6,140 matches
-
așteptă politicos ca o pereche de englezi mai În vîrstă să coboare rampa de lemn. Sub ei era Bundul din Shanghai și tot vacarmul pestriț al nopții. Mii de chinezi umpleau piața, umblînd printre limuzine și tramvaie, jeep-uri și camioane militare americane și o hoardă de ricșe și trăsurici. Împreună urmăreau militarii americani și englezi intrînd și ieșind din hotelurile de pe Bund. La cheiurile de lîngă Arrawa, ascunși sub corpul vasului, marinari americani veneau pe uscat de pe crucișătorul ancorat În mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
păzea intrarea În oraș. Soldații naționaliști, În tancurile lor americane, Întorceau sute de țărani sărăciți, fără orez sau pămînt de cultivat, care Încercau să găsească un refugiu În Shanghai. Orășelele din cocioabe de pămînt, cu pereții Întăriți cu roți de camion și bidoane de benzină, acopereau cîmpul lîngă stadionul ars de la Nantao. Fumul se mai ridica Încă din tribune, ca un far folosit de piloții americani care zburau peste Marea Chinei de la bazele lor din Japonia și Okinawa. CÎnd trecură de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
stă domnul Țăpăligă dricarul, copiii pușcăriașului, Lenuța tebecista și nea Pahonțu, osătar la Restaurantul Grădina Bucegi de pe Șoseaua Iancului. Țăpăligă are dric și cai mascați. El duce la cimitir morții din cartier. În afară de ăia pe care Îi duc cu un camion Închiriat de la uzină. Odată a fost cu dricul până la Chitila. A murit un cuscru din Chitila În accident de motocicletă cu ataș. Când venea de la Topoloveni cu varză și țuică. Pe șoseaua București-Pitești. Era ceață și cuscrul avea viteză. Astăzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
apărut, și nu mai ai ceasul Pobeda. Înmuiat de ploaie și noroi, plin de sânge, te târâi spre casă, lumea ce Îți iese În cale se dă În lături și, fără să scoți un cuvânt, primești jetul murdar al unui camion care trece printr-o băltoacă În mare viteză. Tocmai azi să te tăvălească În noroi, tocmai azi, când colega ta de bancă ți-a strecurat În carnetul de note fotografia ei pe care scrie: nu uita originalul, tocmai azi te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
pe el. Într-o zi numai vine la mine și-mi spune: „Acuma să mergi cu mine la Cluj că noi ne mutăm”, și m-am dus până la Cheile Turzii până aproape de Feleac și acolo m-am dat jos din camion și-am fugit Înapoi la Sibiu și m-am băgat iar la doamna Mindt, domnul Mindt nu fusese venit din Rusia, casa ei era ocupată de un cizmar și ea stătea În piața Peștelui cu chirie și avea o singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
pe Manlio cu mine afară pe terasă. — Este o pacientă pe care am operat-o acum doi ani la sân, riscă prea mult, trebuie să facă o întrerupere. — Este în timp. — Da. — Atunci, de ce nu se duce la spital? Jos, camionul de la salubritate a agățat un bidon. Manlio și-a ridicat gulerul hainei, poate a înțeles, pentru că acum fluieră. Petrecerea se termină pe divane, apoi divanele se golesc, rămân numai urmele corpurilor care le-au apăsat, pernele deranjate, pahare peste tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
uit niciodată momentul când, la Auschwitz, Peter van Pels (de 17 ani) și cu mine am văzut un grup de oameni aleși. Printre ei era și tatăl lui Peter. Oamenii au plecat mărșăluind. Două ore mai târziu, a trecut un camion încărcat cu hainele lor.“ Otto Frank, citat în Anne Frank Magazine, 1998 „Familiile Frank, van Pels1 și Friedrich Pfeffer șau ajunsț în gara șde la Auschwitzț în noaptea dinspre 5 spre 6 septembrie. «Trierea» lor a avut loc pe peron
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
nori pluteau pe un cer albastru. Jurnalul Annei Frank. I-ar fi plăcut asta. Camera se mișcă de la cer la Westerkerk și apoi la canal. Capul mi se învârti pentru câteva momente, dar era doar efectul creat de cameră. Un camion plin cu refugiați, unii dintre ei încă în uniforme dungate, trecu pe drum. Joseph Schildkraut sări din camion. Nu doar arăta ca Otto - asemănarea era extraordinară -, ci se și mișca la fel. Un actor mai slab s-ar fi aplecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
