20,803 matches
-
și să exclami: Ubi sunt? în ce muzeu etnografic s-ar mai putea vedea astăzi o cacealcă, o șaretă, o americană ori o bihuncă? Le-a supraviețuit doar sulkiul, folosit în continuare la cursele de trap. Un puternic accent afectiv capătă relația dintre cal și călăreț, tradusă uneori în expresii neașteptate: "Era o zi toridă de vară, cum numai pe cîmpul Alexandriei - polul căldurii la noi - poate să fie. ș...ț Un nouraș, un singur nouraș, lansa la vreo trei sute de
Despre cai și nu numai by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7364_a_8689]
-
Rodica Zafiu Acum câteva decenii, specialiștii preocupați de cultivarea limbii atrăgeau atenția asupra unei greșeli destul de răspândite în epocă: termenul bleumarin, adjectiv sau substantiv împrumutat din franceză, căpătase o nouă pronunție, pseudo-franceză: șblömarenț. Eroarea se explica, în parte, prin forma hibridă în care cuvântul fusese adaptat în română: se scria bleumarin, urmându-se deci în prima sa parte ortografia (bleu-) și pronunția franceză, în vreme ce finalul (-marin) reproducea pronunția
Culoare înșelătoare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7367_a_8692]
-
dar și o altă variantă, mai incultă, șblumarenț. Scrierea bleumarin și pronunțarea șblömarěnț sunt păstrate și în ultima ediție a Dicționarului ortografic, ortoepic și morfologic (DOOM, 2005). Între timp, contextul cultural s-a schimbat și numele de culoare a mai căpătat o formă, cât se poate de ridicolă. În internet, pe site-uri care prezintă moda vestimentară sau fac publicitate pentru diferite produse, am întâlnit de mai multe ori forma bluemarin: "Este un adevarat fan al culorii bluemarin" (kudika.ro); "poți
Culoare înșelătoare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7367_a_8692]
-
nu are o geografie determinată și, evident, nici un specific local sau regional, în România problema Cărții-obiect s-a particularizat indiscutabil după l990. Pentru că dincolo de nenumăratele ei posibilități expresive, Cartea-obiect a devenit un subiect de meditație morală, iar destinul său a căpătat accente patetice. Memoria culturală s-a transformat în rememorarea unei drame și imaginea butaforică a cărții s-a preschimbat într-un mormînt gol, cu alte cuvinte în cenotaf. Parcă anume spre a fractura continuitatea noastră simbolică și a ne dizloca
Despre obiectși iluzie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7371_a_8696]
-
incredibil. Să dau un singur exemplu. Daniel Pennac se numără între puținii care cred că în orele de literatură trebuie cultivată și memoria: memorând poezii, pasaje din propria literatură sau din literatura universală, din scrierile marilor gânditori, copiii și adolescenții capătă alt simț al cuvântului, al frumosului, al propriei culturi sau existențe. Am găsit o pledoarie splendidă și convingătoare pentru a reînvia o artă a memorării. Și un episod delicios în care, stupefiat, profesorul asistă la concursul foștilor săi elevi capabili
Școala, subiect de ficțiune by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7607_a_8932]
-
medicină, cum nici eu nu am nici cea mai mică intenție de a rosti malițiozități pe seama răcelii spiritului medical. Pur și simplu e vorba de o reacție de apărare la vitregia mediului în care se mișcă. E ca un habitus căpătat sub agresiunea evenimentelor la care participă. Dar s-ar consuma pentru fiecare dramă umană petrecută în spital, medicii și-ar pierde repede anduranța: s-ar distruge sub influența unui mediu de maximă toxicitate psihică. Și totuși, spuneam adineauri că Dora
Molecula credinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7613_a_8938]
-
