4,874 matches
-
fi iubitoare de confort, iar o mână dură arată o persoană harnică și combativă, o mână moale poate sugera intelectualitate, dar și lene. Pigmentarea mai accentuată a mâinii demonstrează o personalitate serioasă, dură, voluntară, pe când mâna albă sugerează o persoană calmă, iubitoare de luxură; o mână roșie arată o persoană activă, combativă, pasionată. O mână roșie exagerată arată o sănătate discutabilă; o mână galbenă arată o sănătate ponderată; dacă apare un galben exagerat se poate sugera fie egoism, fie o boală
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
devreme), dacă inelarul e mai scurt decât arătătorul (o persoană cu talent la scris, însă poate fi depresivă), dacă inelarul e mai scurt decât arătătorul (atenție la afecțiunile cardiovasculare), dacă inelarul e egal cu arătătorul (o persoană cu o fire calmă, dar puternică). Falanga din vârf, unghia, cea mijlocie și de bază. Dacă falanga din mijloc e mai scurtă, e vorba de un visător; când cea de jos e rotunjită, este un materialist. Cei care au degete subțiri și tari sunt
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
descurc singură, Ioniță. Mă ajuți mai mult dacă stai la locul tău. Mută o vază de pe bufet și băgă fierbătorul în priză. Șoferul îi urmărea crispat mâinile. Florence puse zahăr în cești, pregăti la îndemînă lingurițele și strecurătoarea. Părea foarte calmă, poate puțin morocănoasă și obosită. Feliuțele subțiri de lămâie pluteau ca niște rozete gălbui în cănile mari, umplute până aproape de buză. O aromă dulce-acrișoară le ajunse la nări. Melania Lupu nu-și desprindea privirea de pe chipul șoferului. Ochii tânărului aprindeau
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
care ar putea constitui temeiul teoriei tale că se plănuieste o grozăvie? Hedrock clătină încet din cap. Brusc îi dispăru orice emoție. Căpătă senzația unei detașări fizice. Într-un tîrziu vorbi ca dintr-o zonă îndepărtată și rece, cu precizie, calm și concludent: ― După cum văd, domnilor, n-ați ajuns la nici o hotărîre și totuși nu puteți nega că nu prea aveți chef să-mi vedeți rupte legăturile de aici. Și nu încape nici o îndoială în privința interesului vostru intens de a afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
a dormit niciodată cu un șarpe viu la vîrsta de șaisprezece ani. ― Ce mai e și asta? întrebă unul din curteni. Innelda să doarmă cu șerpi? Vorbești metaforic sau literal? Uitați-vă că roșește. Așa și era. Privirea rece și calmă a lui Hedrock studie cu uimire și curiozitate expresia de zăpăceală de pe fața acum stacojie a Împărătesei. Hedrock nu se așteptase să obțină o reacție atît de violentă. Peste o clipă, evident, avea să se stîrnească un adevărat șuvoi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
palma strînsă. Pistolul invizibil se dematerializă. În iadul care se stîrni imediat, Hedrock se duse pînă la jilțul-tron din capul mesei imperiale și se aplecă asupra Împărătesei. Nu-și putu alunga un fior de admirație, căci femeia se dovedi absolut calmă, de o liniște pur și simplu anormală. Se prea poate să fi fost emotivă și senzuală, dar în momentele de adevărată tulburare, în ceasurile cu adevărat hotărîtoare, își dădea la iveală echilibrul fundamental ― moștenit de la dinastia Isher. Tocmai la această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
ceasurile cu adevărat hotărîtoare, își dădea la iveală echilibrul fundamental ― moștenit de la dinastia Isher. Tocmai la această calitate a ei de înțelepciune totală făcuse el apel; și iat-o acum, cu un giuvaer prețios strălucindu-i prin ochii verzi și calmi. În cele din urmă ea spuse: ― Presupun că-ți dai seama că, indirect și implicit, ai mărturisit totul cînd l-ai omorît pe generalul Grall. ERA PREA ÎNȚELEPT CA SĂ NEGE CEVA ÎN FAȚA FIINȚEI SUPRANATURALE ÎN CARE SE PREFĂCUSE EA ÎN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
invenții. Ca atare, Kershaw și fratele dumneavoastră se află în mare primejdie de a fi întemnițați și uciși. E de o importanță vitală să descoperim unde-și construiau dispozitivul și ce li s-a întîmplat. Încheie pe o notă mai calmă: Sper că veți putea să-mi spuneți tot ce știți în această chestiune. Neelan clătină din cap. Zîmbetul de pe buzele lui era ironic, aproape sinistru: ― Fratele meu nu e în pericol de a fi ucis. ― Deci știți unde se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
revenise. Momentul plecării! Pleacă imediat! Țelul era clar si intens. Și datorită acutei sale conștiințe în privința lucrurilor pe care le știau Arsenalele, nu avu curajul să ignore avertismentul primit. Se lăsă totuși pe spate pe speteaza scaunului și-l privi calm și sobru pe interlocutor. Cînd plecă ar fi vrut să-l ia cu el pe Neelan și asta însemna un proces bine pus la punct. Își făcu niște calcule mintale și dădu încet din cap. Deodată ochii negri ai lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
