7,416 matches
-
când ajunsesem atât de departe!! Al dracu-s de ciudată io, să știi. Oricum, de dimineață a trebuit să-mi pun un halat din ăla de se-ncheie la spate și după aia au verificat iar tot și m-au cântărit iar (aveam nevoie de asta ca de-o gaură-n cap, cum zice mama) și după aia m-am întors în cameră câteva minute și-am sunat-o pe mama să-i zic la revedere în caz de ceva. (Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
o să mă pună să fac mai mult din cauza la operație și alea și pentru că-s încă prea mare decât idealul ca să fiu prima, așa au zis. Da’ știu c-o să fie bine - tot mai slăbesc de fiecare dată când mă cântăresc și când te gândești că-n același timp crește ceva și scade ceva e un fel de miracol. Poate chiar am un înger. Săptămâna asta-s iar la umplut rafturi. Îs chiar mândră când mă întreabă clienții unde găsesc chestii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
comparat relația cu un castel de nisip și pe majoretă cu o briză tropicală? întrebă Izzie. — Haide, Izzie, fii și tu serioasă o clipă. Ți-ai imaginat vreodată că se va întâmpla așa ceva? Urmă o pauză în care Izzie își cântări cuvintele. — Ei, nu sunt sigură că e chiar așa. Chiar așa cum? Vorbim pe ocolite, Em. — Atunci spune-mi direct. Nu vreau să spun decât că nu este ceva total neobișnuit, spuse Izzie cu blândețe. — Nu înțeleg ce vrei să spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
poate să nu fie atras de tine... Adriana pufni grațios cum făcea ea de obicei. — Zău. — Păi atunci înseamnă că e vorba de una din chestiile astea obișnuite. Probleme de erecție, herpes sau membru infantil. Ce altceva să fie? Adriana cântări aceste variante, dar nu i se păru a fi vreuna. Yani părea un tip liniștit, îngăduitor, foarte sigur pe el în modul acela calm, dar ferm. Niciun bărbat nu-i rezistase niciodată . Și nu era vorba că nu se străduia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
se simtă inteligentă sau proastă, superbă sau îngrozitor de urâtă, încântată sau distrusă, cu o simplă privire sau un singur comentariu. Bineînțeles că, deși astfel de comentarii păreau întâmplătoare, nu erau niciodată așa. Fiecare cuvânt pe care îl rostea era gândit, cântărit și ales cu bună știință și vai de cea care nu reușea să-și aleagă cuvintele cu atâta precizie. Cu toate astea, Leigh nu-și aducea aminte ca tatăl ei să fi ridicat vocea măcar o singură dată, își amintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
niciuna — în care să nu fi tocat mărunt iar și iar ce se întâmplase cu Jesse, ce avea să se întâmple cu Russell sau o combinație sucită a ambelor situații. Se pregătise să-i povestească lui Russell totul imediat, dar cântărind mai bine lucrurile în timp ce se întorcea cu mașina de la Hamptons spre casă, s-a răzgândit. N-ar fi cinstit față de Russell sau față de părinții lui să le strice Ziua Recunoștinței cu un anunț dramatic — care foarte probabil ar însemna sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
întoarseră să se uite. Sunt drăguți! spuse Leigh în felul acela al fetelor care au deja pe cineva. Sunt absolut drăguți... pentru voi. Pe mine nu mă interesează pentru că sunt îndrăgostită la nebunie de altcineva... — Prea școlărei, spuse automat Adriana, cântărindu-i pe cei patru bărbați cu privirea ei ageră. — Nu trebuie să ne culcăm cu ei, dar trebuie să-i invităm să bea cu noi, spuse Leigh pe un ton cât se poate de rezonabil. — Zău, nu le datorăm nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Jim stătea pe vine pe scărița de metal, urmărind apa care se izbea de zăbrelele dintre picioarele lui. Din buzunarele hainei scoase una din ultimele două bomboane de ciocolată cu lichior. Studie ambalajele de nedescifrat, ca semnele zodiacului, și le cîntări cu grijă. Păstrînd-o pe cea mai mare, o vîrÎ În gură pe cea mai mică. Alcoolul tare Îl Înțepă la limbă, dar supse ciocolata neagră și dulce. Apa maronie se ridica sticloasă În jurul debarcaderului, iar Jim Își aminti că tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
care curînd va fi trimis la locul lui. Jim presupuse că era unul dintre acei englezi Încăpățînați care refuzau să Înțeleagă că fuseseră Învinși. Bărbatul Își atinse rana de pe față și se Întoarse spre Jim, al cărui aspect zdrențuit Îl cîntări fără să spună o vorbă. — Japonezii au cîștigat atîta teritoriu, Încît nu mai au hărți, remarcă el cu amabilitate. Jim, Înseamnă, oare, că s-au rătăcit? Jim se gîndi o clipă. — Nu chiar. Pur și simplu n-au capturat hărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
