6,257 matches
-
cititori i-a determinat pe critici să identifice un „declin progresiv, degenerând în caricatură” (Newlin, 1984, p. 29). Un diagnostic pe cât de eronat, pe atât de lipsit de onestitate. E suficient să citești romanul fără a fi obsedat de respectarea canonului și te afli dintr-odată în spațiul literaturii propriu-zise. Privit din unghiul limitat al genului „detectiv”, probabil că The Little Sister nu are prospețimea imaginativă a primelor cărți chandleriene. Numai că, poate chiar fără să-și dea seama, scriitorul concura
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Sparrow, în interpretarea lui Johnny Depp, cu vajnicul corsar „de fier” Francis Drake. Poate că există, însă, și în aceste dialoguri aparent inadecvate o morală asupra căreia merită să medităm. Dar asta nu înseamnă că am avea pretenția să dărâmăm canonul stabilit prin truda atâtor cititori mai entuziaști decât cei din ziua de azi. Referințe criticetc "Referințe critice" Pentru analiza cărților am folosit variate ediții americane, apărute din anul 1972 până în prezent la Editura Random House (diviziunile Vintage și Ballantine). Citatele
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
inspecții, o „Coana Maria” sau o văduvă geloasă pe soțul defunct - au naturalețe, iar o scenă de propagandă electorală amuză și satirizează. Scrise după 1960 și rămase în pagini de revistă, ca și alte proze, Huhurezii și Toporișca se conformează canonului epocii, idealizând „colectivizarea”. Țăranii au însă nume de o savoare frustă, gesturile lor sunt nuanțat surprinse, iar lexicul e mustos. Răzgândire schițează cu umor portretul unui suplinitor improvizat, iar Din zile de august sugerează bine panica, incertitudinile și suferințele unei
BUJOREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285924_a_287253]
-
o „comedie a fantasmelor”, produsul propriei halucinații. Caesar pricepe acum ceea ce rămâne insesizabil pentru pragmaticul Machiavelli: singura unitate posibilă este aceea spirituală, sub sceptrul lui Iisus, „unicul Caesar”. Comparativ cu această tragedie travestită în fastuoase haine baroce, Alkestis se supune canoanelor antice, textul raportându-se cu o relativă fidelitate la piesa omonimă a lui Euripide. Astfel, ea este un trenos vibrând de dragoste și moarte. Măsura unei iubiri nemăsurate, ca aceea dintre regele Admetos și blânda Alkestis, nu putea fi decât
BOTTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
a unei trăsături care amuză, oferă o clipă de divertisment sau de emoție intensă. Deși extrem de important ca trăsătură, amuzamentul nu trebuie absolutizat. Important este să reținem că, spre deosebire de alte genuri, articolele feature sunt pline de spirit și libere de canoane. Scrisul frumos, inventiv, punctat de umor sau de alte libertăți literare, dar fără vanități inutile, reprezintă o caracteristică definitorie a genului. Mulți autori americani s-au ocupat de feature (Hough George, Melvin Mencher, David Randall, Kare Elliott House, William E.
