2,856 matches
-
capacitatea Puterii de a generea noul, de a produce schimbări benefice, de a-și concretiza și imortaliza eficiența În realizări memorabile. În felul acesta, inaugurarea Își trage seva simbolică din „obiectul” inaugurat, din valoarea acestuia pentru o anumită colectivitate. În ceremonial, reprezentanții Puterii, ca inițiatori ai proiectului, sunt și primii utilizatori ai acestuia: „Elementul principal al unei inaugurări constă În ritualizarea actului de a folosi pentru prima oară un anumit obiect” (M. Truesdell, 1997, p. 83). În esență, inaugurarea din riturile
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ai proiectului, sunt și primii utilizatori ai acestuia: „Elementul principal al unei inaugurări constă În ritualizarea actului de a folosi pentru prima oară un anumit obiect” (M. Truesdell, 1997, p. 83). În esență, inaugurarea din riturile politice moderne reproduce scheme ceremoniale consacrate de sistemul regalităților medievale (vezi L. Bryant, 1986; S. Willentz, 1985) cuprinde câteva elemente (momente) ritualice: deplasarea liderului și a suitei sale la locul ceremoniei, primirea protocolară și fastuoasă, performarea unor acțiuni plasate Între ritual și eticheta politică - depunerea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
președinte pentru librăria din gara Nevers; j) dialog spontan cu mulțimea; k) vizita la târgul expozițional regional și la noua hală (aflată În construcție) care va găzdui această manifestare tradițională. Inaugurarea de la Nevers se Încheie aici, cu toate că parcursul politic și ceremonial al președintelui Mitterand a continuat cu vizita la Lornes, unde i-a decernat unui consilier local distincția Legiunea de Onoare, a ținut un discurs În fața localnicilor și a luat prânzul cu consilierii din Lornes. După-amiază, François Mitterand a inaugurat (după
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Mitterand a continuat cu vizita la Lornes, unde i-a decernat unui consilier local distincția Legiunea de Onoare, a ținut un discurs În fața localnicilor și a luat prânzul cu consilierii din Lornes. După-amiază, François Mitterand a inaugurat (după același scenariu ceremonial) un ansamblu de 24 de apartamente În Charite-sur-Loire și a decorat câteva oficialități locale. Apoi a ajuns la Chatillon-en-Bazois, unde a inaugurat o stelă În memoria fondatorului unui cămin pentru copiii orfani (În prezența văduvei acestuia), a rostit un discurs
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
unele cu un caracter ritualic evident (inaugurări și comemorări), altele ținând de protocolul politic (primire solemnă, Înmânarea unor decorații, discursuri), iar altele fiind gesturi situate Între etichetă și efuziunea sinceră (Îmbrățișarea unei fetițe orfane, oferirea unor cărți cu dedicație). Actele ceremoniale, deși formalizate, au suscitat o emoție sinceră din partea participanților, În primul rând pentru că ele căpătau o rezonanță aparte prin integrarea În contextul local (Mitterand lucrase timp de 30 de ani cu lideri politici locali și era bine-cunoscut oamenilor din regiune
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
arhicunoscute ale oricărei inaugurări: ea devine „inaugurarea noastră”, consacrată „pentru noi” de o figură care reprezintă centrul (religios sau/și politic), care performează ritualul, În acest moment și În acest loc, numai pentru publicul prezent și dornic să participe la ceremonial. Vizitele politice După E. Muir (1997, p. 231), sărbătorile politice moderne s-au constituit, la Începutul Evului Mediu, prin transformarea sărbătorilor religioase, În așa fel Încât În centrul sistemului ceremonial să nu se mai afle divinitatea, ci puterea politică laică
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
loc, numai pentru publicul prezent și dornic să participe la ceremonial. Vizitele politice După E. Muir (1997, p. 231), sărbătorile politice moderne s-au constituit, la Începutul Evului Mediu, prin transformarea sărbătorilor religioase, În așa fel Încât În centrul sistemului ceremonial să nu se mai afle divinitatea, ci puterea politică laică. Vocabularul riturilor politice europene ar include elemente din sistemul liturgic, din cel al riturilor de trecere ale claselor populare, din eticheta nobiliară și luptele cavalerești stilizate. În acest sistem, ritul
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ca, periodic, regele să străbată Întreg teritoriul stăpânit. Concretețea umană a Puterii era ritualic etalată (mai rar Însă) și În cadrul ceremoniilor de botez, căsătorie, Încoronare, Înmormântare sau chiar În programul vieții de zi cu zi: În ampla descriere a sistemului ceremonial instituit la curtea regală franceză de la Versailles, E. Pommier (1986, pp. 224-225) scrie: Locuința regelui este acum pregătită pentru etalarea liturghiei regale. Liturghia, prin repetarea ei zilnică, ia locul sărbătorii, care Întrerupe fluxul timpului prin străfulgerări efemere. Numele acestei liturghii
