11,186 matches
-
București, 1964; Fiul risipitor, București, 1964; Meridiane, București, 1965; Dumitru Ghiață, București, 1966; Echinoxul nebunilor și alte povestiri, București, 1967; Remember, vol. I: Jurnal de călătorie, vol. II: Fals jurnal de călătorie, București, 1968; ed. 2, I-II, București, 1977; Cadavre în vid, București, 1969; Meridiane, București, 1969; Ion Țuculescu, București, 1972; Botticelli, București, 1975; Die Schwarze Kirche, tr. Max Demeter Peyfuss, Berlin - Frankfurt - Viena, 1976; Botticelli. Divina Comedie, București, 1977; Corabia lui Sebastian, București, 1978; Fluxul memoriei, îngr. și pref.
BACONSKY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
trăsături identificabile în numeroase texte, printre care lucrările Critica mizeriei (1945), semnată de Gellu Naum, Paul Păun și Virgil Teodorescu, Dialectique de la dialectique. Message adressé au mouvement surréaliste international (1945) de Gherasim Luca și D. Trost, Spectrul longevității. 122 de cadavre (1946), aparținând lui Gellu Naum și Virgil Teodorescu. La acești poeți, discursul teoretic nu se mai axează pe conceptul de dicteu, ci pe cel de suprarealitate, definită ca „punct al spiritului în care viața și moartea, realul și imaginarul, trecutul
AVANGARDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285502_a_286831]
-
săpase vulpea pentru a ascunde prada. Apoi vulpea se duse să-și caute celelalte cămări secrete că deși nu putea să mănânce mult, având stomacul strâmt, își făcea provizii încontinuu. I se duse vestea de mare gurmandă. Aduna tot timpul cadavrele animalelor iar acest lucru îi convenea de minune ursului, când era lihnit de foame, se ținea după vulpea șireată și se înfrupta din cămările ei ascunse pe sub zăpadă. Vulpea polară După cinci săptămâni de mers, în sfârșit, ajunse lângă o
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
patria și poporul lui să fie întregi. Atunci, cum pot fi numiți cei care și-au pus semnătura pe documente ce atestă ciuntirea patriei și a poporului român? Cum putem noi accepta ca poetul nostru național să fie socotit drept „cadavrul din debara”? Și de cine? Ce fel de neam suntem noi? Desigur, nu toată lumea poate să se ducă în Corsica. Dar cei care au fost acolo povestesc cu sufletul la gură despre modul în care este cinstită memoria lui Napoleon
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
fost găsită decedată pe stradă și acum este la morgă. Într-un buzunar i s-a găsit această adresă. - V-am fi recunoscători dacă neați ajuta să o identificăm! Mama s-a dus la morgă și în sala rece cu cadavre a recunoscut trupul scheletic al Surdei. Le-a povestit istoria ei și cei de acolo i-au spus că o va înmormânta comunitatea, din banii primăriei. Mama i-a rugat să o lase să aducă de acasă niște haine și
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
comerțului ilegal, Îmbogățindu-și Întreit vocabularul. Învăță să spună la alcool „pileală“, „drojdie“, „trotil“ și „udătură“. Iar pentru localuri folosea cuvinte ca „bodegă“, „crâșmă“, „speluncă“ și „birt“. Învăță coordonatele barurilor clandestine din tot orașul, antreprenorii de pompe funebre care umpleau cadavrele nu cu lichid de Îmbălsămare, ci cu gin, bisericile care ofereau ceva mai mult decât vinul de Împărtășanie și frizeriile ale căror sticle de colonie conțineau licoarea uitării. Lefty se familiariză cu malul râului Detroit, cu golfurile sale ferite și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Pentru că nu se cădea niciodată să dai semne de trufie În prezența morții, Lefty nu s-a mai bărbierit și până În ziua Înmormântării, i-a crescut o barbă zdrvănă. Întârzierea fusese cauzată de faptul că poliția nu reușise să recupereze cadavrul. În ziua accidentului doi detectivi plecaseră În anchetă pe teren. Pe timpul nopții gheața se formase la loc și căzuseră și câțiva centimetri de zăpadă proaspătă. Detectivii se plimbaseră Încoace și Încolo, căutând urme de cauciucuri, dar renunțaseră după o jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și Încolo, căutând urme de cauciucuri, dar renunțaseră după o jumătate de oră. Acceptaseră varianta lui Lefty, că Zizmo plecase să pescuiască la copcă și că era posibil să fi băut. Unul dintre detectivi Îl asigură pe Lefty că majoritatea cadavrelor apăreau primăvara, conservate remarcabil, datorită apei Înghețate. Familia s-a retras În durerea ei. Părintele Stylianopoulos a adus cazul În atenția episcopului, care a aprobat cererea de a i se face