7,454 matches
-
un ram de meserie care-a-nceput a se pierde cu totul. Mărginele acestor covoare sau scoarțe era cuadrate roșii și verzi, iar în mijloc, țesut în linii, câte - un idil întreg. Colo o fată dă iarbă verde un [ei] capre, dincolo doi copii îmbrăcați ca-n poveștile dramatizate și cari, prin pozițiunile lor, par a afecta reciproce intențiuni subversive. Scândurile de pe jos erau ceruite deschis, cam în coloarea alămîiei, în opozițiune cu ceruiala întunecată ce se-ntrebuințează. Dară auroasa lor
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
În aceste Bucurii Îngăduite: Cum se bucură de eleganța trestiilor rațele sălbatece, păpurișul destramă un cîntec pe panglica nemișcării În ierburi alunecă tăciunii din privirea vulpilor bursucii se leagănă În adiere ca arbuștii pitpalacii Împletesc un șal din lumina sunetului, caprele negre fac alpinism oglindesc Înălțimile, ploaia dăruie scoarțe oltenești pămîntului; și plugurile fac dragoste cu țărîna, o mușcă, iepurii se pitesc la marginea zilei ca dovleceii, soarele dă mălai vrăbiilor e o bucurie În argint a vocilor Trimiterea la Francis
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
de sentimentul universalei comuniuni: Cum se bucură de eleganța trestiilor rațele sălbatece, păpurișul destramă un cîntec pe panglicile nemișcării În ierburi alunecă tăciunii din privirea vulpilor bursucii se leagănă În adiere ca arbuștii pitpalacii Împletesc un șal din lumina sunetului, caprele negre fac alpinism, oglindesc Înălțimile, ploaia dăruie scoarțe oltenești pămîntului; și plugurile fac dragoste cu țărîna, o mușcă, iepurii se pitesc la marginea zilei ca dovleceii, soarele dă mălai vrăbiilor e o bucurie În argint a vocilor. Latura propriu-zis spectaculară
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
jocurile, ritualurile, tradițiile, credințele, relațiile omenești la Roseto Capo Spulico, erau identice cu cele de acum aproape patru sute de ani la Stilo. Vrednicia febrilă al lui Tommaso se manifestă deja în acel context. Într-o singură zi, copilul acela ducea caprele la păscut, aducea apă de la izvor, asista pe preot la altar, livra la domiciliu pantofii pingeliți, culegea muguri de capere împreună cu surorile, mure sălbatice, smochine sau cicoare. Și cât era el de mic, învățase și o mie de povești din
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
întinderi de copaci bolnavi, câmpuri ce au aerul bolnăvicios al femeilor sterpe. Mă gândeam că numai cei din zona satului Stilo să fi fost atât de oropsiți; oamenii de prin părțile mele trag din greu ducându-și zilele cu două capre, oleacă de pământ, ceva fructe; credeam însă că mai sus, spre capitală, am să dau de belșug. În schimb aveam parte de oștiri de țânțari în bălți de apă stătută, bântuită de muște și viespi grase; de câte ori încercam să beau
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
a zis că cine are mulți vrăjmași e ca și cum ai avea o putere peste măsură, dar astea sunt doar glumițe. Când eram copil, toți țineau la mine, chiar dacă îmi cam necăjeam camarazii cu șotiile mele. Odată întors de la pășune cu caprele după o zi întreagă, simțeam nevoia să mă joc cu copiii de seama mea. Ne ciondăneam dar fără răutate, alergam desculți pe ulițele satului, noaptea dormeam liniștit, nu mi-era frică de diavoli, nici de hăurile văgăunilor și nici de
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
ar fi căzut pradă unei emoții îndepărtate. Tommaso își revedea casa, chipurile părinților, ale prietenilor din copilărie; asculta din nou glasul multor călugări dominicani, revedea rânjetul inchizitorilor. Unele imagini erau limpezi (râul de apă vijelios, fâșia din marea Ionică, boturile caprelor) și la fel de limpezi unele glasuri (cel al lui Geronimo, de pildă, ce-i promitea că o să-i fie alături cu ciocanul lui de cismar în răzmerița împotriva Spaniei), dar peste toate se auzeau zurgălăii măgarilor întorcându-se cu legătura de
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
ce-i povestise acesteia nu fusese una din obișnuitele lui ștrengării sau o născocire a Catarinellei pentru a-l convinge să meargă la mânăstire. Era vară, ziua se mărise. Băiatul urca pe Monte Consolino până la ruinele Castelului. Aici venea cu caprele lui don Terentio și cu câinele, se așeza în firida unui zid la adăpost de soare, și scruta orizontul. Natura își dezvăluia culorile tainice, cele ale înfloririi și ale veștejirii, se oferea în toată splendoarea sa. Era Dumnezeu atât de
