2,914 matches
-
ei se oprise (avea atunci numai 18 ani), În timp ce maică-sa, mult mai pragmatică, cerceta din ochi, gospodărirea camerei de la față, dar era nemulțumită că În așezarea, neașezarea lucrurilor ce o mobilau, precum și În nemișcarea perdelelor lungi de la ferestre, de catifea, nu putea desluși ceva anume ce spera să i se dezvăluie din natura secretă a celui ce locuia acolo, pe care era convinsă a-l cunoaște dar niciodată Îndeajuns, nefiind atentă la perorările doamnei Pavel despre avantajele estetice ale acestei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
vreo altă deschidere verbală, Îmi prinse mîna stîngă În palmele ei mici, după care se agăță de privirea mea contrariată: - Ce repede uităm! spuse. Eu n-am uitat. Trec anii, domnule judecător, (rosti ultimele două cuvinte ca mîngîiere pe o catifea), și n-am uitat. N-am răspuns, nu puteam, nu știam ce să răspund. Între mine și ea stăruia, ca o interdicție, veselia, petrecerea aceea gălăgioasă și becurile orbitor luminoase din noaptea nunții ei. Mai stăruia și zîmbetul, din aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
gramatică și literatură. Prietenii de la fosta Bibliotecă Franceză de la noi mi-au făcut rost de o garsonieră pe care-mi pare rău că n-o puteți vedea. Am o fereastră mare, lată, spre Bulevardul Saint-Germain, mi-am cumpărat draperii de catifea maro ca ale tale: lungi, tremurătoare, asemeni destinului, cum spuneai În una din Înserările petrecute la tine În odaie. Îmi voi aduce aminte de acele seri. Adică de tine, de noi doi - dacă-ți mai amintești, căci știu că judecătorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
crede că n-o să mai fie nici măcar floarea din fereastră ce așteaptă ploaia s-o mai răcorească. Așa mi-a spus Coca, vecina mea, în spovedania ei firească. Nu mai pot suporta durerea, ori unde ar sta: în haina de catifea, în pantofii de lac, în rochia de voal sau de bumbac, în inima sângerândă, că nu se mai recunoaște în oglindă... Poate ar trebui să mă plâng, ca orice nătâng din mahala! Sinceri, cu sufletul scos din teacă, așteaptă înghețul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
poezia să caut versurile ce dansau pe un portativ suspendat între cer și pământ. O notă deșteptată din somn părea un domn echilibrat, tânăr și viu; știu că va alege frumoasa cu părul argintiu, i se potrivea rochia neagră de catifea. Și povești mărunte înlănțuiau mărgele de pietre scumpe. Erau tristețile marilor depărtări peste mări de Marmara; te chemau femeile voluptoase cărora nu le mai păsa că timpul trecea. Iele și îngeri, șerpi și vipere, cetăți în ruine, zâne albastre, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
ceva și să mă mut în altă parte. Experiența începe să dureze prea mult." "De două zile e întunecat și plouă. Azi, adevărate torente. Am ieșit pe verandă să văd străzile inundate. Am întîlnit pe Maitreyi, splendid îmbrăcată (vișiniu de catifea cu mătase neagră), privind și ea. (Știam că a scris poeme asupra ploaiei, poate chiar astăzi, sus, în camera ei.) Am vorbit puțin și rece. Mă privea indiferentă, distrată. Aș fi ghicit eu vreodată că se află în ea atâta
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
către fundul salonului. Uite, vezi, se oprise ca să-i arate locul, aici fusese cândva o oglindă mare și înaltă cât aproape tot peretele. Dar în ziua când a murit generalul Calomfir, văduva, Generăleasa, a acoperit-o cu o draperie de catifea... Pasiunea mea au fost fluturii, continuă deschizând cu efort o ușă pe jumătate înțepenită și, luîndu-l de mână, îl conduse încet, cu grijă prin întunerec. Aici a fost la început sufrageria, dar după ce-au vândut mobila, au transformat-o
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
zbenguie noaptea, când nu-i vede nimeni) ; viața cu Copilul care-mi spunea în fiecare seară, înainte de culcare, că sunt un Căluț-de-mare (și de fiecare dată era altul - de la căluț de globuri la căluț bomboniu, de la căluț de puf, de catifea, la căluț de nori, de sclipici, zburător sau mai știu eu cum); Copilul care cânta tare în autobuz cântece în engleză și franceză, n-avea treabă, eu încercam să mă scuz, cânta tare de tot și poate deranja ; Copilul care
Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
