2,870 matches
-
Achille nu numai că refuză cu indignare să fie lipsit de un „bun al său”, dar se lasă în așa măsură pradă durerii pricinuite de rănirea-i amorului propriu, încât uită complet de fireștile îndatoriri pe care le avea față de camarazii săi, față de armată, se retrage din luptă, se închide în cortul său, și asistă indiferent la înfrângerile dezastruoase pe care troienii le administrează luptătorilor achei. Vanitatea lui Achille este atât de mare, încât nici umilințele confraților săi pe câmpul de
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
noi interese și noi motive de regrupare. Totodată, ideea de libertate a elevilor a fost împinsă pînă la exagerare. Elevii aveau multiple libertăți; de a-și alege activitatea și subiectele de discutat, de a considera educatorul ca pe un simplu camarad mai mare etc. Idei similare erau aplicate la Summerhill (Anglia) începînd cu 1924, de către ALEXANDER SUTHERLAND NEILL (1883-1973), despre care Ad. Ferrière spunea că este "copilul teribil al pedagogiei extremiste din Anglia". Astfel de "inovații", ca și diversele modalități de
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
de vasluieni au plătit cu viața încercarea de a cuceri reduta. REPORTERUL: În luptele pentru cucerirea redutei Grivița 2 ați fost rănit. PENEȘ CURCANUL: Așa este. Am fost lovit de un iatagan și am leșinat. Mare noroc am avut cu camarazii mei care m-au scos din luptă. Am fost dus la Spitalul din TurnuMăgurele. REPORTERUL: Acolo v-ați întâlnit cu poetul Vasile Alecsandri și la rugămintea lui ați început să vă depănați amintirile din lupte. PENEȘ CURCANUL: Așa este. REPORTERUL
DIALOGURI ISTORICE by Anton Laura Mădălina, Ichim Simona Gabriela, Teodorescu Ada, Chirilă Oana, Ciobanu Mădălina, Mircia Mianda Carmen, Ciobanu Denisa () [Corola-publishinghouse/Science/91751_a_93228]
-
a avut cele mai mari pierderi la Stalingrad dintre aliații Germaniei. Ofițerii și soldații care au reușit să scape povesteau în țară că fuseseră trimiși în luptă în condițiile cele mai nefavorabile și că erau acuzați. în mod jignitor, de camarazii lor germani, că sunt vinovați de catastrofă. Li se reproșa că rezistența slabă, opusă de trupele române, ar fi dus la încercuirea Armatei a 6-a germană, în Stalingrad 2. Pierderile românești, în această operațiune, au fost foarte mari: 105
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
a avut cele mai mari pierderi la Stalingrad dintre aliații Germaniei. Ofițerii și soldații care au reușit să scape povesteau în țară că fuseseră trimiși în luptă în condițiile cele mai nefavorabile și că erau acuzați. în mod jignitor, de camarazii lor germani, că sunt vinovați de catastrofă. Li se reproșa că rezistența slabă, opusă de trupele române, ar fi dus la încercuirea Armatei a 6-a germană, în Stalingrad. Pierderile românești, în această operațiune, au fost foarte mari: 105.000
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
rare momente de paroxism negativist, cînd nici un om și nici un lucru nu-i mai satisfăceau exigențele, n-a dăruit societății românești altceva decît o oglindă perfidă pentru chipurile ei nefardate, se adapta tuturor mediilor cu un neegalat camelionism iar între camarazi juca comedia vulgarității, firea sa era mai înclinată către pierderea de vreme decît către lucru, în convorbire ducea familiaritatea pînă la nota trivială, crud pînă la neomenie, slobod pînă la ingratitudine, nerușinat pînă la cinism. Pentru a nu avea impresia
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
ultimele. Spera că editorul va remarca apropierea de Kraus. Ceea ce nu s-a întâmplat. Din noiembrie 1918, Wittgenstein este prizonier de război în Italia. A fost internat într-un lagăr pentru ofițeri austrieci în sudul Italiei, la Montecassino. Unul dintre camarazii de care s-a apropiat aici, Franz Parak, povestește că Wittgenstein i-a dat să citească un text bătut la mașină, de aproximativ cincizeci de pagini, într-o învelitoare de pânză. Potrivit lui Parak, Wittgenstein era conștient că mesajul acestui text
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Nu voia să revină la „viața normală“ a unui om din mediul social căruia îi aparținea familia lui. Mult timp a purtat vechea lui haină militară. Părăsise casa și societatea familiei. Se simțea mai aproape de Engelmann și de unii dintre camarazii săi din prizonierat. Ruptura deplină cu viața burgheză o va consfinți prin două decizii: donează întreaga moștenire care îi revenea din partea tatălui 48 surorilor Hermine și Helene și fratelui Paul; renunță la studii și la cariera academică, acea carieră care
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
în osteneala pe care i-o cere munca lui. Nu există nici o îndoială că pe Wittgenstein munca lui filozofică l-a costat multă osteneală.“129 După revenirea din America, Wittgenstein a fost supus unui examen medical amănunțit de către un fost camarad din timpul războiului al lui Drury, care practica medicina la Cambridge, doctorul Edward Bewan. El a fost recomandat domnului Bewan atât de Drury cât și de von Wright, al cărui medic de familie era. Doctorul a diagnosticat, în noiembrie 1949