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
că nu pot să intru în vorbă cu creaturile firmamentului. Alergă la don Terentio și, pradă zbuciumului, îi povesti cele relatate de mătușa lui. Preotul mai întâi râse, apoi încercă să-l potolească, băiatul acela nu numai că-i ducea caprele la păscut, dar îi ținea și de urât în lungile seri de iarnă în fața vetrei. Ținea la el și, chiar dacă făcea mereu câte o boacănă, sărea pentru orice ar fi fost nevoie. Când bântuiau rafalele de vânt ca o fiară
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
mai vârstnici, participa în acel fel la devălmășia vieții. Primele schimburi de vorbe erau întotdeauna despre capriciile timpului, despre poziția norilor și a soarelui, despre vânturi și ploaie. Apoi firește urma șiragul de nenorociri: măgari mușcați de vipere la pășune, capre sau viței căzuți în prăpăstii, prăbușiri de adăposturi din paie, livezi lovite de secetă și uscate, alunecări de teren, boli. În privința bolilor Geronimo îi întrerupea brusc și mânios. Așa că bătrânii se opreau câteva clipe, după care oftau și vorbele lor
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
de puțin, alteori, în schimb, îl marcau în ciuda propriei voințe. Trebuia să se ducă la don Terentio, să-și limpezească gândurile, să-i pună tot felul de întrebări de luni de zile ținute ascunse, Într-o singură zi, Giandomenico ducea caprele la păscut, aducea apă de la izvor, ducea clienților pantofii tălpuiți, culegea muguri de capere împreună cu surorile, sau mure sălbatice, smochine sau cicoare. Și, așa mic cum era, învățase mii de istorii din Biblie. Lucrarea diavolului să fie toate astea? Posibil
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
plece din sat, fiindcă n-o să mai am cu cine sta de vorbă, cui să-i citesc din cărți. Voi pierde un prieten, dar și ajutorul pe care mi-l dă Giandomenico. Cine-o să-mi mai ducă la pășune caprele, păzindu-le ca pe ochii din cap? Cine-o să se mai ocupe de altar pentru slujbă? Cine o să-mi culeagă trufandalele? Cu toate astea sunt împăcat. Dumnezeu i-a dat o inimă și o inteligență în care a binevoit
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
în ochi, dându-i binecuvântarea. Caterina plângea, îi tot spunea să aibă grijă să nu răcească, să se ferească de umezeala chiliilor și de vântoase. Să ne spui cum e de îndată ce ți se îngăduie. Și don Terentio era trist: Pentru capre o să găsesc eu pe cineva capabil, fii sigur că o să fie în siguranță. Giandomenico ar fi vrut să plece imediat, să dispară din ochii părinților, prietenilor, preotului, din ochii cumetrelor ce-și strângeau șalul pe umeri și înșiruiau rugăciuni, urându
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
cui? Datoria lui era să se supună, așa cum jurase, și nicidecum să se gândească prea tare la cele pământești. Firea lui cea nepotolită e înfocată, trabuia s-o țină bine în frâu dacă nu voia să se întoarcă la păscutul caprelor preotului pe câmp, sau în sat ca să-l înlocuiască pe Geronimo în truda lui de cismar. I se făcuse sete. Se apropie timid de ușa birtului, se uită jur împrejur înainte de a se apropia de tejgheaua bodegii. Prezența călugărului însemnă
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
în a se apropia de mine și a-și lua porția de afecțiune. Doamnele erau nerăbdătoare și curioase să știe ce mâncase în timpul călătoriei lui pe jos. Sigur, n-am mâncat nici vânat delicios și nici mistreți, ci ierburi, precum caprele, și câte-un codru de pâine primit de pomană de la oameni sărmani. N-aveam încredere în cei înstăriți ca voi, ei, sunt bogați și bogați, dar cei din provincie miros de la o poștă ca și stăpânul lor, și dacă îi
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
de arbori uscați și câmpii ce aveau aerul bolnăvicios al femeilor sterpe. Credeam că numai satele din preajma celui în care văzusem lumina zilei, erau atât de sărace; oamenii de la mine o duc greu, toată averea lor se reduce la două capre, o sfoară de pământ, ceva fructe, gândeam însă că, înaintând spre capitală, am să dau de bunăstare. Când colo, dădeam doar de hoarde de țânțari în bălți cu apă puturoasă, raiul muștelor și al viespilor grase; când încercam să beau
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