cer la Westerkerk și apoi la canal. Capul mi se învârti pentru câteva momente, dar era doar efectul creat de cameră. Un camion plin cu refugiați, unii dintre ei încă în uniforme dungate, trecu pe drum. Joseph Schildkraut sări din camion. Nu doar arăta ca Otto - asemănarea era extraordinară -, ci se și mișca la fel. Un actor mai slab s-ar fi aplecat de spate, copleșit de suferință, dar Schildkraut îl studiase cu siguranță pe Otto. Se mișca precum un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
pline cu mâzgălituri. Scrisul lui era la fel de dezordonat ca și biroul. Doar dacă nu a murit cu câteva luni mai târziu, când l-ați văzut cum a fost luat împreună cu un alt grup de bărbați, apoi ați văzut hainele în camionul care se întorsese. Nu îmi aminteam să îi fi spus de nici unul dintre episoade, deși mi le aminteam pe amândouă. Nu încerc să vă prind cu mâța-n sac, domnule van Pels. Ambele morți sunt reale în mintea dumneavoastră. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
dintr-o parte superioară, din cap și umeri, dintr-o capotă de mașină acoperită de zăpadă, dintr-o pătură de lână curbată peste coama unui cal. Treceau butoaie și dulapuri așezate în stive, trecu și o încărcătură de pietriș, un camion cu bidoane de lapte. Paltoane grosolane, pălării de fetru, șaluri împletite și căciulițe cu moț în creștet, dar nimeni nu purta bască, așa cum aveam eu și fratele meu, și tramvaiul lăsa casele pătrate în spatele șirului de arbuști tuia, case din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
marginea satului construcțiile dădeau năvală în peisaj, „cel mai mare centru de mobilă“ își înălța din nou cubul, vizavi de locul nostru din fața intrării se ridicaseră depozite care făceau necesar accesul liber și o zonă asfaltată destul de largă pentru ca acele camioane de mare tonaj, cu remorcile lor, să se poată folosi de ele. Și în interiorul satului se căscară gropi pentru fundații, vechea șură de la casa subadministratorului dispăruse, totul devenise pârloagă, ruine peste ruine, molozul de la vechea poștă era cărat de acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
taburet și abia de mai priveam pe fereastră, din moment ce acolo nu puteai vedea decât blocurile din „Frohdörfchen“, un chioșc și strada pe care se îmbulzeau permanent mașinile între arbuștii de tuia și piața din fața halelor de depozitare, unde stăteau înșirate camioanele unei firme de transport. La centrul de distribuție se renunțase din lipsă de spațiu, firma comercială acoperise acum cu totul suprafața apei, unde fuseseră „digurile“ și nenumăratele canale în care prindeam salamandre. Și până și în ultima falcă de pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
E drept, scâncea el că toată friptura mi-o împart în două părți egale ca să-mi hrănesc buldogii, dar după ce îi văd săturați și le dau apă, alerg la tribunal să obțin un sechestru „cu ridicata” și să car în camioane prăvălia debitorului, căzut pe un fotoliu, obosit să-și tot plătească datoriile. - Pentru că trecem prin lume ca frații siamezi, urmă trântorul din mine, trebuie să-l asist la verificarea creanțelor și la fixarea tuturor termenelor de declarări în stare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
noastră de front, între Forst și Muskau, pentru a se răzbuna pentru țara lor devastată și pentru milioanele lor de morți și pentru a învinge, numai pentru a mai învinge. Văd Panther-ele noastre de vânătoare, câteva vehicule blindate, mai multe camioane, bucătăria de campanie și o grămadă amestecată de infanteriști și de tunari pe tancuri cum își ocupă pozițiile într-o pădure tânără, fie pentru contraatac, fie pentru a alcătui un baraj de apărare. Copaci înmugurind, printre ei și mesteceni. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
indicație profetică s-a dovedit a fi corectă. După ceva mai mult de un kilometru de mers pe traverse de lemn și pe pietriș am văzut pe un pod nevătămat care trecea peste linii mai întâi mașini cu benă și camioane cu infanteriști, și un obuzier tras de cai, apoi grupuri mai mici pe jos: inconfundabilii infanteriști după tiparul german, pasul lor târșâit. Orbește, m-am alăturat unei coloane, căci chiar și fără intervenția dușmanului un ins care merge de unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
care și eu, au întins mâinile după paharele pline cu suc împărțite de fetele de la Liga Fetelor Germane, care se vedea că erau obișnuite cu descărcarea unor transporturi cu un astfel de conținut. Cei grav răniți au fost transportați cu camioanele. Noi, cei răniți ușor, mergeam șchiopătând și sprijinindu-ne unul de altul pe drumul pietonal ce urca spre cetatea în care fusese amenajat spitalul militar de campanie. Cetățeni ai orașului, printre care multe femei, stăteau pe marginea drumului. Unii îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