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
la sfârșitul războiului, se afla într-un lagăr de prizonieri din Italia, mama lui a făcut un demers, prin intermediul Vaticanului, pentru a fi eliberat înainte de termen, pe motive medicale. Wittgenstein nu a vrut însă să părăsească lagărul decât împreună cu toți camarazii săi. Medicului care l-a consultat i-a declarat că este pe deplin sănătos și poate suporta detenția. 31 Hermine Wittgenstein, op. cit., p. 119. 32 „Extracts from the Diary of David Pinsent“, în op. cit., pp. 232-233. 33 Ludwig Wittgenstein, Geheime
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Wittgenstein. Porträts und Gespräche, ed. cit., p. 99. 83 M. O’C. Drury, „Gespräche mit Wittgenstein“, în Ludwig Wittgenstein. Porträts und Gespräche, ed. cit., pp. 175-176. 84 În viață și în artă, Wittgenstein aprecia cel mai mult simplitatea și naturalețea. Camaradului său din prizonierat, Frank Parak, i-a descris reacția lui față de citirea cu emfază a unei poezii de către un ofițer austriac din lagăr drept cea pe care i-ar produce-o un șoc electric. Wittgenstein împărtășea părerea lui Kraus că
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
postul său; dar, dacă un iepure ar trece prin apropiere, nu punem la îndoială că, fără nicio mustrare de conștiință, cineva ar pleca imediat în urmărirea acestuia și, pierzându-și prada, puțin i-ar păsa că i-a pus pe camarazii săi să și-o piardă pe a lor"; apud H. Rheingold, 2005): este o ilustrare clasică "a problemei ridicate de necesitatea de a contribui la asigurarea unui bun public în fața tentației individuale de a ceda în fața interesului individual. Ar trebui
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
Peiu - Bârlad. Ziarul vine ca „mobilizator a sute de mii de oa meni, care, uniți într‐un cuvânt și înțelegând să sacrifice ceva din ei înșiși, numai cu cinste și hărnicie, cu dor de muncă, de cultură și de binele camarazilor lor, fără a căuta vreo minune „să aducă prinosul adâncii lor recunoștințe celor care căzând pe câmpiile de onoare ale războiului și care, poate, însem nați doar printr‐o cruce ștearsă de vânturi sau o simplă grămadă de pământ, 203
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
chemare în diferite probleme către foștii luptători de pe front, dar și altele referitoare la agricultură semnate de agronomul D.Curpen, subliniind că „grâul este aurul țării” În comuna Țepu se va înființa căminul cultural Tudor Pamfil, în amintirea regretatului nostru camarad și scriitor, iar în Bârlad va avea loc dezvelirea monumentului l ui Al.Vlahuță - știre comunicată din partea Academiei Bârlădene de către președintele său G. Tutoveanu și Virgil Duicule scu, secretar, și consemnată în pagină. Ziarul a publicat rubrici variate în conținut
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
spaima celor de la cârmuire”, „Ce trebuie să facem când nu avem pă șune” etc. Deosebit de ceea ce se scria în Veteranul, căpitanul N. Voinescu, avansat la gradul de maior cu ord. nr. 3101/1912, a desfășurat o susținută publicistică în folosul camarazilor săi în ziarul conservator‐ democrat Zorile, partid a cărui membru a și devenit. * Viitorul Viitorul, organ al Partidului Național‐ Liberal din Bârlad, 216 apare în perioadele 1900 - 1911, 1911 - 1916, 1918, 1921 - 1929 și la el colaborează și foști elevi
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
multe ziare francofone din Belgia au anunțat, în rubrica de necrolog, moartea lui DJR, survenită la ....... 2003, "subofițer al Legiunii Valone (parte din Waffen SS), decorat cu crucea de fier, prima clasă". Cei care au postat anunțul sunt familia, prietenii, camarazii de arme și colegii politici. La începutul anunțului găsim următoarea mențiune: "Morții noștri sunt garda dureroasă, vie și dragă a zilelor noastre" (Revoluția sufletelor). Sub numele celui decedat este scris următorul text: "Mai mult ca niciodată, mai mult decât oricine
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
noștri sunt garda dureroasă, vie și dragă a zilelor noastre" (Revoluția sufletelor). Sub numele celui decedat este scris următorul text: "Mai mult ca niciodată, mai mult decât oricine, deviza sa, până în ultima zi, a fost "onoarea mea se numește fidelitate". Camarazii săi își amintesc". Nu există cuvânt sau frază cu conotație religioasă. Pentru a înțelege contextul, trebuie să știm că în Belgia anunțurile de decese sunt o rubrică importantă în cotidiene (ocupă una-două pagini pe zi), pe care majoritatea cititorilor o
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