de amețeală. Cu un ușor sentiment de umilință, tocmai eram pe punctul să renunț, când am privit mai atent în jur. Holul era aranjat altfel decât îl știam. Covoarele aveau culori mai stinse, grelele draperii demodate erau făcute dintr-o catifea de culoare întunecată. Inima îmi bătea cu putere. Mă îngrijora gândul că am să fiu găsit acolo și n-am să fiu în stare să ofer nici o explicație. Totuși, după câteva clipe, mi-am dat seama că, în casă, domnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
am lăudat destul? N-am spirit lăudăcios§§§§§§ și pace. Mă doare unghia, mi-am ciocnit-o într-o piatră rebelă, făcînd cîțiva pași pe alee. Mi se înfundă pantofii în frunze. "Potcoave de frunze", spune Poetul. Dorin Tudoran. "Potcoave de catifea", îi răspunde o poetă (care se cam ignoră), Ștefania Oproescu. Tano își vîră colții într-o gutuie. Are expresia lui Mișu Negrițoiu cînd mestecă un smoc de iarbă. Spor la ce-ți priește, Tănucă. Ironizează-mă, blamează-mă, fă orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
toate astea, obrajii îi păleau, bărbia despicată îi era mai moale, degetele i se lungeau și cearcănele deveneau din ce în ce mai pronunțate. Se subția ca trecut prin urechile acului, în timp ce sînii mei forțau capsele bluzelor de la Adolescentul. Erau strîmți și pantalonii de catifea, refuzați la export, cu blazer matlasat. Sărisem de la 41 la 45, cum mă tot lua Iordan în derîdere, după ce mă îndopa ca pe-o gîscă. Repulsia, întîi discretă față de mesele nesfîrșite, mi-o manifestam deschis: Nu vreau nici tuslama, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Căpăta piept Brahms, umeri Liszt... Uf, Iordan, zău că-i iluzie separarea trecutului de prezent; clipa ta ultimă o poate înghiți pe cea de-acum. Realizez (sau i-realizez?) cum mori, în chiar minutul ăsta: coloane, draperii, loji, marmură, bronz, catifea, ipsos, toate-toate ți se învălmășesc în ochi, se învîrtesc într-un sorb care te trage cu el. Ce-i cu lacrimile astea, Ana? Mi-au ajuns la gît. Pot să înot în ele. Așa plîng-rîd de mine însămi. Mă cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
sala izbucni în aplauze, în fața unei scene inundată de o lumină orbitoare. Din tavanul sălii curgeau picături mari de apă, o ploaie torențială, paradoxală, care atingea mocheta roșie și se transforma în șuvoaie ce șerpuiau pe sub scaunele acoperite cu o catifea albastră. Curios, spectatorii nu protestau în fața umezelii, ba chiar dădeau senzația că le place și că nu văd nimic nelalocul său sub cupola circului. Iepurele din joben începu să facă tumbe și să râdă prostește, un râs pițigăiat care îi
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
vârstă, ai cărei ochi semănau, din cauza prea multelor operații estetice, cu niște fante, mi-a Înmânat un șort alb foarte scurt, măsura 0, 50% bumbac, 50% licra, agățat pe un umeraș căptușit În mătase și Împachetat Într-o gentuță de catifea, specială pentru haine. M-am uitat la pantalonașii aceia scurți, care nu păreau să poată intra nici măcar pe un copil de șase ani, după care m-am uitat din nou la femeie. — Ăăă, chiar credeți că Miranda o să poarte așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
să Îmi vadă Întreg corpul, În timp ce eu stăteam acolo, Încremenită În scaun. Ochii ei, de un albastru strălucitor, s-au mișcat de sus până jos și dintr-o parte În cealaltă, peste bluza mea albă, peste fusta roșie mini din catifea reiată de la Gap, sandalele Jimmy Choo cu cataramele de-acum prinse. Am simțit cum Îmi examinează fiecare centimetru: piele, păr, haine, ochii i se mișcau repede, dar fața Îi rămânea imobilă. S-a aplecat Încă mai mult, până ce fața i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
nu-ți pot mulțumi destul. Sunt niște haine uluitoare! — Uită-te În a doua pungă, a zis el și mi-a făcut semn spre locul unde o lăsasem pe covor. Doar nu-ți Închipui că poți purta costumul ăla de catifea cu sacoșa aia de rahat stil tolbă de poștaș pe care o târăști mereu după tine, nu? Din a doua pungă, Încă și mai plină, am scos la iveală o mulțime și mai incredibilă de pantofi, genți și vreo două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