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
modești decât până acum; așadar, în loc să facă declarații definitive, ei nu pot decât să exprime opinii. După cum spune Zygmunt Bauman, intelectualii nu mai legiferează, ei doar interpretează (1998, p. 47). Caracteristicile contextului epistemologic postmodern au favorizat dezvoltarea științelor socioumane; abandonarea canonului „cunoașterii științifice” moderne a stimulat o întoarcere autoreflexivă a acestor domenii, o abandonare a raportării la standarde externe. Fragmentarea și integrarea devin astfel, deopotrivă, caracteristicile științelor socioumane din ultimele decenii. Ambele procese sunt guvernate însă de același tip de raționalitate
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
de specialiști din diverse domenii pentru a lucra asupra unei anumite probleme, cât integrarea competențelor într-un cadru flexibil de acțiune, stabilit ca urmare a consensului asupra unor practici cognitive și sociale. Aceste scheme-cadru și practici nu se transformă în canoane academice, ci își manifestă validitatea doar în legătură cu contextul aplicării. Astfel, soluția unei probleme va trece dincolo de cadrele formale ale oricărei discipline și va fi eminamente transdisciplinară. Transdisciplinaritatea este caracterizată, la rândul ei, de patru aspecte: 1. dezvoltă un cadru de
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
de învățare pe tot parcursul vieții (engl., lifelong learning). • Organizarea învățării pe criteriul disciplinelor formale clasice devine insuficientă într-o lume dinamică și complexă, caracterizată de explozia informațională și dezvoltarea fără precedent a tehnologiilor. O învățare dincolo de discipline, de rigiditatea canoanelor academice tradiționale poate fi mai profitabilă din perspectiva nevoilor omului contemporan. 1.4. Interculturalitateatc "1.4. Interculturalitatea" „Descoperirea altora înseamnă descoperirea relațiilor, și nu a barierelor.” Claude Lévi-Strauss „Între situațiile de metisaj și acelea în care se manifestă cu virulență
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
imitat de către potențialii competitori; - aduce valoare adăugată din perspectiva beneficiarilor; - valorizează feedbackul și gradul de satisfacție a celor implicați direct sau indirect; - se centrează pe inovație. • Gestionarea timpului școlar: - este flexibilă și adaptată nevoilor celor implicați, și nu constrânsă de canoanele clasice (de exemplu, ora de curs de 50 de minute); - timpul școlar/alocat învățării este gestionat integral, în interiorul și în afara școlii, în cadrul experiențelor formale și nonformale/informale de educație; - există timp special alocat pentru perfecționare, practici reflexive și învățare; - proiectarea
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
și structuri morfologice în care vin să se încadreze, de regulă, noile cunoștințe descoperite. Disciplinele specifică obiectele pe care le putem studia: genele, textele clasice, persoanele deviante, legile etc., precum și relațiile care se stabilesc între acele tipuri de obiecte (mutațiile, canoanele literare, delincvența, criminalitatea). Tot disciplinele sunt cele care furnizează criterii pentru cunoaștere atunci când aduc în atenție noțiuni precum adevăr, semnificație, impact sau coerență. Nu în ultimul rând, disciplina înseamnă metode specifice de acces la cunoaștere: cuantificare, observare, experiment, interpretare, analiză
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
Curentul majoritar al comunității ioaneice s-a dizolvat, după schismă, În curente secundare: gnosticism și montanism. Curentul minoritar s-a lăsat asimilat de „orthodoxie”. Acum, se știe că Evanghelia lui Ioan a ridicat mari probleme Înainte de a fi acceptată În canonul eclezial. Sectele gnostice o foloseau cu aviditate, primul ei comentariu datorându-se, de altminteri, gnosticului Herakleon. Brown susține că pre-evanghelia inițială aparține fazei În care comunitatea ioaneică forma un tot unitar și solidar, În vreme ce faza finală, Evanghelia lui Ioan, ajunsă
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