unități fiduciare pe săptămînă? Individul dădu din cap: ― Și va fi respectată așa cum am vorbit, fiindcă nu vreau să risc să nu te mai întorci aici. ― Ce vreți să spuneți? Necunoscutul zîmbi sarcastic. Părea mai încîntat de noua situație. Vorbi calm și încrezător: ― Vei trăi la bord pînă cînd se încheie reparația. Hedrock nu se arătă surprins, dar ca chestie de principiu protestă: ― Dom'le, stați puțin că n-am nimic împotrivă să rămîn la bord, dar parcă prea mă luați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
felului cum o cunoscuse pînă atunci, Hedrock era fascinat. Nu greșise niciodată socotind că Împărăteasa Innelda avea să joace un rol de frunte în toate marile crize ale acestei epoci neliniștite. Tigroaica își scoase ghearele și erau gheare de oțel, calme în violența lor. Sufletul acestei femei trebuie să fi fost flacără pură. Mintea începu să treacă în revistă implicațiile celor spuse de Împărăteasă. Rămase pur și simplu șocat. Ea arătase că tunurile ultraputernice erau instalate pe poziții, gata să tragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
A SOSIT MEMENTUL CRITIC. DE MULTE CEASURI SE TOT GÎNDEA LA CE VA FACE CÎND VA VENI ACEST MOMENT ȘI DE MAI BINE DE UN MINUT, DE CÎND SE AȘEZASE, TOCMAI FĂCEA ACEST LUCRU. STĂTEA CU OCHII ÎNCHIȘI, CU TRUPUL CALM, CU MINTEA ÎNCEATĂ ȘI GOLITĂ DE GÎNDURI ȘI SENTIMENTE. NU ERA CHIAR ACEA STARE PERFECTĂ PE CARE STRĂVECHII FACHIRI HINDUȘI O NUMISERĂ NIRVANA, DAR ORICUM ERA O STARE DE RELAXARE PROFUNDĂ; CU MILENII MAI ÎNAINTE, MARILE INSTITUTE DE STUDIERE A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
a copilului. Convingerea ei că va scăpa cu viață după naștere este total nefondată. M-a amenințat cu moartea dacă nu supraviețuiește copilul! termină el, alb la față. Hedrock spuse: ― Dă-mi voie să-i vorbesc. Innelda zăcea nemișcată și calmă în pat. Îi dispăruseră culorile din obraji și pieptul i se ridica atît de puțin, aproape neobservat, încît părea deja moartă. Hedrock observă clar o senzație de alinare cînd doctorul puse ușurel masca pentru comunicare pe fața ei liniștită, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
facem o scurta vizită, pentru a încheia seara cu un pahar de tărie străină, care, pe atunci, nu se găsea chiar pe oriunde. Am acceptat cu plăcere și ne-am îndreptat spre locuița sa, situată într-o zonă liniștită și “calmă”, din punct de vedere polițienesc. Când ne-am apropiat de casă, am fost surprins însă de neliniștea prietenului meu, care mi-a arătat ferestrele luminate, susținând că, la plecare, personal stinsese lumina în toată casa și că nu avea pe
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
și sinteza realizată între efigia mitică a Ruritaniei și critica militarismului german, în Le sceptre d’Ottokar. Până la un punct, regatul de turtă dulce și de păpuși în care pătrunde Tintin, Syldavia, pare să nu fie decât o replică a calmei Ruritanii, atât de familiare publicului de limbă engleză. Și totuși, odată eliminat convenționalismul de operetă al ceremonialului germano-slav, Syldavia lui Hergé seamănă, frapant, cu acele mici națiuni pe care ambiția național-socialistă le amenință. Borduria este întruchiparea ethosului belicos și totalitar
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
aibă propria lui imagine despre fericire - imagini care se adunau, natural, în fericirea pe care numai în poveștile care ne încântă copilăria o mai puteți găsi în timpurile noastre. Pentru Nestor, bravul majordom, fericirea însemna, în oricare dintre aceste după-amiezi calme și nesfârșite, ritualul ce oferea existenței sale predictibilitatea unui mecanism de ceas elvețian : în grija cu care mesele erau aranjate, în meticulozitatea cu care era curățată argintăria și mobila, Nestor punea întreaga energie a unui temperament britanic. După ce castelul își
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
și Milou, Nestor era în măsură să ofere castelanilor de la Moulinsart proba geniului său, trecut cu vederea în favoarea întâmplărilor ciudate ce îi răpeau, periodic, din sânul colțului lor de Arcadie. Pentru căpitanul Haddock, fericirea însemna, în oricare dintre aceste după-amiezi calme și nesfârșite, ocazia de a contempla paharul în care vechiul său whisky se odihnea ca pe fundul unui acvariu miniatural. Nu există plăcere mai mare, reflecta adeseori Haddock atunci când rangul de aristocrat îi oferea privilegiul meditației, decât această tihnă care