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de aceea, simpla sa prezență instituie, aproape de la sine, o «stare de centralitate», deplasând sufletul comunității către locul său de rezidență”. Vizitele prezidențiale moderne urmează o logică similară. Pornind de la modelul francez, D. Fleurdorge (2005, pp. 160-165) identifică următoarele momente ceremoniale: a) sosirea președintelui și primirea de către autoritățile locale proeminente; b) deplasarea de la locul sosirii către prima destinație: rolul mulțimilor strânse pe străzi - mărturie a adeziunii, simpatiei și identității politice, dar, uneori, și a nemulțumirii, contestației, conflictului; rolul elementelor sonore (clopote
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
onorul, gesturi cu Încărcătură simbolică - buchete de flori oferite de copii, daruri constând În obiecte artizanale, simboluri ale orașului, consumul unor alimente tradiționale etc.; d) discursurile: saluturi rostite de diverse autorități locale și cuvântul invitatului; e) diverse acțiuni politice sau ceremoniale: Întâlniri cu liderii locali, inaugurări, depuneri de coroane și comemorări, băi de mulțime etc.; f) plecarea: uneori Însoțită de elementele care au alcătuit protocolul primirii, precum onorul gărzii militare, copiii care oferă flori, discursuri (vezi analizele din C. Bromberger, 1990
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
C. Bromberger, 1990; S. Collet, 1982; F. Cruces, A. Diaz de Rada, 1996; M. Pourcher, 1990). Riturile de trecere În câmpul puteriitc "Riturile de trecere În câmpul puterii" Încoronarea unui rege și instalarea În funcție a unui președinte sunt ansambluri ceremoniale de confirmare: ele reprezintă punctul culminant al unui sistem de evenimente care, asemenea riturilor de inițiere (probele prin care viitorul rege Își dovedește iscusința, campania electorală prin care viitorul președinte Își dezvăluie calitățile) confirmă parcurgerea unui traseu consacrator. Ambele rituri
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
importante În alegerea mijloacelor de deplasare și a vestimentației); f) imaginea despre sine a națiunii pe care o va conduce monarhul respectiv; g) caracteristicile urbanistice și arhitecturale ale metropolei unde are loc Încoronarea; h) atitudinea celor care planifică și organizează ceremonialul și a celor care creează muzica, decorurile și celelalte componente ale spectacolului; i) calitatea performanței: unele ceremonii sunt strălucitoare, altele terne; j) modul de comercializare a evenimentului: producția de artefacte precum medalii, fanioane, tricouri sau alte obiecte vândute ca suveniruri
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
calitatea performanței: unele ceremonii sunt strălucitoare, altele terne; j) modul de comercializare a evenimentului: producția de artefacte precum medalii, fanioane, tricouri sau alte obiecte vândute ca suveniruri. Corelarea acestor factori i-a permis autorului citat identificarea transformărilor permanente ale unui ceremonial, care, În ciuda iluziei comune privind caracterul său arhaic și neschimbat, este, de fapt, un construct mereu adaptat cerințelor timpului. Un exemplu printre multe altele: după primul război mondial, dezvoltarea BBC și a transmisiilor radiofonice În direct, corelată cu moda sărbătorilor
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
care fiecare poate să fie prezent. ș...ț Combinația dintre noutatea transmisiilor mass-media și caracterul anacronic al ceremoniei a făcut ca Încoronarea să fie populară și reconfortantă” (D. Cannadine, 1983, p. 142). Instaurarea unui președinte, ales democratic, reprezintă un act ceremonial care consacră un traseu politic și un ritual a căror structură este asemănătoare cu aceea a riturilor de inițiere. După D. Fleurdorge (2005, pp. 39-41), acest proces de construire a „figurii prezidențiale” cuprinde mai multe secvențe codificate: a) declararea intenției
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Fleurdorge (2005, pp. 39-41), acest proces de construire a „figurii prezidențiale” cuprinde mai multe secvențe codificate: a) declararea intenției de a candida, făcută Într-un cadru solemn, Încărcat de Însemne simbolice; b) derularea campaniei electorale, cu evenimentele sale politice și ceremoniale - vizite, comemorări, Întâlniri oficiale, conferințe și declarații de presă etc.; c) momentul votului din primul tur și anunțarea celor doi candidați aflați În fruntea opțiunilor electoratului; d) campania electorală pentru al doilea tur, precum și marea Înfruntare televizată a celor doi
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
răbdarea, spontaneitatea, abilitatea replicilor, intuirea pericolelor, intrarea pe teritorii necunoscute, dominate de adversari, confruntarea cu alți concurenți etc.), urmează secvența de consacrare, prin care liderul respectiv se transformă din simplu candidat În „ales al poporului”: aceasta este marcată de acte ceremoniale precum depunerea jurământului, preluarea Însemnelor puterii, mutarea Într-o reședință cu conotații simbolice, izolarea de ceilalți prin intermediul șefului de protocol, a gărzilor de corp, a calendarului și obligațiilor prezidențiale. Studiile consacrate riturilor de instaurare au adoptat fie o perspectivă funcționalistă
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sikh și din cauza conflictului religios (În care asaltul armatei asupra Templului de Aur fusese doar unul dintre episoadele sângeroase), prezența etnicilor sikh era o amenințare și o necesitate: amenințare deoarece ea putea declanșa confruntări violente, care ar fi umbrit serenitatea ceremonialului, și necesitate deoarece liderii politici trebuiau să afirme unitatea națională și capacitatea lor de a asigura reconcilierea În jurul unui partid și a unui nou conducător. De aceea ei au transmis acest mesaj printr-o prezență simbolică e sikhilor, În cele
