2,808 matches
-
cârmuitori doi ispravnici, întocmai ca și celelalte județe muntene; la 3 februarie 1811, acești ispravnici erau serdarul Scarlat Cerchez și slugerul Iancu Fotino. În ceea ce privește autoritatea tutelară, cetatea și raiaua Brăilei depindeau de sangiacatul de Silistra; tot de aceasta depindeau și Chilia și Cetatea Alba, în timp ce Giurgiul și Turnul erau sub autoritatea sangeacatului de Nicopole. Brăilei i s-a acordat de la început din primii ani de după eliberare o deosebită atenție de către guvernul țării dată fiind însemnătatea ei economică. Tratatul de la Adrianopol(2
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
1244 sosește la Konya. Împrejurările primei sale întâlniri cu Rumi au fost descrise în diferite feluri de istoriografi. Se spune că, în urma unui schimb de replici, Mawlana a leșinat; când și-a revenit, s-a închis împreună cu Shams, într-o chilie, vreme de patruzeci de zile. Cert este că după această întâlnire, cei doi au devenit de nedespărțit și că Shams a avut un foarte mare impact asupra lui Jalal ad-Din. Sultan Walad scrie, referindu-se la această căutare a tatălui
Ordinul Mawlawiya () [Corola-website/Science/329370_a_330699]
-
și înmuia: să măture podelele, să curețe latrinele, să cârpească încălțările dervișilor.” Trebuia sa își împlinească sarcina cu supunere, credință și bună dispoziție. Cel ce se afla în retragere se putea odihni doar după rugăciunea de seară. Dormea într-o chilie aparte,fără așternuturi și se putea înveli doar cu o manta în cazul în care îi era frig. Dacă dervișul aflat in retragere nu respecta regulile sau greșea față de superiorii săi, maestrul îl pedepsea lovindu-l în fața celorlalți derviși. Se
Ordinul Mawlawiya () [Corola-website/Science/329370_a_330699]
-
1730-1733 s-a retras împreună cu 12 ucenici la Schitul Poiana Mărului din Munții Buzăului, ce fusese ctitorit de domnul Constantin Mavrocordat într-o pădure de foioase și conifere de la poalele muntelui Ulmușoru (943 m). Acolo a construit o biserică și chilii. A condus schitul în calitate de stareț și a introdus rânduieli monahale isihaste de proveniență athonită - după învățăturile Sf. Vasile cel Mare, Nil de la Sorska, Dimitrie al Rostovului -, punând accent pe ascultare, smerenie și rugăciune. În perioada stăreției sale, Schitul Poiana Mărului
Vasile de la Poiana Mărului () [Corola-website/Science/335015_a_336344]
-
că localnicii i-au fost alături, ajutându-l. Mormântul lui Sarı Saltuk Baba a fost găsit în urma unui vis. Potrivit lui [[Evliya Çelebi]], sultanul otoman [[Baiazid al II-lea]] -cel care are acest vis- ajunge în Babadağ în vremea expedițiilor în [[Chilia]] și [[Cetatea Albă]]. Locuitorii din Babadağ îi spun sultanului că acolo se s-a aflat un mormânt cunoscut sub numele de Saltuk, dar care cu timpul s-a transformat într-un morman de gunoi și că astfel a dispăruit acest
Sarı Saltuk Baba () [Corola-website/Science/331914_a_333243]
-
pentru a primi un vis. În vis, sultanul Baiazid îl vede pe Sarı Saltuk, apărându-i cu un turban verde pe cap și purtând o barbă aurie. Îi spune sultanului cuvinte de bun venit și că va cuceri fără luptă Chilia și Cetatea Albă. Apoi îi cere să îl salveze din acea grămadă de gunoi. A doua zi, sultanul îi cere [[vizir]]ului să-și scrie pe foaie visul pe care l-a avut. Și sultanul își scrie visul, apoi trimite
Sarı Saltuk Baba () [Corola-website/Science/331914_a_333243]
-
țara, dar și din alte țări musulmane pentru a-și face studiile. Aceste școli aveau atât camere pentru locuit, cât și săli de clasă foarte încăpătoare. Sub aspect arhitectural, toate medresele erau aproape identice. În curtea în care se aflau chiliile de locuit așezate de jur-împrejur se ajungea printr-o poartă monumentală. Marea sală se găsea, fie în față, fie în partea laterală a curții. Lângă ea mai era încă o sală care slujea drept capelă. Școlile primare și seminariile constituiau
Medresă () [Corola-website/Science/331926_a_333255]
-
Mănăstirea Antim”, se formează treptat începând din 1945. La baza formării acestei organizații se afla întâlnirea vizionarilor Alexandru Teodorescu (alias Sandu Tudor), poet, eseit, publicist și Ivan Culighin (duhovnicul mitropolitului Kievului, eliberat de trupele germano-române în orașul Rostov), aflat în chilia sa de la Mănăstirea Antim. Simbolistica „Rugului Aprins” reprezintă focul etern al credinței care nu se mistuie, rugăciunea neîncetatâ a lui Hristos. Termenul este din Vechiul Testament și simbolizează rugul văzut de Moise în pustietate care arde și nu se preface în
Rugul Aprins () [Corola-website/Science/331275_a_332604]
-
