KorAP: Find »[drukola/base=canapea & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...110 111 112 ...192 >

4,790 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295

îi duceam regulat costumele, un restaurant chinezesc care ne livra mâncare oricât de târziu, un bar foarte sexy unde se serveau cartofi prăjiți delicioși și un Martini grozav și care, în weekend, era plin de cupluri care se sărutau pe canapelele de piele ascunse în lumina crepusculară. Bineînțeles, să nu uit de Benny’s Burritos, cu fantastica lumină roz și cocteilurile uriașe. Mă plimbam pe malul râului, aflat la doar câteva blocuri depărtare, spre Grădina de Iarnă, situată în Centrul Comercial

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
suna. Un adevărat coșmar! — Mai gândește-te, zice el mai potolit. Sunt de acord doar pentru a-i închide gura. Nu mă gândesc decât să urmăresc caseta cu Tough Enough II. Chiar și când sunt extrem de obosită și adorm pe canapea, tot nu pot să mă opresc. Am senzația că Patrick e lângă mine și nu trebuie decât să întind mâna ca să-l ating. Scena în care elevii lui încearcă să-i joace o festă aflând că e în cameră, când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
obicei, haine sport și mi se părea logic ca același stil să se reflecte și în felul în care și-a decorat casa. Însă aceasta este luxoasă și modernă. Pe parchet sunt covoare groase de lână, are mobilă suedeză modulară, canapele mari și confortabile. Peste tot vezi numai alb, negru și gri. Dulapurile înguste de lemn și cele câteva tablouri sunt singurele pete de culoare. Oricine își poate da seama imediat că aici trăiește un burlac. Merg la toaletă și situația

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
siguranță. Charlotte, tipa elegantă care a trecut printr-un divorț dureros, găsește de cuviință să aplaude furtunos. Nimeni nu-i ține hangul, dar asta nu pare să o deranjeze. Are o expresie foarte hotărâtă. Săracul Jim stă lângă ea pe canapea, cu capul ascuns și mai mult între umeri. Este incredibil de timid, n-a scos nici un cuvânt toată seara, în afară de momentul când și-a mormăit numele. Dacă îi așezăm împreună și facem o medie, obținem o valoare normală a încrederii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
elegante, vinul e în frigider, iar în barul situat într-un colț al sufrageriei poți găsi orice băutură îți dorești. Sufrageria lui Charlotte e decorată în galben și alb: covoarele sunt destul de groase ca să ți se afunde tocul în ele, canapelele sunt luxoase și confortabile. Bolurile de sticlă cu flori constituie petele de culoare. Totul se servește pe tăvi de argint și pe farfurii de porțelan - unele mai mari și ovale pentru antreuri și altele mai mici, pentru oaspeți. Toate sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
cu Jet Li, în care acesta făcea praf tipi de două ori cât el, drept urmare luam masa foarte încântați de ce văzusem. Fără doar și poate, cel mai bine era când stăteam acasă și ne uitam la o casetă: necuibăream pe canapeaua lui murdară, imensă, puneam Cliffhanger sau Predator și imediat începeam să ne pipăim. Ne plăcea să stăm întinși în pat, eu în față, Patrick în spate,sprijinindu-se pe o grămadă de perne, cu mâinile pe coapsele mele. În cele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
Patrick în spate,sprijinindu-se pe o grămadă de perne, cu mâinile pe coapsele mele. În cele din urmă, palmele lui îmi explorau trupul, împușcăturile lui Stallone sau Arnold Schwarzenegger deveneau zgomote de fundal, iar acțiunea reală se muta pe canapea. Aveam mereu prezervative la îndemână. Patrick era jalnic în public, dar, în intimitate, își lua revanșa cu vârf și îndesat, așa că până la urmă situația îmi convenea de minune. Îmi amintesc de o poveste scrisă de Thomas Malory, Moartea lui Arthur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
implic. Pot să mi-o imaginez pe Louise: genul de tipă slabă, uimitoare, temperamentală, căreia pare să nu-i pese cum se îmbracă, deși întotdeauna arată superb. Face tot felul de istericale pe la petreceri, se supără, stă prăbușită pe o canapea înconjurată de fum de țigară și de admiratori. Cu siguranță fiecare dintre ei își închipuie că poate realiza imposibilul - s-o facă fericită. Louise e femeia pe care bărbații o consideră o provocare; nu e niciodată disponibilă în totalitate, trăiește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
a avut și Jake - sunt jumătatea pragmatică. Cu toate astea, sunt invidioasă pe fetele gen Louise, pentru că nu mă pricep să mă manifest ca ele. Sunt sigură că, dacă mi-aș ieși din fire sau aș sta bosumflată pe o canapea, nu m-ar băga nimeni în seamă. Trebuie să fii o Louise ca să te porți ca o Louise. Da, și să nu uit că sunt slabe de la natură. Pentru ele este un avantaj să fie temperamentale și capricioase, trăind doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
să plece. Mă duc sus, la mine, întrebându-mă dacă să beau un pahar de vin. Hotărăsc imediat că nu e cazul, că sunt într-o stare emoțională bună, că nu e nevoie să mă mai droghez. Aprind lumina de lângă canapea și-mi dau seama în acel moment că mă simt foarte atrasă de Jake. Mă bucură faptul că acest gând îmi vine exact în momentul în care aprind lumina, pentru că amândouă aceste evenimente au același iz de revelație orbitoare. Mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
și urcă scările destul de repede ca să mă scoată din hățișul acestor speculații, care te pot ameți până la nebunie. Ce bine că am scos toate fotografiile! Altfel, m-aș zdrobi toată acuma, încercând să le adun și să le arunc sub canapea, ceea ce ar însemna să-l las pe Jake să aștepte și apoi să apar la ușă gâfâind și roșie la față... Jake îmi pare mai mare, aici, la mine în casă. Întotdeauna bărbații par așa. Când ești pe terenul tău