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
creată atât pe străzi, prin acțiunile cetățenilor americani obișnuiți, cât și În ziarele care povesteau ce se Întâmplă pe străzi” (S. Newman, 1997, p. 187). Desigur, nu toate manifestările de stradă sunt constructe ritualice. Putem vorbi Însă de un caracter ceremonial evident atunci când ele se Înscriu Într-o „istorie”, fiind deci repetitive, formalizate și Încărcate de elemente simbolice. După Danielle Tartakowski (1998, p. 221), demonstrația ...se distinge de alte forme de luptă sau de exprimare prin faptul că se Înscrie Într-
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
să se răcorească cu sucuri sau cu câte o bere ori să se ușureze prin spatele clădirilor sau pe alei (B. Dominic, 2000, p. 3). Această descriere concisă (vezi pe larg, D. Bryan, 2000, pp. 137-172) relevă dialectica subtilă dintre ceremonialul sobru, cu mesaj politic și formele sărbătorești, cu mesaj social. Prima parte a zilei este ocupată de parada care legitimează pretențiile și aspirațiile protestanților irlandezi, care afirmă puterea comunității lor și confirmă (În ciuda echilibrului fragil și a tensiunilor religioase) normalitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ar obține o asemenea permisiune. Paradele amintite au un caracter contestatar - În raport cu Puterea instaurată - și un caracter integrator, În raport cu identitatea comunităților marginalizate: Pentru că au fost atât de mult timp excluse de la celebrările oficiale, comunitățile etnice și-au organizat propriile evenimente ceremoniale inspirându-se din marile procesiuni și sărbători ale democrației americane. Ele au creat evenimente rituale specifice, drept celebrări alternative, care aveau spațiile lor specifice. Istoria a devenit o temă majoră, ceva care trebuie redefinit În mod corect, rememorat și reconstruit
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ale muncitorilor (S. Collet, 1982), sau În sărbătorile „de contestare” a structurilor de putere În exercițiu (P. Ariès, 1984). De obicei, paradele și demonstrațiile conduc către o adunare În care se afirmă valorile comune, Împărtășite de participanții la acest eveniment ceremonial. Acesta este reuniunea politică: „În aspectele sale cele mai generale, reuniunea nu există decât pentru a depune mărturie despre unitate și despre comuniune. ș...ț Prin formele sale repetitive, reuniunea celebrează armonia, respinge diferența - și, de aceea, poate fi considerată
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Cruces și A. Diaz de Rada (1996, pp. 102-109) identifică următoarele caracteristici ale acestui rit politic: a) imaginea de coeziune a entității politice: acum sunt scoase În prim-plan elementele de continuitate și coerență ale partidului sau grupării care organizează ceremonialul și trec În planul secund conflictele și fracturile interne; b) aranjarea evenimentelor Într-o creștere graduală, care are ca punct culminant discursul liderului politic suprem; c) utilizarea precaută a elementelor artistice: uneori, artiști celebri sunt invitați să modereze reuniunea și
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
imaginii unei mase unite de participanți și susținători: acest lucru afirmă o identitate colectivă, În care liderii se contopesc cu susținătorii lor. Riturile de rebeliunetc "Riturile de rebeliune" Într-un studiu celebru, antropologul englez Max Gluckman (1963), pornind de la ansamblul ceremonial Ncwala practicat de populațiile Swazi din sud-estul Africii, a lansat ideea existenței unui tip de rituri de contestare a puterii, care permit, pe de-o parte, exprimarea, controlată ritual, a nemulțumirilor, și pe de altă parte, restaurarea și menținerea ordinii
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
În forma substanțelor magice consumate, este arsă, iar ritul de purificare se Încheie cu laude aduse regelui, dansuri și ospețe. (Textul de față repovestește sintetic descrierile etnografice consemnate În M. Gluckman, 1963, pp. 110-123.) În interpretarea lui Gluckman, acest complex ceremonial este construit pe jocul dialectic dintre condamnarea regelui și exaltarea puterii și unității statului: „Ceremonia nu este o simplă afirmare a unității, ci și un mod de a sublinia conflictele, o declarație a rebeliunii și rivalității, cu o reluare periodică
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
o declarație a rebeliunii și rivalității, cu o reluare periodică a afirmării unității În jurul regelui”. În felul acesta, o colectivitate Își păstrează structurile sociale și politice nealterate și dirijează nemulțumirea socială Împotriva unei persoane. Nemulțumirea este exprimată simbolic, În cadre ceremoniale care amintesc de schema „țapului ispășitor” și care permit, În final, purificarea liderului contestat și, totodată, a comunității. Această perspectivă funcționalistă a fost susținută de mulți antropologi și combătută de alți cercetători (vezi sinteza punctelor de vedere În A. Apter
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]