține în viață și-i dă speranță în viitor. Ascultând „Doina de jale” las aleanul să mă fure prin codrii umbroși, cobor în poiene smălțuite de razele reginei nopții, ies în câmpie și-i văd pe harnicii țărani cum brăzdează pământul sub care aruncă sămânță roditoiare pentru pâinea noastră cea de toate zilele. Din depărtare se aude ciripitul păsărelelor care aduc dor nesecat al celui ce trudește să se înfrățeacă pentru vecie
GHEORGHE ZAMFIR PREAMĂRIND PE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349438_a_350767]
-
colinde lumea, spe a o ferici cu bândele-i cuvinte. Doamne, cât erau de înfrățite cele două instrumente magnifice: le vedeam cum se ridicau pline de strălucire și, ca prin farmec, s-au contopit cu albastrul cerului, apoi au trecut peste câmpiile roditoare, dealuri împodobite cu pomi fructiferi și viță-de-vie, au survolat piscurile munților falnici, s-au oglindit în apa răcoroasă a pâraielor de munte, s-au așezat în prispa de dor a țăranului român, alintându-i suferințele, dându-i speranță și
GHEORGHE ZAMFIR PREAMĂRIND PE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349438_a_350767]
-
Autor: Sorin Petrache Publicat în: Ediția nr. 1305 din 28 iulie 2014 Toate Articolele Autorului La numai o săptămână înaintea evenimentului anual, „Ziua comunei Mădăras”, găzduit anul acesta de satul bihorean Homorog, în organizarea Primăriei Mădăras, o altă localitate-soră din Câmpia de Vest a țării, satul Mărțihaz, s-a bucurat Duminică, 27 iulie, să readucă acasă, sub aripile Bisericii creștine baptiste păstorită de Mihai Cociubei, pe fiii și fiicele satului. Crescuți și întăriți în credință prin lacrimile prigoanei primei jumătăți a
UN SECOL DE BIRUINŢĂ CREŞTINĂ LA MĂRŢIHAZ de SORIN PETRACHE în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349518_a_350847]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > SFÂRȘIT DE APRILIE Autor: Ion I. Părăianu Publicat în: Ediția nr. 1305 din 28 iulie 2014 Toate Articolele Autorului SFÂRȘIT DE APRILIE La sfârșit de aprilie Verdele din câmpie E acoperit cu petale Și puf de păpădie. Presuri și mierle, Privighetori și cuci Cântă-n vâlcele Și-n aninii din lunci. În livezile cu pruni Zumzet de albine, Roi de fluturi și tăuni Zboară-n cercuri line. În tarlaua
SFÂRŞIT DE APRILIE de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349522_a_350851]
-
evanescenta suflare A clipelor ce trec Privindu-ne, din ceas, cuminți Cu-o arșiță lascivă în mișcare ... Roșește șoapta, timpul fulgeră iubire, Un tremur trece iute prin suflu', vara-i ștearsă!.., Poate,.. de frică ne ascundem în privire!? Am luat câmpii? O zbaterea-i pe gura arsă... Referință Bibliografică: DISPERSARE / Lia Ruse : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1306, Anul IV, 29 iulie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Lia Ruse : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
DISPERSARE de LIA RUSE în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349530_a_350859]
-
n-a plouat de luni de zile, nu mai bate pic de vânt. călător, alerg prin noapte, căutând o luminiță, când deodat' aud o șoaptă, o frântură de cuvânt. și alerg spre Carul Mare, călărind un cal de noapte, prin câmpiile cu stele ce trimit lumini ecou, să găsesc expeditorul - al magneticelor șoapte... și-l găsesc, căci Carul Mare este tras de-un mare bou. el din umbră iese-n cale, eu strâng frâul și dau pinteni, când îi dau ocol
GALOP DE ARMĂSARI STELARI de DAN NOREA în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349558_a_350887]
-