"O viață pentru Rapid", este o vorbă veche de prin cotloanele Giuleștiului. Pentru cei mai mulți tineri suporteri această vorbă nu are consitență, dar pentru Radu și Constantin Cojocaru, capătă valoare în adevăratul sens al cuvântului. Sunt frați. Unul are 76 de ani, iar celălalt 80. Primul meci al Rapidului l-au văzul imediat după al Doilea Război Mondial, în 1947. Rapid-Ceahlăul. Cei doi frați își fac apariția pentru a
INTERVIU: O viaţă în alb-vişiniu. Trăiesc "farmecul vieţii" de 68 de ani, iar peluza este a doua lor casă () [Corola-journal/Journalistic/76184_a_77509]
-
mișcării, existența călugărului ia întorsături rocambolești. Se ascunde la Mănăștur (comună învecinată Clujului), își leapădă rasa și dulama, își rade barba și mustața și conduce greva prin comunicate zilnice, pe care le transmite la Cluj printr-un coleg devotat. "ŤPărinteleť căpătase proporții fantastice, faptul că era și nu era prezent îi dăduse o aureolă de mit; toată Poliția și Siguranța îl căutau și nu-l aflau, dar cuvîntul lui apărea zilnic, nu se știe de unde, sub iscălitură proprie". Spre a prezida
„Ce straniu poate fi destinul unui om!“ by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7617_a_8942]
-
sensul și forma invariabila - nu numai că adverb, ci și ca adjectiv (o țipă mișto). I s-au adăugat, treptat, noi sensuri (trecerea de la "bine" la "frumos" e aproape automată; adăugarea sensului "ironie, batjocură" e mult mai neclară) și a căpătat, adaptîndu-se morfologic, prin analogie, o formă feminină (miștoacă, destul de rar, după care s-a refăcut un și mai rar miștoc). Dacă am avea doar aceste date, am putea încă presupune că mișto ar fi fost preluat în țigănește din română
Mișto și legenda bastonului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7622_a_8947]
-
și pe Gh. Ionescu. Avea de gând să realizeze o stare prosperă, ca apoi să-și scrie romanul. Personajul pare spectaculos, dar, din păcate, prea puțin credibil. El reușește să intre cu ușurință în audiență la mareșalul Antonescu, spre a căpăta autorizația de exploatare și aprobarea de lăsare la vatră a muncitorilor, și să discute dezinhibat. Curând, nu va mai putea să facă față cererilor de marfă din cauza condițiilor meteorologice, ajunge la faliment și e condamnat, culmea, pentru sabotaj, internat în
Realitate și ficțiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7624_a_8949]
-
chiar înțelege într-un mod cum, dacă s-ar lua după judecata psihologiei colective, nu ar fi înclinat s-o facă. Așa se explică de ce figuri pe care le considera iremediabil mediocre, gen Nicolae Velea, Fănuș Neagu sau Tiberiu Utan, capătă acum un contur mult mai pronunțat. Și ține numai de bunătatea irepresibilă a autorului ca pînă și odioșii literaturii române să beneficieze de circumstanțe atenuante. De pildă, chiar și atunci cînd scrie despre scriitorii cărora posteritatea le-a pus stigmatul
Legea inefabilă a jurnalului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7637_a_8962]
-
traseul poveștii de cartier cu droguri, sechestrări de persoane, violență, construind un policier, un thriller modern, fără prea mult balast psihologico-filozofic, din fericire, însă mult prea apăsat încât să preia controlul filmului lăsând în spate celelalte povești care, în schimb, capătă un iz melodramatic de telenovelă. Bunicul pare decupat dintr-una din ele - unul dintre cele mai proaste roluri ale lui Gheorghe Dinică -, la fel și o pare din discuțiile neispirate dintre mamă și fiică, unde se strecoară și o serie
Tablou de familie by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7482_a_8807]
-
La pauză, Mulțescu i-a băgat în ședință pe dinamoviști și a operat două schimbări care s-au dovedit a fi foarte inspirate. Rotariu și Balint le-au luat locul în teren lui Thicot, respectiv Filip, iar atacul "câinilor" a căpătat imediat un alt suflu, fapt vizibil și prin ocaziile avute prin Thomas (47) și Fai (55). De cealaltă parte, Reghecampf i-a scos pe Cristea, titularizat în premieră, și Piovaccari, introducându-i pe Stanciu și Nikolici. Dacă Stanciu a intrat