de Corp, pentru a corecta imaginea tradițională de soldați primitivi, dar și ținându-se cont de cerințele echipamentului actual mai sofisticat. (10a) Spiritul apartenenței la grup este întreținut de un număr de parade, ceremonii și rituri: spre exemplu, moartea unui camarad căzut în acțiune trebuie anunțată familiei de către doi ofițeri de marină, în uniformă completă, însoțiți de un preot, dacă este posibil. Instrucțiunile spun că niciun ofițer rănit sau ucis nu trebuie abandonat pe câmpul de luptă. (10b) Un ofițer nu
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
caier, datat „1904-1905”), influențată vădit de sămănătorism, cu reminiscențe romantice, ale cărei teme sunt exaltarea trecutului glorios, liniștea vieții patriarhale, frumusețea naturii, scurgerea nemiloasă a timpului. Dintre numeroasele piese, unele reprezentate pe scenele teatrelor din Iași, Craiova, București (Rândunica, Nebunul, Camaradul Vâltoare, Datorii uitate, Dragoste cu contract, Când reînfloresc salcâmii, Migrena asiatică, S-a stins candela), altele rămase în manuscris, mai închegată, cu nerv dramatic și replici pline de miez ar fi drama Nebunul (1926), tributară și ea viziunii maniheiste a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287986_a_289315]
-
de autor. Mai întâi cu Iconița Zorinei (1931), o poveste pentru copii, cu infuziuni poematice, având atingere cu motivul tinerețe fără bătrânețe, apoi cu povestiri din lumea satului, a cazărmii și a războiului, reunite în volumele Destăinuirile colonelului Mihu și Camaradul Spiruș (1939). Au urmat romanele Sfânta dreptate (1936; Premiul Academiei Române), Catrinel (1937), Târgul mausului (1940), intitulat, la ediția a doua, Maioreasa (1945), Povara recunoștinței (1944), Poezia trupului (1947) și Frații Valbudea (nepublicat). Sfânta dreptate, cel mai important dintre romane, merge
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287986_a_289315]
-
pe poetă. SCRIERI: Rândunica, Iași, 1914; Nebunul, Iași, 1926; Iconița Zorinei, București, 1931; Destăinuirile colonelului Mihu, București, 1934; Sfânta dreptate, București, 1936; Catrinel, București, 1937; Scânteietoarea viață a Iuliei Hasdeu, București, 1939; ed. îngr. și pref. I. Oprișan, București, 2000; Camaradul Spiruș, București, 1939; Târgul mausului, București, 1940; ed. 2 (Maioreasa), București, 1945; Tragedia lui Petru Cercel, București, 1941; Critică și onestitate (răspuns d-nului Ș. Cioculescu), București, 1941; S-a stins candela, București, 1942; Povara recunoștinței, București, 1944; Poezia trupului, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287986_a_289315]
-
Critică și onestitate (răspuns d-nului Ș. Cioculescu), București, 1941; S-a stins candela, București, 1942; Povara recunoștinței, București, 1944; Poezia trupului, București, 1947. Traduceri: Edmond Rostand, Puiul vulturului, Iași, 1924. Repere bibliografice: Mihail Sorbul, „Rândunica”, „Scena”, 1914, 4; Gh. Voina, „Camaradul Vâltoare”, „Mișcarea”, 1915, 34; Ștefan George, „Nebunul”, „Gândul nostru”, 1926, 6; Em. Manoliu, „Migrena asiatică”, „Opinia”, 1927, 6133; Emil Serghie, „Când reînfloresc salcâmii”, „Lumea”, 1928, 3087; Izabela Sadoveanu, „Sfânta dreptate”, ALA, 1936, 788; Ovidiu Papadima, „Sfânta dreptate”, G, 1936, 2
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287986_a_289315]
-
ultimele. Spera că editorul va remarca apropierea de Kraus. Ceea ce nu s-a întâmplat. Din noiembrie 1918, Wittgenstein este prizonier de război în Italia. A fost internat într-un lagăr pentru ofițeri austrieci în sudul Italiei, la Montecassino. Unul dintre camarazii de care s-a apropiat aici, Franz Parak, povestește că Wittgenstein i-a dat să citească un text bătut la mașină, de aproximativ cincizeci de pagini, într-o învelitoare de pânză. Potrivit lui Parak, Wittgenstein era conștient că mesajul acestui text
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Nu voia să revină la „viața normală“ a unui om din mediul social căruia îi aparținea familia lui. Mult timp a purtat vechea lui haină militară. Părăsise casa și societatea familiei. Se simțea mai aproape de Engelmann și de unii dintre camarazii săi din prizonierat. Ruptura deplină cu viața burgheză o va consfinți prin două decizii: donează întreaga moștenire care îi revenea din partea tatălui 48 surorilor Hermine și Helene și fratelui Paul; renunță la studii și la cariera academică, acea carieră care
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
în osteneala pe care i-o cere munca lui. Nu există nici o îndoială că pe Wittgenstein munca lui filozofică l-a costat multă osteneală.“129 După revenirea din America, Wittgenstein a fost supus unui examen medical amănunțit de către un fost camarad din timpul războiului al lui Drury, care practica medicina la Cambridge, doctorul Edward Bewan. El a fost recomandat domnului Bewan atât de Drury cât și de von Wright, al cărui medic de familie era. Doctorul a diagnosticat, în noiembrie 1949
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]