3,031 matches
-
numele Anastasia,de origine greacă,fiica unui preot creștin de pe insula Tinos din Marea Egee.Turcii au vîndut-o la tîrgul de robi.Ea era prima slujnică din grupa slujnicilor din haremul lui Ahmed I,de aceea el a numit-o Kösem-„căpetenia tribului”.Se mai cunoaște încă o variantă a numelui-Mahpeyker.Kösem a devenit favorita sultanului iar Mahfiruz a fost trimisă în Palatul Vechi.Osman(fiul lui Mahfiruz) a rămas în Palatul Topkapi,iar grijă de el avea Kösem Sultan.Ocupația lui
Ahmed I () [Corola-website/Science/309691_a_311020]
-
de cardinalul de Bourbon în calitate de unchi a lui Henric de Navara, nu în calitate de preot. După nuntă s-a sărbătorit trei zile. Liniștea între catolici și hughenoți durează puțin. La doar câteva zile după nuntă are loc atentatul împotriva amiralului Coligny căpetenia protestanților. În noaptea de 24 august 1572 hughenoții au fost masacrați la Paris(unde veniseră în număr mare cu ocazia nunții), dar și în interiorul Luvrului. Ca să-și salveze viața Henric al III-lea de Navarra se preface că se convertește
Margareta de Valois () [Corola-website/Science/310287_a_311616]
-
perioadă, Aragorn o întâlnește și se îndrăgostește de Arwen, fiica lui Elrond care avea 2700 de ani și care de-abia se întorsese din patria mamei ei, Lorien. Ulterior, Aragorn și-a asumat rolul de cea de-a 16-a căpetenie a Dunedain, si a mers în sălbăticie, trăind cu cei rămași dintre oamenii lui, a căror regat fusese distrus în timpul războaielor civile și regionale din secolele trecute. Aragorn l-a întâlnit pe Gandalf cel Sur în 2956 și au devenit
Aragorn () [Corola-website/Science/309074_a_310403]
-
fost efectuate campanii împotrivă adepților lui Timur Lenk care cărmuiau în Iran. Armatele lui Djahanșah au ocupat pentru o perioadă chiar capitală Herat a sultanilor din Horasan. În 1467 în luptă din Muș Djahanșah a fost infrânt de Uzun Hasan - căpetenia unei alte alianțe a triburilor turcice Ağqoyunlu. În locul statului Qaraqoyunlu s-a format statul Ağqoyunlu, a cărei capitală, de asemenea, era orașul Tabriz.
Statul Qaraqoyunlu () [Corola-website/Science/309211_a_310540]
-
radical al Mișcării, va dirija "Comandamentul de prigoană", condus de [[Constantin Papanace]] împreună cu prof. [[Vasile Cristescu]].Gheorghe Clime va pieri asasinat de autorități în marele masacru al elitei legionare din noaptea de 21-22 sept. 1939. Va fi împușcat primul dintre căpeteniile legionare asasinate la Râmnicu Sărat (au urmat Ing. Aurel Serafim, Nicolae Totu, Gheorghe Istrate, [[Alexandru Canta cuzino]], Sima Simulescu, Av. Cristian Tell, Gheorghe Furdui, Av. Mihail Polihroniade, Dr. Paul Craja și Gheorghe Apostolescu), în baza listelor făcute anterior de [[Armand
Gheorghe Clime () [Corola-website/Science/308854_a_310183]
-
o exercita asupra propriei identități și pleacă la Istanbul unde iau naștere "Cărțile Pelerinilor", considerate a fi "predicile lui Mickiewicz". Apar "Konrad Wallenrod", "Pan Tadeusz" și cea mai lungă poezie a sa, "Grażyna", unde sunt descrise faptele de vitejie ale căpeteniilor militare lituaniene împotriva cavalerilor teutoni. Sursă de inspirație i-a fost Emilia Plater, o eroină a Revoluției din noiembrie 1830 ucisă în Lituania. Alte poezii cunoscute sunt "Farys", cu tematică orientală, odele despre "Tinerețe" ori cele dedicate lui Joachim Lelewel
Adam Mickiewicz () [Corola-website/Science/309859_a_311188]
-
radicalizează. Mulțimea care asistă la dezbateri, ca și unii dintre colegii săi de Cameră, îi strigă: Nicolas de Condorcet, colegul său de la Adunarea legislativă în 1791, care nu-l apreciază câtuși de puțin, spune despre el: Iar Brissot îl supranumește „"Căpetenia bicameriștilor"”. În 1792 Vaublanc este unul dintre cei care asigură apărarea contelui de Rochambeau în fața Adunării și care asigură achitarea acestuia. Urmând majoritatea Adunării care dorea abolirea sclaviei în Antile, Vaublanc îi pune totuși în gardă, printr-un discurs ținut