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
acum c-o să am probleme. Am avut o mică străfulgerare la Kew, dar am crezut că o să mă descurc. Acum nu mai sunt așa de sigur... Pot să mă așez? se întrerupe el. Sigur că da, zic eu arătându-i canapeaua. Sunt la fel de confuză cum pare el să fie; dacă vrea să-mi spună că nu mai poate să se întâlnească cu mine, că nu mai poate fi mentorul meu, de ce îmi cere voie să se așeze și nu spune ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
abia acum poate să mă privească în voie. Probabil că am halucinații, dar mi se pare că e înconjurat de o lumină aurie și că arată mai real decât orice altceva din această cameră; că peretele din spatele lui, ca și canapeaua și lampa, se scufundă în obscuritate, și doar el rămâne în fața ochilor mei, fixat pe retina mea ca în piatră. Îmi spune că sunt dulce și sufletistă, că-l fac să râdă așa cum niciodată n-ar fi crezut că ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
lui Jake i s-ar părea prea liniștitor un astfel de gest. — Nu mă simt... încep eu, ezitând. Mai mult ca orice, aș fi vrut să mă ridic de pe fotoliu, să mă strecor în jurul măsuței și să mă așez pe canapea, lângă el, și să-i simt brațele strângându-mă la pieptul lui. Sunt însă țintuită locului. —Te rog... zice Jake neliniștit. Nu mă supără ce mi-ai spus, adică, nu cred... Poate că n-ar trebui să folosesc negative. Parcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
aventura lor pasageră în ceva serios. Amândoi văd în despărțire cea mai bună soluție. E un film frumos, trist și apropiat de realitate. Apoi am venit la Jake, am pus niște muzică sentimentală și am început să ne sărutăm pe canapea. N-aș fi putut niciodată să petrec o astfel de seară cu Patrick. Mâncarea japoneză nu-l prea atrăgea, o considera prea exotică. Niciodată nu s-ar fi uitat la un film subtitrat și mai ales la unul în care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
și de calitate, dar nu ostentative. Patrick avea cearșafuri flaușate cu imprimeuri verzi, pentru iarnă, și unele bej de bumbac, pe elastic, pentru vară; în baie nu prea făcea curățenie, hainele și le lăsa în grămezi pe covorul tocit, iar canapeaua era mai murdară decât un scaun vechi de autobuz. Îmi place și mă simt mult mai bine la Jake. Poate că seamănă a superficialitate, dar îmi place să țin curat și să fiu la modă, să mă îmbrac elegant când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
Daisy. Cel puțin o vreme. Lewis a început iar să mă sune, părea că e chiar interesat în mod deosebit de mine, dar după ce a obținut ce a vrut, mi-a tras iar țeapă. Charlotte, care stătea chiar lângă Daisy, pe canapea, își arată compasiunea: — Sper că te-ai învățat minte acuma. De la Lewis n-ai nimic bun de așteptat vreodată. Daisy clatină din cap. Dar e mai mult de atât, nu înțelegeți? zice ea, ridicând și întorcând capul, pentru a ne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
o ușă vopsită în albastru șio grădiniță pătrată decorată cu pietricele și scoici: exact așa cum ar trebui să arate o casă de la malul mării. Ușa de la intrare dă direct într-un fel de sufragerie cu parchet de culoare deschisă, cu canapele colorate în verde și albastru și cu un șemineu împodobit cu dantelării din fier forjat. Este și o bucătărioară îmbrăcată în același soi de lemn de culoare deschisă. Din ea se iese spre curtea din spate, plină de miresmele sărate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
la un thriller psihologic. Astfel, putem să ne speriem puțin, ceea ce ne va da senzații tari și n-o să adormim la televizor; dar nu e nici un film de acțiune, care mi-ar aminti prea tare de Patrick. Ne cuibărim pe canapea. La mijlocul filmului, mă duc să-mi umplu paharul și când mă întorc îmi pun picioarele pe genunchii lui Jake. Îmi plac picioarele mele. Sunt mici și drăguțe și abia mi-am făcut pedichiura înainte de a pleca în weekend (cu trandafiriu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
controlez, zice el, descheindu-mă la blugi. N-am încredere... Pe covorașul din fața focului, devin foarte creativă; dacă Jake voia să mă sărute pe tot corpul, eram hotărâtă să ridic ștacheta și, pentru că era vorba despre vin, trebuia să protejăm canapeaua. Podeaua e de lemn, iar covorașul, mă asigură Jake, e lavabil, ceea ce e altă treabă. Până la urmă, însă, nu facem chiar așa multă mizerie. Nu-mi place să irosesc vinul. Chiar dacă s-a spălat, pielea lui Jake încă are gust