găsit și eu omul potrivit... pentru moment. A sărit - la propriu - de pe canapea și s‑a strecurat din nou alături de William, care a părut indiscutabil Încântat să o revadă. M‑am simțit stingheră stând așa, singură, pe canapeaua aceea de catifea exagerat de mare și m‑am uitat de jur-Împrejur să Îl localizez pe Christian, dar nu mai era la bar. O să mai dureze puțin, am decis eu. Toate se vor lămuri de la sine dacă o să Încetez doar să Îmi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de studiu, antrenamentelor, al pieselor În care joacă la școală și de programul detaliat al orelor de lucru ale personalului ei casnic. Așa că, după cum vezi, nu trebuie să‑ți faci nici o grijă - mă descurc eu cu toate. — Nu uita de catifea, m‑a dăscălit ea, iar aceste ultime cuvinte sunau de parcă trecuse pe pilot automat. Și de eșarfe! — Bineînțeles! Toate astea sunt deja pe lista mea. Înainte ca Miranda să Împacheteze pentru te miri ce călătorie - sau, mai degrabă, Înainte ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pilot automat. Și de eșarfe! — Bineînțeles! Toate astea sunt deja pe lista mea. Înainte ca Miranda să Împacheteze pentru te miri ce călătorie - sau, mai degrabă, Înainte ca fata din casă să Împacheteze - Emily sau eu cumpăram uriașe baloturi de catifea de la un magazin de textile și le aduceam la apartamentul Mirandei. Acolo lucram Împreună cu fata pentru a o croi exact În forma și mărimea fiecărui articol de Îmbrăcăminte pe care avea de gând să Îl ia cu ea și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
textile și le aduceam la apartamentul Mirandei. Acolo lucram Împreună cu fata pentru a o croi exact În forma și mărimea fiecărui articol de Îmbrăcăminte pe care avea de gând să Îl ia cu ea și le Împachetam pe fiecare În catifeaua moale. Coletele individuale din catifea erau apoi puse În zeci de valize Louis Vuitton, cu asemenea compartimente suplimentare pentru momentul În care ea arunca, inevitabil, o primă tranșă după ce le despacheta. În plus, de regulă, jumătate dintr‑o valiză era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
apartamentul Mirandei. Acolo lucram Împreună cu fata pentru a o croi exact În forma și mărimea fiecărui articol de Îmbrăcăminte pe care avea de gând să Îl ia cu ea și le Împachetam pe fiecare În catifeaua moale. Coletele individuale din catifea erau apoi puse În zeci de valize Louis Vuitton, cu asemenea compartimente suplimentare pentru momentul În care ea arunca, inevitabil, o primă tranșă după ce le despacheta. În plus, de regulă, jumătate dintr‑o valiză era ocupată de vreo două duzini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
la unul. Nu exista nici o oră liberă decât spre seară, așa că am sunat la recepție și am comandat un mic dejun complet. Când băiatul de serviciu mi l‑a adus, mă Îmbrăcasem din nou Într‑unul dintre capoatele acelea de catifea, Îmi pusesem și o pereche de papuci din același material și eram pregătită să mă Înfrupt cu omletă, cornuri, prăjituri, brioșe, cartofi, pufuleți și clătite, care au venit Însoțite de o aromă amețitoare. După ce am devorat toată mâncarea și două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
din New York, o trupă de stiliști În coafură și machiaj parizieni și o selecție de mare clasă din cea mai stilată și scumpă garderobă din lume. — A venit mașina, Ahn‑dre‑ah? Arăta superb, Într‑o rochie scurtă, Încrețită, din catifea. — Da, doamnă Priestly, a intervenit Monsieur Renaud și ne‑a condus pe lângă un grup care părea format din editori americani, veniți tot pentru prezentările de modă. O tăcere Încărcată de deferență s‑a lăsat peste grupul super‑șic de über
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
și așteptai să fie În apartamentul adiacent elegantului apartament Coco Chanel din hotelul Ritz din Paris, și am petrecut alte câteva minute ca să mă ung pe tot corpul cu crema discret parfumată. Apoi, Înfășurată În cel mai moale capot de catifea pe care Îl pusesem vreodată pe mine, m‑am așezat să dau telefon. Fără să mă gândesc, am format mai Întâi numărul părinților, ceea ce probabil că a fost o greșeală: chiar și acel „Bună“ rostit de mama a sunat extrem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
e Mircea să mă vadă!“ Nici nu se putea mai bine: e singurul dans pe care Îl reușesc perfect. Pot să-mi imaginez că ea ar fi Margareta. Ne avântăm ambetați de muzică. Deși scundă, e apetisantă În rochia de catifea neagră decoltată copios, are dezgoliți umerii rotunzi și tot spatele; În față, corsetul strâns Îi umflă sânii, ridicându-i perpendicular pe piept: două mere mici, albe, gata să plesnească, răsfăț de rod necules; doar bumbii, boabă de strugure, sunt prizonieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]