Steaua-Dinamo, scor 2-1 by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/74851_a_76176]
-
Bunuel și mai târziu David Lynch cu un accent morbid pronunțat. Lăsând la o parte story-ul cu suspansul cuvenit, filmulețul proiectat preț de câteva minute corespunde unui fotomontaj similar dicteului automat și răspunzând unor recurențe malefice. Fiecare element al scurtmetrajului capătă relief și traversează pelicula pentru a se concretiza angoasant. Filmul pune în discuție un fel de privire meduzantă pe care cinematograful o aruncă asupra noastră, un fel de mise en abîme al genului horror. Un alt film reușit mi s-
Fiori fioroși și groază îngrozitoare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7506_a_8831]
-
au devenit parte constitutivă a zonei care cuprinde piața propriu-zisă, platoul Institutului de Arhitectură și platoul Teatrului Național. Această reconstrucție morală a determinat schimbări adînci și în configurația și în expresia locului. Zidurile Universității și ale Institutului de Arhitectură au căpătat o altă cromatică, densitatea afișelor de tot felul a creat, dincolo de mesajul imediat, un imens colaj, iar inscripțiile, indiferent de conținutul lor, au spart opacitatea pietrei și a betonului. însemnele comunismului, incriminate grafic precum într-un ritual magic, au fost
Somațiile memoriei (...după 19 ani) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7232_a_8557]
-
cînd dumneata nu te născuseși." Turc sau tătar, nu vorbea bine românește, dar s-a dus la București și a cerut de la guvern bani de biserică pentru creștinii din oraș. Și n-a plecat de-acolo pînă nu i-a căpătat. Acum preotul ce era să-i spună primarului că nici el n-ar fi știut de acest Kemal Agi Amet dacă n-ar fi găsit prin-tre actele bisericii lăsate de fostul paroh, copia unei scrisori de mulțumire adresate "Voitorului nostru
Botezul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7236_a_8561]
-
Rodica Zafiu Cuvântul familiar-argotic trendinez pare destul de recent; evident, nu putea să apară înainte ca sursa lui - anglicismul trendy - să fi căpătat o frecvență destul de mare în limbajul tinerilor. nu e foarte cunoscut, dar nici nu e o simplă formație accidentală, expresivă; în textele din internet exemple se găsesc cu sutele: "eu nu mi-am deschis blog ca să fiu trendinez" (morar.hotnews
Trendinez by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7249_a_8574]
-
existența împrumutului trend ("tendință", "tendință a modei"), deja impus, foarte folosit (ca împrumut "de lux", cu conotații de modernitate, în ciuda faptului că nu introduce noțiuni noi). În derivatul trendinez, sufixul -ez accentuează și fixează nota ironică, peiorativă, pe care o capătă uneori chiar trendy: obsesia de a fi la modă fiind văzută cu detașare, ca o formă de superficialitate și lipsă de personalitate. În dicționarele on-line create prin contribuția voluntară a utilizatorilor nespecialiști, trendinez este definit prin sinonimia cu trendy (123urban
Trendinez by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7249_a_8574]
-
figuri, scriitorul baroc urmărind virtuozitatea ca scop în sine. Toate aceste caractere se regăsesc, afirmă Dragoș Moldovanu, și la Cantemir. Însuși hiperbatul, desemnat de prof. Moldovanu, cu un concept preluat de la Roman Jakobson, ca "figură dominantă" a stilului cantemirian, poate căpăta la Cantemir calități baroce, incompatibile cu norma stilistică umanistă. Dintre acestea, Dragoș Moldovanu reține, între altele, spațiul uneori imens dintre componentele dislocate: "Până nu-ți vei trupul acesta în chip de oală și sufletul în chip de aur și lumea