ordin metodologic. Întâi de toate trebuie spus că denumirea de „apocrife” (apocrypha: „ascunse”, „tăinuite”, prin urmare „dubioase”) Își are originea În mediile ecleziale, ortodoxe, nu În mediile care au dat naștere scrierilor respective. „Problema apocrifelor” este strict legată de „problema canonului” creștin și ea apare În a doua jumătate a secolului al II-lea, mai ales În Adversus haereses, importantul tratat al lui Irineu. Cu riscul de a luxa prejudecăți și de a leza comodități, voi spune că afirmația „creștinismul este
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
conțin mesajul mântuitor Într-un limbaj omenesc, nu Înseamnă altceva decât reafirmarea, implicită, a transcendenței lui Dumnezeu și nelegitimitatea faptului de a-L reduce pe Fiul lui Dumnezeu la conținutul unei Cărți. Astfel vom Înțelege mai just și dezbaterea din jurul canonului Scripturii, precum și soarta rezervată apocrifelor. * Constituirea canonului Noului Testament s-a Întins pe o perioadă de aproape două secole, Între jumătatea secolului al II-lea și sfârșitul secolului al IV-lea (Sinodul de la Cartagina, 397). Nu voi intra În detalii
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
nu Înseamnă altceva decât reafirmarea, implicită, a transcendenței lui Dumnezeu și nelegitimitatea faptului de a-L reduce pe Fiul lui Dumnezeu la conținutul unei Cărți. Astfel vom Înțelege mai just și dezbaterea din jurul canonului Scripturii, precum și soarta rezervată apocrifelor. * Constituirea canonului Noului Testament s-a Întins pe o perioadă de aproape două secole, Între jumătatea secolului al II-lea și sfârșitul secolului al IV-lea (Sinodul de la Cartagina, 397). Nu voi intra În detalii istorice sau tehnice, mulțumindu-mă, pentru aceasta
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
la excelentele lucrări ale lui Campenhausen, Gamble, Metzger sau Tardieu. Doresc să atrag numai luarea-aminte asupra ezitărilor Părinților din această lungă perioadă și asupra fluctuațiilor din interiorul listei de titluri. „Lista lui Muratori”, Irineu, Origen, Tertulian propun versiuni diferite ale „canonului”, În vreme ce Însuși termenul kanon, cu sensul de „conținut normativ al Scripturii”, nu apare decât târziu, În anul 360, În Actele Sinodului de la Laodiceea. Până la această dată termenul desemnează pur și simplu „regula de credință”. Or, ce observăm privind aceste prime
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
gnostici. Evanghelia lui Petru, multă vreme aflată pe listele canonice, a dispărut din ele din cauza interpolărilor docetiste tardive, așa cum mărturisește Serapion, episcop al Antiohiei, la Începutul secolului al III-lea. Prin urmare, Într-o perioadă când Încă nu exista un canon cert al Noului Testament, unele din scrierile numite astăzi „apocrife” nu deranjau pe nimeni, ba chiar puteau sta alături de cele trei evanghelii sinoptice sau de corpusul epistolelor pauline. * Last but not least, denigratorii au tendința să minimalizeze ori chiar să
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Israel”. Și a așezat‑o pe a treia treaptă a altarului, iar Domnul Dumnezeu a pogorât har asupra ei. Atunci Maria Începu să danseze și toată casa lui Israel o Îndrăgi. FINAL CITAT RETRAS Coborârea lui Isus În iad În Canonul slujbei de Sâmbăta Mare, cântarea a cincea, se spune: „Biruind Tu cu puterea Dumnezeirii, sufletul Tău de trup s-a despărțit; căci a rupt amândouă legăturile: a morții și a iadului, cu puterea Ta, Cuvinte. Iadul Întâmpinându-Te, Cuvinte, s-a
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
o comunitate eseniană, probabil) au scos la iveală manuscrise ebraice foarte vechi ale tuturor cărților VT, cu excepția cărții lui Esther. Dar manuscrisele ca atare, necuprinse Într-o carte canonică (recunoscută așadar de autoritățile religioase) nu au decît o valoare intrinsec-științifică. Canonul integral al scripturii iudaice se formează abia prin secolul I d.Hr., prima tentativă serioasă de sistematizare fiind Întreprinsă la așa-numitul „conciliu de la Iamnia”, anul 90 d.Hr. Evident, constituirea unui „canon” parțial s-a realizat cu mult Înainte. 2Regi
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