În birourile miliției unde sunt arestați, Îi salută din toate birourile aflate pe Întinsul țării, din toate sălile de clasă, din toate sălile de așteptare, din toate alimentarele, din toate librăriile, din toate Întreprinderile, din toate spitalele. Oare cât or cântări În kilograme sau tone, sau megatone toate portretele astea? Cum de nu se prăbușesc casele sub o astfel de greutate? Cutremur de pământ... Este ora nouă seara. Prin cap, În câteva fracțiuni de secundă, Îți trec următoarele cuvinte: macaroane, ceas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și fusese Întotdeauna foarte bună. Dar acuma nu mai știa cât e de bună. Continuă să tragă cu urechea. —Sie hat melonen, ja?1 zicea cel mai gras dintre ei, Începând să râdă și ținându-și palmele ca și cum ar fi cântărit În ele doi pepeni mari. —Nein. Zitronen.2 —Orangen, vielleicht?3 Ruby observă că Sam Îi flutură mâna În fața ochilor, ca să-i atragă atenția. Ți s-a făcut rău iarăși? o Întrebă el. — Nu, n-am nimic. Iartă-mă, eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
chicotească. —Ce voiai? E bărbat. Și sigur era interesat și de copil. —Mama ta știe foarte bine că da, spuse Phil, dându-i un pupic drăgăstos lui Ronnie. Se Întoarse spre Ruby. — Știai că are vreo douăzeci și opt de centimetri deja? Cântărește aproape jumătate kil și are pleoape și sprâncene. Ce mă Îngrijorează e că ar fi trebuit de-acuma să-nceapă dea din piciorușe, dar nimic. Ronnie Își frecă fruntea, enervată. —Phil, mai las-o moartă. Eu ar trebui să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
de zid, în timp ce ea își căuta în păr. Cu un singur ochi i-am văzut degetele atingând cheia, în timp ce expresia feței i se schimba, de-abia o vedeam, dar intuiam că o năpădea un sentiment precis. Prinse cheia și o cântări între degete: își dăduse seama că era udă. Privi în jur în întuneric, apoi ochii i se îndreptară în direcția mea. Acum mă va descoperi, va veni să mă scuipe în față. Făcu doi pași, apoi se opri. Luna o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
de la mine, sunt urât, nici măcar nu m-am spălat pe cap, dar ea mă privește ca pe un miracol. Am fecundat-o, am fost în stare să schimb mersul planurilor ei și asta trebuie să i se pară un miracol. Cântărește viitorul nostru, mama și tatăl care vom fi. Cu privirea aceea visătoare, din cerul plenitudinii sale îmi găsește locul în viața terestră pe care a hotărât-o pentru mine. Iar tu ești deja în mijlocul nostru, Angela. M-ai fi ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ciufulit și umflat de efort, are forța și nesiguranța unui prototip. Mama ta a rămas în sala de nașteri să elimine placenta. Eu am coborât scările spre salon cu tine în brațe. Chiar dacă erai ușoară ca un săculeț cu pâine, cântăreai mult și mă simțeam nepotrivit pentru transportul acela excepțional. Pe ușă fusese atârnată o cocardă roz. În sfârșit, eram singuri. Te-am așezat încetișor pe pat. Aplecat peste tine, te-am privit de la înălțimea chipului meu adult. Eram tatăl tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Bunica și nepoata. La prânz, un sandviș mâncat pe patul plin de nisip. La cină, apa minerală astupată cu un dop de cauciuc și cu șervetul din ziua precedentă. Dar nu puteam desigur să bat la mormântul ei. Te născuseși, cântăreai două chile și șapte sute de grame. Aveai ochii mari și melancolici ca ai mei. Am avut o zi plină. Salonul s-a umplut de vizitatori și de flori. Părinții Elsei s-au plimbat toată ziua între patul fiicei și nursery
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
am rămas cu privirea țintuită pe catarama aceea. Bărbatul avea o figură sobră, impecabilă, părul pomădat pieptănat spre spate pe capul rotund, privirea înghițită de lentilele negre și gura, o tăietură imobilă pe chip. O privea pe Italia și o cântărea din ochi. Era frumoasă Italia. Perfect întinsă în moarte, prinsă într-o frumusețe de piatră, fără umbre, fără modestie. De la distanța la care se afla, fetițo, bărbatul nu putea să nu observe o asemenea frumusețe. Aceasta era materia lui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