Enigma lui Dimitrie Cantemir by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/7251_a_8576]
-
fermecată care poate să facă și să desfacă totul. O capsulă de mătase din care fluturele își desface aripile și zboară. Uneori, se întîmplă ca cele ce se povestesc să nu fie pe deplin izbutite la capătul poveștii, să nu capete șlefuirile bine calculate care să prindă lumina și să o reflecte în străluciri infinite, ca tăieturile perfecte ale diamantului. }ine de hazard, de inspirație, de stări fel de fel. Dar centrul acelei lumi, spațiul în care facerea se frămîntă, își
La început a fost cuvântul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7252_a_8577]
-
lui Shakespeare, despre fiecare personaj, despre cum relațiile lor trebuie sau nu dezvăluite pînă la capăt, despre miile de feluri de violență și de cinism, de grotesc și abominabil. Stăteam toți cu gurile căscate. Exagerările, proporțiile uriașe pe care le căpătau niște detalii mă duceau cu gîndul la fotografiile pe care Fellini le făcea în dreapta și în stînga căutînd cu voluptatea disproporția. Cuvintele se dilatau, ritmul, gestul, corpul. Sau, dimpotrivă, se comprimau. Intrau la apă, păreau gnomul cu toba de tinichea
La început a fost cuvântul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7252_a_8577]
-
de la un punct încolo, ei rămînînd legați de o tipologie sudică a vizualității, de spațiul și de experiențele școlii franceze. Observat, însă, dintr-o altă perspectivă, și anume din aceea a unor experiențe mai largi ca arie geografică, întregul discurs capătă o nouă înfățișare. Există în peisagistica românească, simultan, doi vectori mari care orientează căutările artiștilor, indiferent de unul sau de altul dintre momentele istorice: este vorba de dominanta impresionistă, prin extensie, sudică, și de aceea expresionistă, nordică, a sensibilității. Privită
Peisajul în pictura românească by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7254_a_8579]
-
Fiindcă în același Dans matinal se află și sursa unui concetto situat la câteva zeci de pagini distanță. Dacă, însă, sensul imaginii de pornire e mai degrabă unul dictat de regulile fragranței, cel rezultat în urma selecției strict sonore a cuvintelor capătă, pe neașteptate, carnație. Traseul simbolic, deși ușor de reconstituit, rămâne imprevizibil. Începe așa: Se deschide o poartă: cu mers potrivit, o tânără/ pășește în stradă. O privești încântat de la geam,/ iar ea îți zâmbește./ Dispare într-o arcadă,/ apoi se
Poezie și deziderat by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7262_a_8587]
-
vorba de cu totul altceva... Această femeie, între două vârste, dă drumul unei vechi apăsări de o altă natură... Și când nici nu mă mai așteptam, când revenim, - ca legați, - înaintea aceleiași și aceleiași Judecăți fascinante, unde realitatea lui Michelangelo capătă realitatea unui ospiciu de nebuni și unde Cristosul superb ca un efeb grec îi trimite cu un gest de arbitru intratabil pe toți păcătoșii la fund, o aud lângă mine pe femeie șoptind: Dumnezeule Mare!... Ce auzisem deodată sunase ca
Sixtina (1968) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7270_a_8595]
-
venea de la viie, cînd găsea o scrisoare de la fiul ei, alerga răpede la mine ca să i-o cetesc. Simțeam și eu o plăcere întru aceasta. Stilul epistolar al lui Dincă, la început simplu și prostălan, dintr-o lună într-alta căpăta o înflorire progresivă" - Emanciparea țiganilor, cap. XVI). Sunt tot atîtea dovezi ale incapacității autorului de a inventa - am fi tentați să conchidem. În realitate, marea dificultate a artei lui Sion constă în descifrarea raportului dintre realitate și ficțiune. După parcurgerea
Povestitor în secolul romantic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7272_a_8597]