autoritățile religioase) nu au decît o valoare intrinsec-științifică. Canonul integral al scripturii iudaice se formează abia prin secolul I d.Hr., prima tentativă serioasă de sistematizare fiind Întreprinsă la așa-numitul „conciliu de la Iamnia”, anul 90 d.Hr. Evident, constituirea unui „canon” parțial s-a realizat cu mult Înainte. 2Regi 22-23 pomenește despre existența unui asemenea canon În timpul domniei lui Iosias (evenimentul a avut loc În anul 622 Î.Hr.). Regele Iosias Îl trimite pe un secretar al său la Templu, ca să
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
abia prin secolul I d.Hr., prima tentativă serioasă de sistematizare fiind Întreprinsă la așa-numitul „conciliu de la Iamnia”, anul 90 d.Hr. Evident, constituirea unui „canon” parțial s-a realizat cu mult Înainte. 2Regi 22-23 pomenește despre existența unui asemenea canon În timpul domniei lui Iosias (evenimentul a avut loc În anul 622 Î.Hr.). Regele Iosias Îl trimite pe un secretar al său la Templu, ca să se intereseze dacă cei care au participat la restaurarea edificiului au fost plătiți cum se
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
contaminată de idolatrie, magie, vrăjitorie etc. Pe noi Însă nu ne interesează aici decât mărturia despre existența unei cărți sfinte care instituie și reglementează viața cultică În Iudeea la Începutul secolului al VII-lea Î.Hr. Ulterior este admisă În canon și literatura profetică, atât de importantă În perioada, de restriște, a exilului babilonian. Ageu, Zaharia și Malachia formează ultima serie (În viziunea rabinică) de profeți inspirați de către Duhul sfințeniei (ruah ha-qodesh). În perioada elenistică se vorbește despre structura tripartită a
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
formează ultima serie (În viziunea rabinică) de profeți inspirați de către Duhul sfințeniei (ruah ha-qodesh). În perioada elenistică se vorbește despre structura tripartită a Bibliei ebraice: Pentateuhul (Torah); Profeții (Neviim); celelalte cărți sau hagiografii (Ketuvim). Urmează perioada „creștină”, când disputele asupra canonului Bibliei ebraice se radicalizează. Abia la sfârșitul secolului al II-lea d.Hr. se ajunge la recunoașterea de către toate comunitățile evreiești a unei structuri definitive a Sfintei Scripturi. Dar să revenim cu cinci secole În urmă! Evreii din diaspora, și
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
felul În care Stăniloae și-a condus proiectul până În 1992 mă face să cred că, dacă Dumnezeu i-ar mai fi dăruit zile, el și-ar fi Îmbogățit antologia cu Încă vreo câteva tomuri. Pentru că, În ciuda unui anumit respect datorat canonului și tradiției, Filocalia este, prin chiar spiritul ei, un parcurs fără sfârșit, o cercetare a Absolutului, care nu prevede sau impune limite, o opera aperta prin excelență. Atunci când vorbea despre propria sa teologie, lui Stăniloaie Îi plăcea să folosească termenul
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
altora, competenți, recuperarea textelor gnostice. Dacă scoatem din literatura creștină Protoevanghelia lui Ioan sau Discursul lui Ioan Teologul, nu mai rămâne absolut nici o mărturie despre nașterea Fecioarei Maria sau despre Adormirea ei, două episoade reprezentate În mai toate bisericile ortodoxe. Canonul după care citim astăzi Noul Testament n-a existat de la Început. Procesul canonizării anumitor texte În detrimentul altora a Început efectiv În a doua jumătate a secolului al II-lea și s-a Încheiat abia spre sfârșitul secolului al IV-lea. Până În
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
scribilor și eliminările unor pasaje din scrierile Noului Testament, plecând de la cercetarea atentă a manuscriselor. Hans Von Campenhausen, Die Entstehung der christlichen Bibel, Tübingen, 1968 (trad. franceză: La formation de la Bible chrétienne, Neuchâtel, 1971). Harry Y. Gamble, The New Testament Canon. Its Making and Meaning, Philadelphia, 1985. Bruce M. Metzger, The Canon of the New Testament. Its origin, development and significance, Oxford, 1987, ed. a II-a, 1989. M. Tardieu (ed.), La formation des canons scripturaires, Paris, 1993. Mai dezvoltat În
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]