lui Zizmo funeralii ortodoxe, cu condiția să fie ținută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ei. Părintele Stylianopoulos a adus cazul În atenția episcopului, care a aprobat cererea de a i se face lui Zizmo funeralii ortodoxe, cu condiția să fie ținută și o slujbă de Înmormântare la groapă dacă avea, să găsească mai târziu cadavrul. Lefty s-a ocupat de pregătirile pentru Înmormântare. A comandat coșciugul, a ales locul, a comandat o piatră funerară și a plătit ferparele din ziar. Pe vremea aceea emigranții greci Începuseră să apeleze la antreprenorii de pompe funebre, dar Sourmelina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și cel american de cealaltă parte. Nimeni nu zâmbi la lumina blițului. După aceea procesiunea funerară continuă către cimitirul Forest Lawn de pe Van Dyke, unde sicriul a fost pus la păstrare până la primăvară. Încă mai exista posibilitatea să dea de cadavru la primăvară, o dată cu topirea ghețurilor. Deși făcuse toate ritualurile necesare, familia rămase În continuare conștientă că sufletul lui Jimmy Zizmo nu-și găsise odihna. După moarte, sufletele ortodocșilor nu se duc În zbor direct În rai. Preferă să mai poposească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
țipa Desdemona În continuare, iar eu, care auzisem deja atât de multe despre Smirna În cei șapte ani ai mei, mă uitam cu atenție pe ecran ca să văd cum fusese. Dar nu Înțelegeam. Desigur, ardeau clădiri, pe stradă stăteau Întinse cadavre, dar atmosfera nu era una de disperare. Nu mai văzusem În viața mea oameni așa de fericiți. Niște bărbați cântau la intrumente luate dintr-un magazin de muzică. Alții dădeau mai departe sticle de whisky printr-un geam spart, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
colegiu. Tămâia are o mulțime de scopuri În biserica ortodoxă. Simbolic, e o ofrandă adusă Domnului. Ca jertfele arse pe rug În timpurile păgâne, mireasma se ridică la ceruri. Înainte de zilele Îmbălsămărilor moderne tămâia avea o Întrebuințare practică. Acoperea mirosul cadavrelor În timpul Înmormântării. De asemenea, când este inhalată În cantități suficiente, ea poate provoca o transă mentală care seamănă cu extazul religios. Iar dacă o respiri În cantități suficiente, Îți poate provoca greață. ― Ce-i cu tine? Îmi șopti Tessie În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Ce-i cu ei? Pe cine cauți? De ce zbieri așa? S-a oprit în dreptul meu. L-am prins de umeri, zicându-i să-și tragă sufletul. Și-a revenit imediat, m-a privit descumpănit în ochi, de parcă ar fi văzut cadavre aduse la viață și a zis: Profesorii! Și Gardienii! Au dispărut! Capitolul 2 Dacă mă așez mai bine pe scaunul bibliotecarei și cuget mai mult scărpinându-mă în cap, ajung la concluzia că piesa tragică în care ne găsim nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Mi-a luat ceva mai mult să rezolv niște lucruri. Vă anunț cu plăcere că Bozov Corvium nu ne... Se întoarse și ceea ce văzu îl încremeni. Culoarea i se scurgea rapid din obraji și până mă văzu semăna cu un cadavru. În câteva momente, Govar trecu de la roșu aprins la un alb morbid. Tremura de furie și de teamă, mai curând de teamă. Într-adevăr, îmi închipui că surpriza, nu pot să spun plăcută, de care a avut parte, l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
din venele sale. Dar nu am simțit decât mâna Anei pe umărul meu, încercând să mă încurajeze fără cuvinte. Nu i-am văzut pe ceilalți colegi ai mei care de acum își reveneau cu toții în simțiri și se apropiau de cadavrul în jurul căruia deja stăteau câțiva îngenuncheați, zdruncinând bucata de carne, parcă încercând s-o trezească dintr-un somn adânc. Mi-am revenit repede din șoc și am recâștigat controlul asupra mea, sângele rece curgându-mi acum în vine. Logica a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
l-au așteptat pe cel cu mâinile pătate de sânge în fața clasei. În momentul în care a pășit în clasă, am strigat: Uite! Uite ce ai putut să faci! L-ai omorât pe Orande, criminalule! Dirigintele s-a oprit lângă cadavru, s-a uitat la noi fără să spună o vorbă, a așteptat să termin ce am avut de spus și a început el: Nu e mort, zise zeflemitor. E doar adormit. Puse piciorul pe pieptul lui Orande și a început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