maestrul Gheorghe Zamfir, cu nimic mai prejos față de legendarul Pan din Greciei antică (inventatorul instrumentul muzical syrinx (naiul) cu care cânta melodii celeste zeităților din Olimp. Apariția maestrului Gheorghe Zamfir a fost ca o revărsare de lumină primăvăratică ce încălzește câmpia și florile trezite la viță și inimile admiratorilor. Un val de bucurie imensă a cuprins pe toți spectatorii care-l aplaudau și-l ovaționau cu o imensă bucurie. Când s-au auzit primele acorduri date de orgă, magicianul sunetelor, Gheorghe
„DOINA DE JALE” DE GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349514_a_350843]
-
între cer și pământ, căci numai cântecul îl mai ține în viață și-i dă speranță în viitor. Ascultând „Doina de jale” las aleanul să mă fure prin codrii umbroși, cobor în poiene smălțuite de razele reginei nopții, ies în câmpie și-i văd pe harnicii țărani cum brăzdează pământul sub care aruncă sămânță roditoiare pentru pâinea noastră cea de toate zilele. Din depărtare se aude ciripitul păsărelelor care aduc dor nesecat al celui ce trudește să se înfrățeacă pentru vecie
„DOINA DE JALE” DE GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349514_a_350843]
-
colinde lumea, spe a o ferici cu bândele-i cuvinte. Doamne, cât erau de înfrățite cele două instrumente magnifice: le vedeam cum se ridicau pline de strălucire și, ca prin farmec, s-au contopit cu albastrul cerului, apoi au trecut peste câmpiile roditoare, dealuri împodobite cu pomi fructiferi și viță-de-vie, au survolat piscurile munților falnici, s-au oglindit în apa răcoroasă a pâraielor de munte, s-au așezat în prispa de dor a țăranului român, alintându-i suferințele, dându-i speranță și
„DOINA DE JALE” DE GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349514_a_350843]
-
Acasa > Versuri > Farmec > COPCHILUL FLĂMÂND... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 130 din 10 mai 2011 Toate Articolele Autorului Mi-e gândul acum obosit de Câmpie, Nici nu mai știu dacă tu mă asculți, Din Poemul acesta care mă scrie Sufletul meu e acolo în Munți... Ce Rugă înaltă, fierbinte mă leagă De toate altarele neamului meu- Ardealul, Muntenia, Moldova întreagă, De tot ce-a lăsat
COPCHILUL FLĂMÂND... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349613_a_350942]
-
maestrul Gheorghe Zamfir, cu nimic mai prejos față de legendarul Pan din Greciei antică (inventatorul instrumentul muzical syrinx (naiul) cu care cânta melodii celeste zeităților din Olimp. Apariția maestrului Gheorghe Zamfir a fost ca o revărsare de lumină primăvăratică ce încălzește câmpia și florile trezite la viță și inimile admiratorilor. Un val de bucurie imensă a cuprins pe toți spectatorii care-l aplaudau și-l ovaționau cu o imensă bucurie. Când s-au auzit primele acorduri date de orgă, magicianul sunetelor, Gheorghe
GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349563_a_350892]
-
între cer și pământ,căci numai cântecul îl mai ține în viață și-i dă speranță în viitor. Ascultând „Doina de jale” las aleanul să mă fure prin codrii umbroși, cobor în poiene smălțuite de razele reginei nopții, ies în câmpie și-i văd pe harnicii țărani cum brăzdează pământul sub care aruncă sămânță roditoiare pentru pâinea noastră cea de toate zilele. Din depărtare se aude ciripitul păsărelelor care aduc dor nesecat al celui ce trudește să se înfrățeacă pentru vecie
GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349563_a_350892]
-
colinde lumea, spe a o ferici cu bândele-i cuvinte. Doamne, cât erau de înfrățite cele două instrumente magnifice: le vedeam cum se ridicau pline de strălucire și, ca prin farmec, s-au contopit cu albastrul cerului, apoi au trecut peste câmpiile roditoare, dealuri împodobite cu pomi fructiferi și viță-de-vie, au survolat piscurile munților falnici, s-au oglindit în apa răcoroasă a pâraielor de munte, s-au așezat în prispa de dor a țăranului român, alintându-i suferințele, dându-i speranță și
GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349563_a_350892]