cu apă, mi-au oferit smochine uscate surâzănd. Uneori, în case,niște simple adăposturi din crăci și lut, mi-au dat un loc de dormit. Nu mai e mult până să revenim la vremurile primitive, când omul își disputa cu caprele firul de iarbă. Tu ai stat de vorbă cu ei, fra' Tommaso, poți să ne spui ce gânduri au oamenii ăștia? I Mai izbutesc ei să deosebească binele de rău? Mario del Tufo fusese cel care pusese întrebarea, iar Tommaso
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
fac caz de asta și o-nghit fără să le fie scârbă, cel mult zic oftând: "biata creatură mică pătrunsă într-o ditamai creatură". Prin grajduri, prin țarcuri siluiesc animalele să le satisfacă plăcerile, iar de-i privești în timp ce mulg caprele sau vacile e ca și cum ai asista la niște orgasme smintite, la spovedanii. Sigur că e mai bine să trăiești în odăile din palatele napolitane, căci legăturile cu oameni de o asemenea speță pot să te umple de murdărie și de
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
celor ce așteptau de-o zi și-o noapte sosirea celor îmbarcați la Napoli; ajutați de marinari să traverseze puntea cea îngustă de scânduri, domnii, de îndată ce se văzură pe țărm, urcau în trăsurile gata de plecare, cu birjarii cocoțați pe capră. Tommaso nu era așteptat de nimeni și se îndreptă, urmat de jandarmi, spre Stilo. Drumul era lung și au fost nevoiți să facă mai multe popasuri înainte de a ajunge acasă. Pe când tocmai smolea sfoara, Geronimo rămase încremenit văzându-și fiul
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
ce mișcă iar noi, slavă domnului, trebuie să ne folosim de ei. La Gerace, Tommaso a reușit să vorbească, ajutat de un prieten de nădejde, cu cei din temniță: cam vreo 20 de bărbați cu bărbi răvășite, duhnind ca niște capre. Unul dintre ei știa chiar să citească și puse multe întrebări, a vrut să afle cât de solide erau forțele și în ce fel făcuseră rost de arme. Părea să aibă stofă de căpetenie. Tommaso a promis că va face
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
uriașe, Geronimo răspundea judecătorilor cu demnitate, fără să se intimideze: Fiul meu a făcut ceea ce a dorit Dumnezeu. Atunci destinul e cel ce împlinește lucrarea omului? Eu nu știu ce-nseamnă destin, știu că preotul ținea mult la el, știu că păștea caprele, nu se amesteca în treburile altora și-și pierdea serile la lumina candelei răsfoind câteva cărți mari cât o cărămidă. Dar despre conjurația împotriva Împăratului? Împăratul? Cine-o mai fi și ăsta? El i-a ajutat mereu pe cei sărmani
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
nu poți să-i spui asta ! — Pentru un copil spaima e mai degrabă o formă de curiozitate. — De unde știi ? — Pentru că nu știe ce-i păcatul, copilul nu știe nici ce-i spaima. Sau cruzimea. Ar trebui să citești din nou Capra cu trei iezi, ca să-ți dai seama cât de crudă este. Tili trase adânc aer în piept, îl păstră îndelung, de parcă voia să-l lase să cotrobăie prin toate firidele corpului, apoi îi dădu drumul încet, cu buzele țuguiate, șuierând
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
valea râului și o luară pe una laterală, foarte repede, și pe fundul prăpăstios al căreia se scurgea un fir de izvor ce creștea pe vreme de ploaie. Rădeau peretele de granit al dealului, pe deasupra căruia se auzeau tălăngile unor capre și țipete foarte îndepărtate de copii, căci drumul urca în serpentină, și pe deasupra masivurilor pietroase se ridicau alte planuri. O fântână cu tub de fier și jgheab, câteva punți peste șuvoaie mici de apă căzând spre un platou împestrițat cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
porci și lătrături furioase, și ieșiră la capătul celălalt, unde locuia, foarte aproape de locul lui Conțescu, o rudă a pietrarului. Acolo se întindea un alt mare platou, acoperit cu un covor de iarbă grasă, pe care pășteau risipite grupuri de capre și de vite mari. O biserică minusculă cu un mic cimitir alături închidea satul. Mai departe se vedeau negre păduri de fag și de conifere, dominate în fund de crestele lucitoare ale munților pleșuvi. De aci încolo nu mai era
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în casă păstrau foarte puțină pentru mâncare. Arhitectul visase un prânz sălbatic, cu un miel ori cu un ied la frigare. Nici vorbă nu putea fi de așa ceva. Turmele, foarte departe de sat, erau ale boierilor, oamenii aveau câte o capră, două pentru lapte, mai mult nu. Însă Ioanide, care auzise grohăituri și guițări și zărise câteva scroafe scurmând cu râtul pe lângă garduri, dori un purcel. Gazda zâmbi, cu oscilări din cap. Nu aveau oamenii porci mulți, fiindcă nu găseau ce
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]