Vincent-Marie de Vaublanc () [Corola-website/Science/309814_a_311143]
-
cucernici binefăcători ai Bisericii, ai mănăstirilor și așezămintelor de caritate. Pentru a contracara cea de a treia obiecție, exista un precedent, căci chiar bunicul lui Constantin, Constantin Dragaș, se căsătorise cu o văduvă, Evdochia, al cărei soț răposat fusese o căpetenie turcă măruntă, cu care mai avusese și copii. Spre deosebire de aceasta, Maria Brancovici era văduva unui monarh puternic și erarăspândită credința că însoțirea lor nici nu se consumase. În ceea ce privea șansa ei de a naște copii, numai Dumnezeu putea hotărî
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
într-o noapte a intrat din nou în postul de jandarmi, i-a bătut bine, i-a legat și le-a luat toate armele și muniția. A fugit apoi în codru, la vechile lui cunoștințe. În scurt timp a devenit căpetenia lor, interzicându-le să jefuiască oamenii săraci la drumul mare. Aduce sub comanda lui un alt hoț faimos din Transilvania numit Ungureanu, care devine mâna lui dreapta. În scurt timp devin cea mai temută bandă din România. Jafuri făcute inteligent
Haiducul Coroi () [Corola-website/Science/309381_a_310710]
-
și armatei. Slăbirea statului a dus la ruperea lentă a legăturilor existente între centrul orașului și elite, ce nu mai arătau loialitate. S-au pus bazele unor noi relații dintre populația română și noii lideri, foștii conducători militari, episcopii sau căpeteniile germanice. În Imperiul Român de Răsărit, limba greacă era impusă treptat că limba vorbită de locuitori. Comerțul prosper a făcut că orașele să se dezvolte în continuare, fiind ferite de atacurile migratorilor. Aparat de fortificații, "Noua Romă" sau Constantinopolul a
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
asupra alanilor și vandalilor șilingi, în timp ce Gunderic era la conducerea vandalilor hasdingii. Vandalii s-au inițiat în tehnicile navigației, devenind pirați, mptiv pentru care s-au orientat spre jefuirea insulelor din vestul Mediteranei. În 428, fratele lui Gunderic, Genseric devine căpetenia lor, se stabilesc în nordul Africii în 429 și devin "foederati" ai Romei în 435. În 439 s-au revoltat, cucerind partea de nord-vest a Africii române. Și-au impus stăpânirea în insulele Baleare, Corsica și Sardinia și au ocupat
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
abandonată, în Africa română s-au instalat vandalii, în Spania s-au instalat vizigoții și suevii, Galia a fost împărțită între vizigoți, burgunzi, alamani și franci, iar Pannonia a fost stăpânita de ostrogoți, toți aceștia aflându-se sub conducerea unor căpetenii, ce depindeau nominal de imperiu în calitate de "foederati", noile formațiuni fiind regate romano-germanice de sine stătătoare. Aristocrația română din regiunile periferice ale statului român s-au orientat către colaborare cu noii stăpânitori. Imperiul Bizantin a încheiat pace cu vandalii din Africa
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
DE TOPONIMIE BASARABEANĂ” că toponimul Sadâc, „corespunde antroponimului de origine turco-tătară "Sadâc"”. Savantul propune în continuare să se compare cuvintele turco-tătărești" sadâc", "sadic", precum și cuvîntul turcic "sadik", cu sensul de „credincios, sincer, cinstit”. Astfel denumirea satului provine de la numele unei căpetenii a hoardei tătărești. Conform opiniei cercetătorului Ion Dron, căruia autorul acestor rînduri i-a adresat rugămintea să și-o expună în acest sens, denumirea localității Sadâc are la origine antroponimul de proviniență arabă, "Sadâc", purtat (în Bugeac) de o căpetenie