celor din jurul meu e realitate sau ficțiune? Nu-i oare totul un vis al lui Dumnezeu sau al cui o fi, care se va destrăma de îndată ce El se va trezi, și tocmai de-aceea îi adresăm rugăciuni și-i ridicăm cântări și imnuri, ca să-L adormim, ca să-L leagănăm? Oare întreaga liturghie a tuturor religiilor nu-i un mod de a legăna somnul lui Dumnezeu, pentru a nu se deștepta și-a înceta să ne viseze? Vai, Eugenia mea! Eugenia mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
domnule van Pels. Luați-vă bunul nume olandezo-american și certificatul de identitate care nu menționează nici o religie și intrați în Statele Unite nefiind unul dintre cei aleși. M-am gândit la asta mulți ani. M-am tot gândit și răzgândit. Am cântărit șansele, am luat în calcul pericolele și am pus la punct detaliile practice. Dar nu mă așteptasem ca posibilitatea de a alege să îmi fie oferită așa de ușor. Nu exista nici o dovadă asupra adevăratei mele identități. Nu exista nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
telefon sau poate doar o reclamă. Mâncă o omletă cu salam, o salată și un compot de fructe la restaurantul de peste drum și se sperie, observând prin fereastră că În apartamentul său lumina era aprinsă. Se gândi puțin la asta, cântărind slaba posibilitate de-a se afla În două locuri deodată, dar preferă să presupună că Între timp defecțiunea fusese rezolvată și că revenise curentul. Uitându-se la ceas, hotărî că dacă ar urca să stingă lumina, să caute cheia cutiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
din Panama. La sosirea În țară Fima fu arestat și Închis pentru aproape șase săptămâni Într-o Închisoare militară, pentru că depășise cu mult termenul permis unui rezervist de-a rămâne În străinătate. Se spune că la Începutul pasiunii sale Fima cântărea șaptezeci și două de kilograme, Însă În septembrie, În infirmeria Închisorii, nu mai avea nici șaizeci. Fu eliberat În urma intervențiilor tatălui său pe lângă un Înalt funcționar, a cărui soție, o doamnă bine-cunoscută În Ierusalim, posesoarea unei celebre colecții de gravuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de numai câteva ore. Cu condiția ca prietenul care s-a complicat să nu se Închidă În sine, să nu se baricadeze În spatele unor fortificații de minciuni și retorică, să-și deschidă spiritul, să te asculte cu atenție și să cântărească gama de posibilități pe care până acum le respingea din start, nu din răutate, ci din cauza ideilor preconcepute, a gândirii pietrificate, a temerilor adânc Înrădăcinate. Căci ce poate fi rău Într-un compromis, domnule Șamir? Fiecare primește numai o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
se Închid niciodată. Nici măcar sâmbetele și sărbătorile. În legătură cu mașina și examenul de șofat, uite, ține numerele astea de telefon. Fima spuse: —Dar În momentul de față n-am nici telefon. Misionarul Îi aruncă o privire meditativă, piezișă, ca și cum ar fi cântărit ceva În minte, și Îl Întrebă ezitant, aproape În șoaptă: —Ai cumva necazuri, domnule? Să-ți trimit pe cineva de la noi să vadă cu ce te putem ajuta? Nu te jena să-mi spui. Sau poate cel mai bine ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
trei dimineața, deschizând dulapri, explorând colțurile Întunecate ale comodelor negre și grele, cotrobăind prin fiecare sertar, căutând curios sub saltele, sub perne și În grămada de cămăși albe pregătite pentru călcat ale tatălui său. Mângâind tapițeria de brocart. Pipăind și cântărind În mână sfeșnicele din argint și cupele rituale. Trecându-și palma peste suprafața lăcuită a mobilei vechi. Comparând tăvile pentru ceai. Descoperind sub o cuvertură de muselină mașina de cusut Singer și scoțând o singură notă dogită la pianul Bechstein
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
țepeni și bine-crescuți, fără să luăm parte la discuție, iar eu trebuie că arătam cumplit de plictisit, fiindcă Onkel Rodolph se ridică în toiul conversației, intră în casă și veni după scurt timp cu un volum subțire pe care-l cântări în mână, înainte de a mi-l întinde. Fără să spună o vorbă despre volum, continuă discuția, ca și când nu ar fi întrerupt-o deloc. Eu însă am dat deoparte coperta cărții și am intrat prin această ușă într-o lume de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]