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
capot. Mulțumesc Cerului pentru mândria mea nemăsurată. În aceste momente, e tot ce mi-a mai rămas și n-are rost să mă pierd în tot felul de gânduri negre. — Nu pot să cred! zice Daisy. Ne-am cuibărit pe canapea, în pijama, bând margarita de căpșuni. Ne prinde foarte bine pentru că e groaznic de cald. Ger să fi fost, tot asta am fi băut. Daisy crede în puterile curative ale acestei băuturi. Chiar și culoarea este în ton cu nuanțele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
băut. Daisy crede în puterile curative ale acestei băuturi. Chiar și culoarea este în ton cu nuanțele din apartament, care e amenajat în stilul Girlie Central. Parcă ar fi coperta revistei Flower Power. Peste tot vezi numai trandafiri: pe pernele canapelei, pe paravan, până și pe șalurile brodate de pe spetezele fotoliilor roz. De fapt, nimic nu se asortează. Covorul oval este roz închis, iar pe pereți sunt acuarele vechi înfățișând buchete de flori. Decorarea ar fi fost floare la ureche chiar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
c-o am pe Daisy. Ea mă face să mă simt din nou întreagă la minte. Jake e nebun, nu eu. Și-apoi, de ce nu ar fi trebuit să faceți sex? se întreabă ea retoric, așezându-se lângă mine pe canapea. Ce credea c-o să faceți acolo? E plecat cu sorcova. A fost nemaipomenit! Nu la nivelul atins cu Patrick, însă nu am de ce să mă plâng. Se vedea că eram pe aceeași lungime de undă. N-a fost ca și cum eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
Jake, zic eu, fără să cred. Nu răspunde! strigă ea. Îmi smucește telefonul din mâini, de parcă aș fi ținut o grenadă pe cale să explodeze. Mă aștept să-i facă vânt prin fereastra deschisă și-mi îngrop urechile în pernele de pe canapea, ca să nu-l aud când se sfărâmă de pământ. Ascultăm amândouă soneria cu sufletul la gură. În cele din urmă încetează, iar după câteva secunde se aude un piuit care mă anunță că am primit un mesaj vocal. — Poți să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
surprindere că îmi tremură mâna. „Aveți un mesaj vocal nou“ spune robotul. Da, știu, prostule, grăbește-te să mi-l „înmânezi“! Între timp, cu mâna cealaltă încep să smulg franjurii de mătase ai șalului chinezesc cu care Daisy a acoperit canapeaua. „Rebecca, sunt Jake“, zice o voce al cărei timbru gros și foarte masculin mă face să mă înfior. „Mi-e dor de tine. Îmi pare rău că nu a fost un sfârșit de săptămână prea reușit. Tot cu tine vreau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]