3,117 matches
-
culeasă În a doua jumătate a secolului al XIX-lea : „Bucatele erau gătite cu gust, birtul era ținut foarte curat și serviciul era prompt, lucruri ce cu greu se găsesc la români” (3, p. 23). Evident, nu toate hanurile și cârciumile ținute de evrei arătau astfel. În 1857, de pildă, trecând prin „orașul evreu” Fălticeni (Bucovina), poetul Dimitrie Bolintineanu și Însoțitorii săi au vrut să rămână peste noapte Într-un han ținut de niște evrei : „Ne duserăm la un birt ținut
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
casa lor, furăm nevoiți a ieși, atât era aerul de stricat ; hotărârăm să dormim În trăsură” (Dimitrie Bolintineanu, Călătorii, vol. I, Editura Minerva, București, 1915 ; apud 276, p. 122). Tot „clasica murdărie” și „duhoarea ciumată” sunt semnele distinctive ale unei cârciumi evreiești Într-un text hiperbolic scris de Calistrat Hogaș la Începutul secolului XX : „Când pășirăm pragul [crâșmei lui Avrum], o duhoare alcătuită din toate miresmele pământului Îmi străbătu până-n creieri : nu te pricepeai dacă miroase a pământ, a ouă clocite
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
piele nedubită, a brânză iute, a curechi murat..., nu mirosea a nimic din toate acestea, dar mirosea a toate acestea la un loc” (439, p. 82). Mihail Sadoveanu a descris și el În termeni negativi - Într-o povestire din 1905 - cârciuma ținută de un evreu Într-un sat din Moldova : „Crâșma lui domnu’ Iosub era o șandrama neagră și urâtă, cu niște ferestre chioare și zoioase, și sta pe o coastă, sprijinită În proptele mari de stejar. De-abia sta ; te
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
1938 se precizează după inspecția comunelor s-a constatat că nu erau închise casele, nu aveau inventar de avere mobilă și imobilă, nu au biroul populației înființate, au dat bani comitetelor școlare fără chitanțe, activitatea notarilor defectuoasă. Am interzis deschiderea cârciumilor în zile de târg, am dispus campanii de deratizare pentru epidemii de tifos. Sunt necesare dispensare, iar școlile au nevoie de reparații. Nimeni nu se manifestă politic: condamnarea lui Codreanu este primită cu satisfacție de părinții tinerilor care au simpatizat
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
Tâlhăresci (Tâlhărești, n.n.) din comuna Idriciu, plasa Crasna, fostă a monastirei Dobrovățu, În Întindere ca la 242 falce (o falce egal 1,5 ha.) pământ arabil și 138 falce pădure, din care 5 parchete sunt date În esploatare, având 2 cârciumi, un coșar, uă (o, n.n.) casă și un hambar, evaluată cu 76.000 lei, garanția provisorie este de lei 12.000. 2) Moșia Elanu, din comuna Grozeșci, fostă a monastirei Dobrovățu, 290 falce, din care 196 arătură, 16 livede de
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
la amvonul destinat rabinilor și i-a gratulat pe evreii din sală cu apelativul „dragi tovarăși evrei pe drumul democrației românești”. În treacăt, a amintit că va lua ființă o „organizație evreiască reprezentativă”. Zis În sinagogă și făcut prin cine știe ce cârciumi sau chiar la CC al PCR. Așa a luat naștere la 25 aprilie 1945, la Adunarea evreiască de la Templul Coral, „...abominabila făcătură comunistă, Comitetul Democratic Evreiesc, Calul troian al comuniștilor În sânul acestei comunități”. a. Înființarea CDE la Huși Dacă
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
starea de spirit a populației evreești În urma unei agresiuni a unui fost legionar care a lovit cu toporul În cap pe un tovarăș evreu În seara de 18 noiembrie când acesta era Într-o echipă de afișaj și trecând prin fața cârciumei lui Grapă unde susnumitul tovarăș a lipit niște afișe soția acestui Grapă a eșit cu un topor și a lovit pe tovarășul pictor a PCR-ului În cap aceasta a fost arestată și reținută o zi la poliție unde sub
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
urechile securiștilor, adevărați corbi hoitari ai ticălosului regim de atunci. d.j. Meniuri de restaurant la cenzură, ce credeai tu!! Într-adevăr, munca cenzorilor era răsfirată pe mai multe fronturi, netrebuind să scape atenției lor nici măcar un banal meniu de cârciumă, ce-i drept, cu remiză 10% așa cum era restaurantul nr.1 „Moldova” din Bârlad. Este greu de Înțeles prezentarea la controlul ideologic al unei Înșiruiri de preparate culinare și băuturi de tot soiul și grade alcoolice dar, cine știe, paranoicul
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
