5,189 matches
-
fiecare sezon, erau îmbrăcate cu reclame care atîrnau, împănate cu postere, mîzgălite cu sloganuri, și, seara, acoperite cu sute de lămpi și lampioane, cele mai multe portocalii și roșii. Oamenii se foiau pe străzi pînă tîrziu în noapte. Mîncau și beau, din cafenele se auzeau voci cîntînd ori sunet de vioară. Doar tramvaiele aveau aceeași culoare albastră în tot orașul. Tatăl meu se îngrijise de asta. Ușa hotelului s-a închis în urma noastră și imediat s-a făcut liniște. Draperiile groase opreau zgomotele
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
cât am stat noi la masă nici n-a băgat-o în seamă. La o masă din locanda pe nume Petit Grillon Nu știu dacă vă mai amintiți cu exactitatea momentul acela strașnic în care la o masă din cutare cafenea, devenită prin decenii vestită, boema dă peste un portmoneu al unui burghez doldora de bani. Ar fi putut să fii aparținut acesta cutărui manager, cutărui patron, cutărui domn cu burtă nu foarte mare, dar totuși destulă, care cu mașină din
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
40: Provan EPILOG Adnotat de Sidney Workman, cu un index de plagiate difuze și incluse CAPITOLUL 41: Punctul culminant CAPITOLUL 42: Catastrofa CAPITOLUL 43: Explicația CAPITOLUL 44: Sfîrșit Addendum: Cum a crescut Lanark CARTEA A TREIA CAPITOLUL 1. Elite în cafeneaua Elite se ajungea pe o scară ce pornea din foaierul unui cinematograf. Pe un palier, la două treimi din înălțimea scării era o ușă spre sala de cinema, dar cei care frecventau cafeneaua Elite urcau mai sus, pînă într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
CARTEA A TREIA CAPITOLUL 1. Elite în cafeneaua Elite se ajungea pe o scară ce pornea din foaierul unui cinematograf. Pe un palier, la două treimi din înălțimea scării era o ușă spre sala de cinema, dar cei care frecventau cafeneaua Elite urcau mai sus, pînă într-o încăpere cu aer ponosit, înțesată de scaune și măsuțe joase. Camera părea ponosită nu din pricina faptului că era murdară, ci din pricina luminii. Pe podea era un covor roșu-aprins, scaunele erau tapițate cu stofă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ușa balconului. O clică apropiată era formată din oameni care aparținuseră clicii lui Sludden, dar se plictisiseră de ea îdupă cum pretindeau) sau fuseseră excluși îdupă cum pretindea Sludden). Clicile se detestau între ele, și nici uneia nu prea îi plăcea cafeneaua. Devenise un obicei ca un client să-și pună jos ceașca de cafea și să spună: „Elite e un loc mizerabil. Nu știu de ce venim aici. Cafeaua e proastă, lumina e proastă, toată hardughia colcăie de poponari, gălbejiți și jidani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și, oricum, e plină de golani. Lui Amstrong i-au tăiat fața acolo. Nu, chiar e un loc mizerabil, dar altceva nu avem. E în centru, cinematograful e la îndemînă și, cel puțin, este o schimbare în comparație cu ce-avem acasă. Cafeneaua era deseori aglomerată, dar niciodată goală; o dată însă s-a golit aproape de tot. Bărbatul în pelerină neagră a venit din balcon și a văzut că nu era nimeni în afară de chelner și de Sludden, care stătea, ca de obicei, pe canapea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
niște pilule. Lanark îl privi pieziș pe Sludden. — Viața ta e un festin continuu? — Mă distrez. Dar tu? — Nu. Dar sînt mulțumit. — De ce te mulțumești cu atît de puțin? — De ce altceva pot avea parte? Clienții sosiseră unul după altul iar cafeneaua era aproape plină. Sludden era mai nonșalant decît în momentul în care începuse conversația. Momentele palpitante fac viața să merite să fie trăită, momentele în care omul se simte exaltat și stăpîn pe situație, zise el cu nepăsare. Le putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
păreau izolate fonic, pentru în hol că nu se auzea decît clăncănitului pantofilor pe gresie; cu toate acestea, ușa de vizavi dădea într-o încăpere aglomerată unde cuplurile dansau pe muzică de jazz. Oamenii erau din categoria celor care frecventau cafeneaua Elite, deși fetele erau îmbrăcate mult mai exotic, iar Lanark observă cîțiva vîrstnici în costume de culoare închisă, de afaceriști. O luă pe Rima de mînă și o conduse pe ring. Nu-și amintea să-i fi plăcut muzica înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