Sadîc, Cantemir () [Corola-website/Science/305147_a_306476]
-
căpetenii a hoardei tătărești. Conform opiniei cercetătorului Ion Dron, căruia autorul acestor rînduri i-a adresat rugămintea să și-o expună în acest sens, denumirea localității Sadâc are la origine antroponimul de proviniență arabă, "Sadâc", purtat (în Bugeac) de o căpetenie a unei subdivziuni tribale nohaice. Numele personal Sadâc este frecvent întîlnit în antroponimia tuturor popoarelor turcice de confesiune islamică. Structura etnică a satului Sadîc conform recensământului populației din 2004: Nicolae Sulac, distins interpret de muzică populară. Născut la 5 septembrie
Sadîc, Cantemir () [Corola-website/Science/305147_a_306476]
-
mai 1945) În cadrul așa-zisului proces al "Marii Trădări Naționale" din 6-17 mai 1946, Mihail Sturdza a fost condamnat la moarte în contumacie. După război, se refugiază în America Latină, apoi în Spania, menținând permanent legătura cu Horia Sima și alte căpetenii legionare. În anii următori, M. Sturdza participă activ la manifestările politice și culturale ale exilului românesc (la Buenos Aires, Rio de Janeiro, Paris și Madrid), fără a ține cont de fosta culoare politică a participanților la aceste acțiuni. Mihail Sturdza se
Mihail R. Sturdza () [Corola-website/Science/306204_a_307533]
-
așa cum prevăzuse Mihail Sturdza, își va reorienta politica externă, încheind Pactul Molotov-Ribbentrop, urmat cum se știe, de dezmembrarea României. Nu se cunoaște data la care Mihail R. Sturdza a aderat la Mișcarea Legionară. Cert este că acesta nu figurează printre căpeteniile legionare și susținătorii de marcă ai acestora inculpați în procesul din aprilie 1934, arestați în 29 decembrie 1933, în urma asasinării prim ministrului I.G. Duca, pe peronul Gării Sinaia, de către o echipă de legionari, numiți ulterior Nicadori. Mihail R. Sturdza nu
Mihail R. Sturdza () [Corola-website/Science/306204_a_307533]
-
ca ajutor pentru campania pe care turcii urmau să o desfășoare în Ungaria. În timpul bătăliei de la Teișani s-a întâmplat un fapt memorabil: ginerele (și nepotul) Hanului Gazi Ghirai a ieșit în fața liniilor tătare chemând la o luptă individuală pe căpeteniile oștirii muntene. Provocarea a fost acceptată de Stroe Buzescu, care după o luptă crâncenă l-a învins pe tătar decapitându-l în fața ochilor îngroziți ai hanului și în entuziasmul oștii române. Din nefericire și Stroe Buzescu fusese rănit grav și
Radu Șerban () [Corola-website/Science/304794_a_306123]
-
filoturcă a lui Moise Székely și a nobililor maghiari care îl sprijineau. Radu Șerban nu putea admite prinderea Țării Românești într-un „clește” de către Imperiul Otoman de la sud de Dunăre și un Ardeal supus acestora. Avangarda oștilor române, sub comanda căpeteniilor Gheorghe Raț și Vasile Mârza a trecut munții pe Valea Teleajenului și și-a așezat tabăra în apropierea Brașovului (cetate săsească ce rămăsese fidelă habsburgilor), mai întâi la Feldioara, apoi la Râșnov, în așteptarea forțelor principale. Voievodul, cu grosul oștilor
Radu Șerban () [Corola-website/Science/304794_a_306123]
-
și clădirea izolată. Inabilitatea lor de a cuceri Alcázarul a fost o lovitură gravă adusă prestigiului Republicii, fiind considerată inexplicabilă în condițiile superiorității numerice uriașe din zonă. La două zile după spargerea asediului, Franco s-a proclamat "Generalísimo" și "Caudillo" („căpetenie”) unificând cu forța diversele elemente falangiste, regaliste și alte elemente din cadrul cauzei naționaliste. În octombrie, trupele franchiste au lansat o ofensivă majoră înspre Madrid, ajungând acolo la începutul lui noiembrie și lansând un asalt al orașului la 8 noiembrie. Generalul