băiat de prăvălie la un grec, zis Țăndărica, pe strada Ion Heliade Rădulescu nr. 1 (fosta Țigănie, nr.4). - Și-a schimbat numele în Iliescu, probabil după 1900. - S-a încurcat cu Maria Savu (sora cârciumarului Anghel Savu, care avea cârciuma pe strada I. H. Rădulescu, nr.2), cu care s-a casaorit în 1900-1901. - Anghel Savu era român fugit din Bulgaria, pește Dunăre și stabilit la Oltenița. Acesta a făcut Mariei și lui Vasili o dugheana în care vindeau diverse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
declarat, decât prieten prefăcut”, refuzându i astfel mâna întinsă și pretinsa prietenie... Ies pe coridor, așteptând apariția secretarului de partid. În drum spre casă, acesta îmi obiectează că n-am acceptat împăcarea, că ulterior puteam să-l duc la o cârciumă dosnică să-l îmbăt și să-l bat pentru tot ce-mi făcuse până atunci. Răspund secretarului că eu nu pot să-l bat și că îl las în plata Domnului, care nu doarme!... În anul următor moare și tata
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
urât de armată. Că armata a intervenit, că omoară oameni". "Băi, băiete, băi, cum așa? Ceva nu-i în ordine". Îl trimit pe Gogan, pe șoferul meu: "Băi, ia du-te până la Amfora și trage cu urechea!" Aveam eu o cârciumă unde mă mai duceam. A venit într-o oră înapoi și a zis: Dom'le, am intrat, au început ăia să mă fluiere, să mă huiduie". Era îmbrăcat militar. S. B.: Aoleu! Urât. Îngrijorător. M. M.: A venit CI-stul și
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
B.: V-ați văzut? M. M.: Domnule, pe la Târgul Expozițional, pe acolo, nu știu în ce situație m-am văzut cu unul dintre ei. Eu, în blugi și cu sandale. Ei, echipați de sus până jos. "Ce faci?" "Sunt patronul cârciumei de lângă locul acesta. Sunt acolo, sunt dincolo". Alte treburi despre ei nu știu. Știu numai că le ziceau "cei din colivie" și să nu avem niciun fel de legături, să nu le facilităm nimic. La un moment dat, trimiteam oameni
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
95 de ani de la înființarea armei de tancuri, la Pitești, unde am ținut un discurs fiind cel mai mare în grad dintre tanchiștii care mai sunt în viață. Sunt general cu patru stele, luate la trupe, nu după aceea la cârciumă sau la partide. Și am fost și șef de promoție. M-am întâlnit cu foarte mulți colegi: și generali, și simpli ofițeri. Prin natura situației, noi am fost mai uniți, vă dați seama patru oameni într-un tanc, împărțind o
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
recipientul unei retorici compulsive, glosolalia sa se face ecoul tumultului discursiv din spațiul mediatic în care renaște personajul caragialian. Intemperanța îi aparține nu și bagajul vast de clișee jurnaliere. Aflăm cu stupoare că Nae a colindat toată noaptea de la o cârciumă la alta, fără intenția de a reveni acasă unde consoarta sa se află în chinurile facerii. Acest context deloc inocent constituie fundalul unei intimități devoalate lejer, prim-planul fiind cel al cafenelei, scena performărilor discursive ale lui Nae. Invocarea tiraniei
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
procura orice, de la roți de cașcaval cât o masă de 12 persoane, rotundă, până la carnet de conducere internațional, unde îți poți petrece iarna pe pistele de schi și unde există două guverne care se bat cap în cap. Tot la cârciuma din San Pere, poți afla că nemții au invadat Costa Brava, fapt pentru care catalanii (sau catalunezii) refuză să petreacă vacanța la Mediterana și preferă să meargă în insulele Canare (tot în Mediterana). Aici, toți oamenii sunt într-o veșnică
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
care e folosită energia. În timp m-am Împrietenit cu unii dintre artiști (deși ei refuzau noțiunea de artist, preferând-o pe cea de meșteșugar). Ziua mergeau la câmp ca toți bărbații din sat, iar după reprezentația-ceremonie-ritual se regăseau la cârciumă sau la ceainărie, unde se amestecau, neobservați, printre comeseni. Acești bărbați erau discipoli ai unei Învățături practice, aceea a uniunii naturii umane cu o realitate ultimă, Shiva-Shakti, și În același timp simpli gospodari care-și vedeau de ograda lor, nicidecum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Senat venețian", dumnealui prea nobilul Don Emmanuelle Gerardo, ambasador pe lângă "Illustrissimul et Serenissimul Stephano, Voywodae Moldaviae", anunță Mihail, umflându-se bombastic. "Ambasador?!" Ce să facem cu el? Aiasta ne mai lipsea: iscoadă! Pe drum, în Ungaria, povestește Mihail, într-o cârciumă, l-am afionat cu un Tokai, l-am tras de limbă și mi-a mărturisit că dogele în persoană l-a însărcinat: "Să veghezi, i-a spus el, nu care cumva ferească Sfântu', "Ștefan acela" să cadă la pace cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