radiau în frigul pe care-l străbătea, și era și ea bolnavă de dragonită, cum o transformase? Sări peste rigolele inundate și se afundă printre creste de zloată; deschise ușile din sticlă spre foaier și urcă scările în grabă, dar cafeneaua era goală. Rămase la intrare și se uită în jur neîncrezător, dar nu era nimeni, nici chiar omul care stătea nemișcat în spatele tejghelei. Lanark se întoarse și coborî. Traversînd podestul de la jumătatea scărilor, văzu o fată în foaier cumpărînd țigări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
voioșie surprinzătoare, ridicîndu-și ușor capul să-l sărute pe buze. Unde-ai fost, Lanark? Ce-i cu disparițiile astea misterioase? — Am fost la pat. Vino sus cu mine. — Sus? Nimeni nu mai merge acum sus. E odios. Acum mergem la cafeneaua de la parter. Arătă cu degetul spre o draperie roșie și groasă despre care Lanark crezuse că acoperă ușa spre cinema. O trase ușor la o parte spunîndu-i: Hai, vino cu noi. Toată gașca e aici. Dincolo de draperie era beznă deplină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lui, se dădu înapoi, depărtîndu-se de ea. Asemeni unui obiect care alunecă pe sîrmă, ea se cutremură și se dădu înapoi, încet la început, apoi mai repede, pînă cînd îi văzu fața rînjind în gol retrăgîndu-se și micșorîndu-se în direcția cafenelei. Se întoarse și o luă la fugă. începu să alerge orbește pînă cînd piciorul îi lunecă și căzu pe trotuarul plin de mîzgă, învinețindu-și șoldul și umărul și udîndu-și pantalonii. Cînd se ridică în picioare, disperarea luă locul panicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cînd poftesc. Femeile, niciodată. Pe cer încă era lumina zilei, dar nu și pe străzi, iar felinarele erau aprinse. Băieții de vîrsta lui mergeau cîte trei-patru, fetele, două cîte două, iar grupurile de ambe sexe trăncăneau și chicoteau la ușile cafenelelor. Thaw se simțea inferior și i se părea că toți ochii sînt ațintiți asupra lui. Șușotelile pe care le auzea păreau să îi ia în bătaie de joc privirea absentă pe care o arbora pentru a-i dezarma pe cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Marjory alături de el. Se aplecă spre ea, dar ea stătea atît de dreaptă și privea cu atîta strășnicie înainte că, descurajat, scoase bomboanele de ciocolată și-i vîrî resemnat în gură cîte una la intervale regulate. După terminarea filmului, la cafenelele din preajmă se formaseră cozi afară, așa că se urcară în autobuzul spre casă. Stătură pe platforma de sus, iar el îi urmări trăsăturile pure ale feței și gîtului, proiectate pe geamul întunecat. îl umpleau de încîntare și teroare pentru că trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
tu. Pare minunat. Oftă. Aș vrea eu să vin. — Și de ce nu poți? — Ei bine... merg la o prietenă în fiecare vineri. La pauza de ceai sau la prînz, stăteau împreună în sala de mese sau se duceau la o cafenea și se întorceau ținîndu-se de mînă și discutînd. Se înscrise în corul școlii pentru că și ea cînta acolo, și după repetițiile care durau pînă tîrziu o ducea acasă. La poartă, conversația se curma brusc, gurile li se întîlneau într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Și pastorul zice că oamenii ar putea să strîngă ceva bani, cînd pictura o să fie gata. Și cîți or să fie? Douăzeci de lire? Paisprezece? Opt? — O să se facă multă publicitate, tată. Poate o să obțin alte comenzi, pe bani, pentru cafenele și cîrciumi. Tavanul e gata. Ce crezi? — Eu nu judec de unul singur pictura, Duncan! Țin seama de opiniile experților. Și tu te-ai certat cu experții. — Experții care contează sîntum noi doi, singurele ființe de-aici. Uită-te la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
încetini pasul, bîjbîi prin buzunare și scoase o tabacheră. Vorbiră o clipă, apoi ea luă o țigară, bărbatul i-o aprinse și porniră spre Sauchiehall Street. Thaw își continuă drumul înfuriat și relaxat în același timp, și intră într-o cafenea de lîngă Green’s Playhouse. Comandă o cafea și rămase acolo pînă cînd italianul din spatele tejghelei începu să pună scaunele pe mese și să spele podeaua. Acum, ideea prostituției i se părea enorm de deprimantă, dar nu avea cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