capacitățile mentale. Nu și-a dat seama că parchetul este prea curat și, prin urmare, nou, dar chiar dacă își dădea seama, tot n-ar fi contat, căci nu ar fi putut aduce alte acuzații Inspectorului, deoarece dovada incriminatoare, sângele și cadavrul lui Orande, nu mai exista. Probabil erau demult transformate în cenușă în furnalul ecologic al liceului. Tăcerea care există acum este mai mult decât orice aș putea spera. Mai grăitoare decât o mie de voci și mai concretă decât orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
căci Guvernul și-a îndeplinit sarcina cu multă îndemânare. A făcut ca orice dovadă a crimei care s-a petrecut să se evaporeze, la propriu. Dar ce treabă mai avea Inspectorul cu colegii mei și cu cei care au văzut cadavrul lui Orande? Întrebarea aceasta m-a bântuit până când am dat cu ochii de mulțimea care, în mai puțin de zece minute, a devenit incredibil de agitată. Atunci mi-am dat seama! Mai era o dovadă a ceea ce se întâmplase. Martorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
așa grăbit ? Ce se pune la cale? Inspectorul e aici. E cu șefii claselor. Guvernul a mascat totul și nici măcar mirosul de sânge nu mai este. Au mușamalizat tot incidentul. Îi vor cere pe cei care au văzut moartea și cadavrul lui Orande și îi vor reduce la tăcere. Chiar și pe tine, Govar! Rămase câteva secunde cu gura căscată, uimit. Își reveni rapid, căci era și pielea lui la bătaie: Ce facem? Trimite vorbă ca toți cei care se pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
cătare de la fiecare geam de la fiecare etaj și, cu disciplina și educația pe care o aveau, aerul ar fi fost în scurt timp plin de mirosul sângelui proaspăt și de izul prafului de pușcă. Câțiva s-ar fi adăpostit sub cadavrele colegilor și ar fi stat, încremeniți de groază, până când patrulele i-ar fi găsit și le-ar fi scurtat viața deja condamnată. Probabil țipete și urlete ar fi izbucnit din gurile elevilor ca din gâtlejul animalelor care simt pericolul iminent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Va trece ceva timp până când vor veni din nou. Până atunci ne vor hăitui. Avea dreptate. Mândria Guvernului, încrederea Ministrului suferise o înfrângere. O mână de copii respinsese un atac al Gardienilor. Ce se întâmplase cu lumea? Vladimir, unde sunt cadavrele? L-am întrebat pentru că nu erau. În schimb, pământul era acoperit de o ceață lăptoasă ce nu putea fi străpunsă cu privirea. Ploaia se domolise și acum era doar o amintire a ceea ce a fost. Sub ceață. E doar începutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
apoi o ridică pe Eterna deasupra capului său și se lăsă cu toată greutatea în clavicula osânditului, spintecând-o și lăsând-o pe jumătatea sa să guste până în inima inamicului, omorându-l. Țînând sabia cu stânga, ca să nu se prăbușească cadavrul, cu dreapta prinse pistolul de la șoldul acestuia, îl smulse și privi spre cel pe care îl lovise cu piciorul și care acum se culegea de pe jos. Așteptă să li se întâlnească privirile și se auziră trei pocnituri succesive. Îl împușcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
întunecă și frica îl cuprinse fără prea mare greutate. Împăratul tăia totul în jurul său și nu era deloc incomodat de ocazionalele gloanțe care treceau prin el ca prin aer. Îl zări pe Govar cum se târâia ca un vierme printre cadavre, muribunzi și încăpățânați. Își lăsă She'le'ri bine înfipte, unul în pieptul unui soldat, iar celălalt în gâtul unui Gardian, și își scoase sabia. Aceasta scânteia în trei culori, fiecare dominând la rândul ei câteva secunde lama: roșul sângelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
mai erau și alte grupări de Gardieni și soldați care cercetau măruntaiele pământului. Tăie puternic în stânga și îl lăsă fără un membru pe căpitan, apoi păși și reteză în dreapta o bucată de cap. Îl văzu pe trădător cum caută pe la cadavre ceva. Mai reteză un corp. Govar găsi ce vroia: bucata rece de metal de la patul unui revolver! Un alt suflet se despărți de domiciliul său temporar. Luă în cătare moartea gri care se apropia de el și trase. În spatele său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Închise ușa În urma ei. Urmă un zvon de șoapte, apoi coborî și se Întoarse peste cîteva minute. — Era Lecoeur. — Ceva nou? — Sora a sosit la Vichy. S-a dus la sediul poliției și va fi condusă la morgă să identifice cadavrul. Lecoeur o așteaptă acasă la victimă. Întreabă dacă ți-ar face plăcere să te duci și tu să asiști la interogatoriul. Maigret se ridicase deja din pat, bombănind, și În primul rînd deschise obloanele să readucă În cameră lumina și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]