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
îl răsfoia din ce în ce mai rar. Ceea ce rămânea, după aceste exerciții de melancolie, era pofta arzândă ce se stingea doar după ce câteva pahare de whisky din cel mai vechi erau băute pe nerăsuflate. Pentru Tournesol, fericirea însemna, în oricare dintre aceste dupăamiezi calme și nesfârșite, bucuria de a întârzia între retortele și firele alchimice care îi împânzeau camerele. Închis în universul său etanș ca o monadă, separat de cei din jurul său prin auzul ce devenea din ce în ce mai șubred cu fiecare an, Tournesol era argonautul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
său. Pentru Milou (și, ca în orice poveste, și cățeii au dreptul la partea lor de fericire, nu mai puțin zemoasă și rumenă decât a oamenilor pe care îi iubesc atât de mult), fericirea însemna, în oricare dintre aceste după-amieze calme și nesfârșite, bucuria fără seamăn de a goni, în libertate, după pisicile ce se aventurau pe domeniul lor. La capătul unei asemenea munci herculeene (despre existența lui Hercule, Milou aflase răsfoind, alături de Tintin, o enci clopedie cu ilustrații miraculoase), ceea ce
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
pentru puțină vreme. Căci osul dintre lăbuțele lui îl îmbia cu miresmele sale, făcându-l să uite de trecutele lui vieți de globe trotter. Și totuși, în acest eden din Moulinsart, o singură ființă tânjea neconsolată, ca și cum bucuria acestor după-amiezi calme și nesfârșite nu ar fi fost decât o succesiune de clipe care se scurg îngrozitor de lent. Privirea lui Tintin trecea mai departe de grădina din castel, dincolo de paharul lui Haddock, dincolo de laboratorul năzdrăvan al lui Tournesol, dincolo de oasele gigantice ale
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
să lase să intre în castelul strămoșilor corsari ai lui Haddock briza marină a depărtărilor. Niciodată abandonat, ritualul așteptării îndeplinit de Tintin pregătea, zi după zi, pe cei din jurul său pentru o altă plecare. Și fiecare zi care se scurgea, calmă și nesfârșită, era un prilej de bucurie pentru Milou sau Haddock. Ambii știau că aceste după-amiezi luminoase și clare erau doar anticamera destinului ce se pregătea să-i ofere lui Tintin cheia către sipetul de comori al explorărilor și aven
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
de bucurie pentru Milou sau Haddock. Ambii știau că aceste după-amiezi luminoase și clare erau doar anticamera destinului ce se pregătea să-i ofere lui Tintin cheia către sipetul de comori al explorărilor și aven turii. Fiecare dintre aceste după-amiezi calme și nesfârșite nu era decât intervalul de acalmie înșelătoare care punctează lungile războaie. Odată trecute, viața se revărsa tumultoasă din nou în Moulinsart. Capitolul 2, în care aventura poate începe cu adevărat Mult mai târziu, atunci când totul se va fi
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
lungile războaie. Odată trecute, viața se revărsa tumultoasă din nou în Moulinsart. Capitolul 2, în care aventura poate începe cu adevărat Mult mai târziu, atunci când totul se va fi terminat, Tintin avea să își aducă aminte, distinct-fotografic, de această după-amiază calmă și nesfârșită în care a început această nouă aventură. Fiecare dintre locatarii de la Moulinsart își degusta, în colțul său de lume, porția de fericire - tolănit în fotoliu, cu aerul nobiliar pe care îl afișa în zilele în care era prost
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
nou împreună !” O scară de bibliotecă, un vraf de cărți și de hărți în mijlocul camerei și doi spectatori, Milou și Haddock, la fel de uimiți și amuțiți, în vreme ce din pavilionul lui Tournesol ecoul exploziilor nu contenea să ajungă până la ei : dupăamie zele calme și nesfârșite se sfârșiseră. Aventura reîncepea cu adevărat. Capitolul 3, în care se traversează un ocean Ca în orice aventură care se respectă, vor exista și în această poveste stângace călători curioși, un pachebot și oceanul pe ale cărui întinsuri
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
întunecată de orbirea puritană a creștinilor din Salem. Simțindu-se mai apropiat de cei ce păcătuiesc, Corto își închipuia că poartă, la rândul său, o literă stacojie - litera stacojie a exilatului căruia îi este imposibil să respire, până la capăt, aerul calm al pământului, preferând întotdeauna largul mărilor și compania sufletelor tulburate de patimi și cariate de taine. În acest colț de Spanie pe care poate avea să nu îl mai abandoneze spre a ieși către ocean, Corto era înconjurat de visele
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]