spre ajutorul lui Ritchie-Smollet care dădea din mînă într-un colț. — Am curățat costumul oaspetului, spuse Jack, și am observat un ziar al consiliului în unul dintre buzunare. Poate ne va lămuri. Lanark scoase ziarul pe care-l luase din cafeneaua consiliului. Sludden îl luă și începu să-l citească. — Nu vreau să folosesc un limbaj jignitor, spuse Gow, dar bunăstarea unei comunități mă împinge la asta. Acest oaspete al nostru, acest așa-zis-plenipotențiar, mie nu mi-e străin. în timpul unei delegații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nostru începe cu trei cuvinte de care nimeni n-are nevoie — Voi începe, spuse iluzionistul, prin a-ți explica fizica lumii în care trăiești. Tot ce-ai trăit și trăiești acum, de la momentul în care-ai văzut pentru prima oară cafeneaua Elite pînă la felul în care simți metalul acelei linguri pe degete, gustul supei în gură, este făcut dintr-o singur materie. — Atomi. — Nu. Tipar. Unele lumi sînt făcute din atomi, dar a ta este făcută din mici semne∗ care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
încercă să-și recompună viața de la început. La început a fost copil, apoi școlar, apoi mama i-a murit. A fost student, a încercat să lucreze ca pictor și s-a îmbolnăvit rău. O vreme a pierdut vremea degeaba prin cafenele, apoi a căutat de lucru într-un institut. S-a combinat cu o femeie acolo, a pierdut slujba, apoi a ajuns să locuiască într-un loc foarte prost guvernat, unde i s-a născut fiul. Femeia și copilul l-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
El își ridică privirea și se uită uimit în ochii ei mari, la fața cu nas mare și gură dreaptă, copilăroasă și serioasă. Deși puțin obosită și cu cîteva șuvițe argintii, arăta la fel cum o văzuse prima oară la cafeneaua Elite. Nu cumva ești Rima? întrebă el. Ea rîse și-i spuse: — întotdeauna ți-a fost greu să mă recunoști. Am îmbătrînit, Lanark, dar eu te-am recunoscut imediat. — Te-ai îngrășat, zise Lanark zîmbind. — E însărcinată, spuse Alexander încruntat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
vechilor curți pavate din cartierul Saint-Antoine. Pe ziduri încă mai suie o iederă plină de viață. Însă în locul coșurilor de nuiele vedem biciclete olandeze înalte dotate cu panere de răchită. Atelierele devin apartamente, iar brutăriile sau băcăniile sînt transformate în cafenele și restaurante. Ca într-un ecomuzeu, pe pereți sînt expuse reminiscențele activității muncitorești: gealăie, ciocane, rindele. Urmele acestea ale unor vremuri apuse stau alături de un mobilier heteroclit și uzat, care pare să fi fost recuperat din rîndul obiectelor nefolositoare abandonate
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
a beneficiat sub Ludovic al XIV-lea de înlesniri fiscale care au favorizat instalarea de ateliere de mobilă, iar mai tîrziu de cazangerii și mici ateliere metalurgice. Numeroși locuitori din Auvergne au devenit cazangii sau tinichigii. Alții erau patroni de cafenele, activitate pe care au extins-o cu succes și în alte zone ale Parisului. Restaurantele, prăvăliile de alimente și serbările cîmpenești, toate după moda din Auvergne, s-au instalat pe strada Lappe, care a găzduit aproximativ cincisprezece serbări de acest
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
de alimente și serbările cîmpenești, toate după moda din Auvergne, s-au instalat pe strada Lappe, care a găzduit aproximativ cincisprezece serbări de acest fel, care au făcut-o celebră. Această prezență se face încă simțită ici și colo prin cafenele ("Au bougnat"), restaurante ("Au rendez-vous d'Auvergne", "La galoche d'Aurillac") și o băcănie, "Aux produits d'Auvergne", de unde se pot cumpăra saboți de lemn și produse cu specific local. Tatăl actualului administrator al "Aux produits d'Auvergne" i-a
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
local. Tatăl actualului administrator al "Aux produits d'Auvergne" i-a povestit acestuia că din cei 24 de elevi cîți erau în clasa în care învăța în 1950, 23 erau "ajunși" la Paris, mulți dintre ei pentru a ține o cafenea sau pentru a lucra aici. Există și astăzi numeroase asociații ale localităților din regiunea Auvergne, fiecare dintre acestea organizînd anual cîte o sărbătoare care poate aduna și pînă la cîteva sute de persoane. Chermezele, mesele, serbările la care se cîntă
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
lucru. Ulterior europenii, spanioli și italieni, au înlocuit această imigrație franceză, mai cu seamă rurală. Începînd cu 1920, acestora le-au succedat kabilii, conferind o tonalitate vădit maghrebiană 14 cartierului, care o va păstra pînă în anii 1990. Apoi cîteva cafenele berbere au cedat locul unor restaurante africane. Negustorii de țesături au înlocuit treptat materialele cu fire aur și argint cu țesăturile tradiționale din bumbac și jacard ale Africii negre. Această concurență inter-africană se confruntă astăzi cu noi valuri de imigranți
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]