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
contribuit la deosebirea celor două bacterii și a arătat că pneumonia poate fi cauzată de mai mult decât un singur microorganism. În anul 1918, Sir William Osler, cunoscut ca „părintele medicinei moderne”, caracteriza decesul și neputința provocată de pneumonie, drept „căpetenia morții”, deoarece depășise tuberculoza în rândul principalelor cauze ale deceselor din vremea sa. Această expresie a fost consacrată de John Bunyan, atunci când se referea la „cașexie” (tuberculoză). De asemenea, Osler descria pneumonia ca „prietenul omului bătrân”, deoarece de multe ori
Pneumonie () [Corola-website/Science/304889_a_306218]
-
pierderea de vieți omenești. Faimoasa plută a vechii civilizații Muisca rămâne o dovadă a ceremoniilor religioase care au dat naștere legendei despre El Doroado. Povestea originală se găsește în cronica „El Carnero” a lui Juan Rodríguez Freyle. Conform lui Freyle, căpetenia tribului era un preot poleit cu praf de aur într-o ceremonie religioasă care avea loc de obicei la Guatavita, aproape de orașul Bogota din zilele noastre. În 1636, Juan Rodríguez Freyle,martor ocular, i-a trimis o scrisoare prietenului său
Eldorado () [Corola-website/Science/305538_a_306867]
-
-sacru, "bu" - foarte mult) este un termen religios originar din Melanesia și Polinesia (introdus în Europa de exploratorul James Cook), însemnând "interdicție absolută" cu caracter sacral, referitoare la comportamentul, limbajul, activitățile și relațiile oamenilor și impusă, în societățile totemice, de căpeteniile tribale (șamani sau șefi militari). La începutul secolul XX s-au deosebit două direcții în definirea noțiunii "tabu". Pentru sociologul Émile Durkheim, tabu era "un ansamblu de interdicții rituale care au scopul de a preveni efectele primejdioase ale unei contagiuni
Tabu () [Corola-website/Science/305631_a_306960]
-
magic (în Polinesia prin proclamare); la multe populații primitive, un tabu este transmisibil, dar poate fi și abrogat. În unele zone, sacralitatea șefului de trib poate institui tabuarea prin contactul trupului său cu ființele sau lucrurile din jur: în Tahiti, căpetenia insulei se lasă purtată de hamali speciali, căci atingând pământul, l-ar fi tabuat, oprind accesul supușilor pe orice teren pe care trecea. Încălcarea unui tabu atrage sancțiuni: directe, adică firești, sau indirecte, adică sociale. Primele pot să apară spontan
Tabu () [Corola-website/Science/305631_a_306960]
-
multitudinea vetrelor și obiectelor descoperite, demonstrează că în zona craioveană populația se înmulțise considerabil, așezarea fiind una tipică democrațiilor militare; funcția cetăților evoluând spre forme statale, fiind un loc de refugiu și apărare dar reprezentau și locuințe permanente ale unor căpetenii și a soldaților. În jurul cetăților gravitau sate care au fuzionat, la un moment dat, datorită creșterii demografice. În 102 d.C. Pelendava este cucerită de romani care vor construi un castru în zona actualului cartier Mofleni. Castrul se află în vecinătatea
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
aceia care erau susținătorii și beneficiarii regimului fanariot. Cu toate acestea, încă de la începuturile revoluției, el a proclamat împărțirea „averilor rău agonisite”. Un alt capitol important al programului lui Vladimirescu era constituirea unei armate naționale permanente, alcătuită din panduri cu „căpeteniile lor” și 200 de arnăuți. Experiențele ultimilor decenii au impus acțiuni bine cumpănite pentru a nu stârni reacțiile marilor puteri europene, pentru a nu provoca represaliile otomane sau declanșarea unor lupte între armatele străine pe teritoriul Munteniei. Linia politică externă
Revoluția de la 1821 () [Corola-website/Science/306244_a_307573]