calea codrului. Câțiva călugări tăbârcesc icoana făcătoare de minuni a Sfintei Fecioare, cărți ferecate, alte sfinte odoare. Suceava se băjenește la codru. La cârciumioara "LA MOLDOVANU ȘUGUBĂȚ", cârciumarul, un bărbat în puterea vârstei, ciung de dreapta, bate în scânduri ferestrele cârciumii. Apăi, să fie cu sănătate, Culaie! îl îmbie cu butelcuța un moșneguț afumat, călcând pe două cărări. O trece și aista, cum trec toate... Niculaie lasă ciocanul și trage o dușcă: O trece, moș Melinte... Am făcut cărare la codru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
admirative din mulțime. Mă faci de râsu' târgului, hodorogule! și intră-n casă târând după ea buzduganul, cu coiful pe cap. Târgoveții râd și părăsesc comèdia. Dumitru, văduvit de coif mândria lui -, amărât-amărât, se lasă moale pe o buturugă din fața cârciumii. Lasă, moș Dumitre, îl consolează Niculai. Ț-a ajunge... Ți-ai făcut datoria, cu vârf și îndesat. Du-te cu baba la codru. Mergem împreună. Ce să facem? oftează el. Parcă eu n-aș vrea? spune cu tristețe și flutură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
spune cu tristețe și flutură mâneca goală. Mi-a luat coifu'! se căinează Dumitru. Muierea dracului! Fără coif nu se poate! Să-mi fi lăsat osmanlâu', la Podul Înalt, măcar să-mi fi lăsat dreapta... îngână Niculai cu amar intrând în cârciumă. Pe furiș, din spate, se strecoară un băiețandru, că nici tuleele nu i-au mijit, nici șorțul de băiat de prăvălie nu l-a scos: Nea Dumitre, șoptește el. Nea Dumitre... Ce vrai, mă puță mă! se sborșește Dumitru la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
hoții de cai; o devoțiune exemplară către centrele laice de pe7 lerinaj anual de la inspectoratele regionale, județene și altele asemenea. Cu un veritabil talent sociologic este refăcută imaginea de altădată a Basarabiei de sud, astăzi Ucraina. Nu lipsesc de aici cârciumile populate de hoți aflați în profitabilă cârdășie cu patronii; rezervoarele vii ale învățătorimii lipsite de post ca cea din Ismail; mecanismele de tip pecere (pile, cunoștințe și relații) prin care se obțineau deseori numirile în posturile de conducere (fișe istorice
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
mâța de coadă. În Nicorești Târg problema stătea puțin mai altfel, fiindcă altfel nu-mi explic de ce aveam atâția negustori de toate națiile. și-i scriu aici direct cu pixul pe frații Țurea : Luigi - brutărie, Mitică și Năstase - băcănie, Costică - cârciumă. Mai erau Fotache ștefăniu, negustor și cămătar, frații Ghiță și Alecu Gheorghiu, negustori specializați în pește apoi, după primul război mondial, Mitriță Ciubotaru - băcănie și textile, Costică Drăgan - articole de lux între care nu lipseau pompele de stropit și gramofoanele
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
contabilicești între blana lemnului și postavul paltonului. Scăpasem de navetă. Fusesem adoptat de masa de contabilitate așa cum Lupoaica îi înfiase pe Remus și Romulus. Copil al întâmplării, în una din seri, împreună cu un alt foarte tânăr domn slujbaș intru la cârciuma lui Irimia. Mă vede un bătrân frumos, cu mustața ușor răsucită și începe să mă certe că am luat-o prea repede cu ucenicia băuturii. Află că nu-i așa, ba, colac peste pupăză, că nici prost neșcolit n-oi
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
cârciumar Bondoc, unde, dacă intrai să cumperi un pachet de tutun și erai cu căruța, cînd ieșeai afară nu mai găseai hățurile cailor iar dacă mai beai și un rachiu, nu mai aflai nici caii. Norocul nostru că am găsit cârciuma închisă, semn că ne puteam întoarce tot pe biciclete acasă. Mare noroc. În fine, tot neamul e neam și l-am descoperit prin ceața minții pe fratele nanei, Panaite, învățător și el, care după ce ne-a primit, ne-a și
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
puse și cântau pe mai multe voci, la care, după terminarea cântecului, răspundea un alt cor din altă parte a comunei și apoi altul. Nu înțelegeam ce cântă dar armonia vocilor era minunată. Nu mai știu dacă era sau nu cârciumă în sat dar era un grec care avea prăvălie mai spre jumătatea drumului dintre centru și marginea satului. Nu știu ce vindea dar ce știu sigur era că avea trei fete care, vorba românului, picau din picioare de frumoase ce erau. Erau
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]