am ajuns de partea cealaltă a Munților Metaliferi. Pe unele porțiuni cu trenul și, atunci când trenurile au încetat să mai circule, cu căruțe cu cai de la o localitate la alta, localități ale căror nume s-au șters. Ședeam într-un camion deschis al cărui motor mergea cu gaz și care se chinuia la deal, când dintr-odată ne-a atacat un avion de vânătoare american, numit Jabo, venind în picaj, și a transformat camionul într-o pălălaie de flăcări, la scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nume s-au șters. Ședeam într-un camion deschis al cărui motor mergea cu gaz și care se chinuia la deal, când dintr-odată ne-a atacat un avion de vânătoare american, numit Jabo, venind în picaj, și a transformat camionul într-o pălălaie de flăcări, la scurt timp după ce eu, care văzusem Jabo-ul cum vine, sărisem de pe platformă și mă rostogolisem în șanțul de pe marginea drumului; turnată pentru un film de război cu titlul Când totul s-a făcut țăndări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
valorat cât un pachet de Lucky Strike în schimbul căruia, revenit în lagăr, am reușit să obțin o pâine neagră. Asta a însemnat, pentru nefumătorul care eram, rația îndestulătaore pentru patru zile. Când am primit de la cealaltă santinelă, șoferul nostru de camion, un negru cu care fiul de fermier cu pielea roz nu schimba nici un cuvânt, din principiu, pentru două ace de la Siegfried Line, o pâine de porumb destul de mucedă, un caporal hârșit m-a sfătuit s-o prăjesc. A tăiat pâinica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
al serviciului german de informații ce a intrat imediat în acțiune, fiind totodată de folos industriei filmului. Abia după ce lagărul de pe terenul de instrucție al trupelor a fost parțial dizolvat, iar noi am fost mutați spre sfârșitul lui mai cu camioanele în Bavaria Superioară, în lagărul în aer liber Bad Aibling, unde locuiam în găuri săpate în pământ și acoperiți cu foi de cort până când, după câteva săptămâni, am fost distribuiți și duși în lagărul de muncă; foamea s-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
O dată sau de două ori, unul dintre DP-i, pe care ceilalți îl numeau Ben, mi-a strecurat o cutie de tablă plină ochi cu grăsimea groasă de la friptură, fără o vorbă, imediat după control, înainte să ne urcăm în camioane, fiindcă de fapt era interzis să luăm cu noi în lagăr resturi de mâncare. Privind în urmă, Ben stă în fața mea cu părul lui roșu și creț. Despre Ben și Dieter e vorba într-o cuvântare pe care am ținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cunoșteam până atunci, ceva numit libertate. Doar puține piuneze cu Westwall-ul mai făceau parte din bagajul meu; în schimb, aveam în stoc pachetul de lame de ras atunci când, la începutul iernii, am fost transportat împreună cu alții în Câmpia Lüneburg. Cu camioane ale armatei am mers pe autostrăzi pustii, prin peisaje deluroase, apoi plate, ce se întindeau pașnic, ușor de cuprins cu privirea. Eram băgați în lagăr în scopul eliberării, așa se spunea. Din loc în loc, poduri rutiere aruncate în aer și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
profilul atât de familiar rumegându-și încontinuu suferința. Nici o mișcare în spatele perdelei. Nici o bufniță care să strige. Nici o privighetoare nu-i împărtășea suferința. Așa se termina filmul. Am luat-o la fugă pe deal în jos. Tot alte mașini și camioane, iar de la Innsbruck chiar o motocicletă, m-au purtat pe mine și suferința mea, care scădea sesizabil de la o oprire la alta, prin trecătoarea Brenner, în țara în care înfloresc lămâii. Departe am mai ajuns! Cu o camionetă pe trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pelerin pe cât de sărac, pe atât de pios: un pellegrino gata să se confeseze în drum spre sfânta Rosalia, care, după câte se știe, își avea sediul la Palermo. Prin urmare m-au ajutat. Iar de la Caltanisseta, un șofer de camion m-a dus absolut de bunăvoie până la Palermo. Mai înainte însă călătorisem prin Toscana și Umbria, văzusem în galeria Uffizi, în sfârșit în original, acele opere de artă - Venus din Urbino a lui Tizian și Nașterea lui Venus de Botticelli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]