biserica Sfânta Vineri, se află , găzduit în Casa Aramă. Clădirea a fost reconstruită din temelii, pe locul unde odinioară se afla o casă egumenească, la care au trudit călugării de la Mănăstirea Dealu în anul 1802, când un puternic cutremur afectează chiliile acestui lăcaș de cult. La începutul secolului al XX-lea, casa a fost folosită ca internat școlar particular, local al poliției orașului, iar în perioada Primului Război Mondial a fost sediu al comandamentului german. Din vechea casă, se mai păstrează acum doar
Muzeul Tiparului și al Cărții Vechi Românești () [Corola-website/Science/331342_a_332671]
-
și al Cărții Vechi Românești, găzduit în Casa Aramă. Clădirea a fost reconstruită din temelii, pe locul unde odinioară se afla o casă egumenească, la care au trudit călugării de la Mănăstirea Dealu în anul 1802, când un puternic cutremur afectează chiliile acestui lăcaș de cult. La începutul secolului al XX-lea, casa a fost folosită ca internat școlar particular, local al poliției orașului, iar în perioada Primului Război Mondial a fost sediu al comandamentului german. Din vechea casă, se mai păstrează acum doar
Muzeul Scriitorilor Dâmbovițeni () [Corola-website/Science/331341_a_332670]
-
moschee. Călugării au șters orice urmă de prezență islamică din clădire, au îndepărtat inscripțiile arabe, și au distrus mihrabul care mai rămăsese. În cele din urmă mănăstirea a rămas în mâinile creștinilor. În secolul al XVI-lea mănăstirea cuprindea 365 chilii, mai târziu în secolul al XVIII numărul lor scăzând la 200. În anul 1667 un călugăr catolic a vizitat mănăstirea, pe care o numea „Mănăstirea georgienilor” sau arăbește, Masslaba. El a exprimat o părere rezervată și critică față de lăcaș și
Mănăstirea Sfintei Cruci din Ierusalim () [Corola-website/Science/335057_a_336386]
-
Athos (Grecia), una din cele mai vechi vetre monastice românești din Sfântul Munte. Este amplasată în partea de nord-est a peninsulei Athos, într-o vale străbătută de râul Morfonou și înconjurată de o pădure de castani. Aici se află 15 chilii în care locuiesc călugări români. Biserica schitului are hramul Sfântul Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir. aparține Mănăstirii Sfântul Pavel (în ), una din cele douăzeci de mari mănăstiri care guvernează în mod tradițional teritoriul autonom al Sfântului Munte Athos. El
Schitul Lacu () [Corola-website/Science/335128_a_336457]
-
iar schitul a ajuns să adăpostească până la 90 de călugări în 24 de colibe. Potrivit „Proschinitarului” călugărului Serafim, viețuiau în anul 1843 la schitul Lacu 32 de monahi români originari din mănăstirile Cernica și Căldărușani și existau, în plus, cinci chilii cu paraclise și 16 colibe. Printre călugării români care au trăit la Schitul Lacu s-a aflat și monahul Alipie, viitorul ieroschimonah Antipa de la Calapodești (1816-1882), ce a sosit aici în anul 1837 și a trăit timp de 15 ani
Schitul Lacu () [Corola-website/Science/335128_a_336457]
-
construcție au fost finalizate în anul 1904, când biserica a fost completată cu pridvorul și clopotnița. Clădirea arhondaricului a fost construită cam în aceeași perioadă. Astfel, la începutul secolului al XX-lea exista în jurul bisericii un complex de 24 de chilii și colibe, în care trăiau peste 120 de monahi. Criza generată de instalarea comunismului în România care a făcut ca relațiile României cu mănăstirile de la Muntele Athos să fie mult îngreunate, dar și drumul greu accesibil, au făcut ca Schitul
Schitul Lacu () [Corola-website/Science/335128_a_336457]
-
comunismului în România care a făcut ca relațiile României cu mănăstirile de la Muntele Athos să fie mult îngreunate, dar și drumul greu accesibil, au făcut ca Schitul Lacu să intre într-o perioadă de declin. Numărul călugărilor a scăzut, iar chiliile au fost părăsite și au început să se ruineze. În anul 1989, când a avut loc căderea comunismului de la putere, aici nu se mai aflau decât vreo doi-trei călugări. La mijlocul anilor 1990, când mai rămăsese aici doar un singur călugăr
Schitul Lacu () [Corola-website/Science/335128_a_336457]
-
decât vreo doi-trei călugări. La mijlocul anilor 1990, când mai rămăsese aici doar un singur călugăr bătrân, s-a reînceput repopularea schitului Lacu cu călugări veniți în principal de la schitul românesc Prodromu, dar și de la mănăstirile din România. Biserica centrală și chiliile au fost treptat reparate, iar drumul prin pădure a fost îmbunătățit. Cu toate acestea, distanța mare de drumul principal face ca pelerinii de la Schitul Lacu să fie puțini. În prezent, mai mult de jumătate din chilii sunt locuite, iar celelalte
Schitul Lacu () [Corola-website/Science/335128_a_336457]
-
România. Biserica centrală și chiliile au fost treptat reparate, iar drumul prin pădure a fost îmbunătățit. Cu toate acestea, distanța mare de drumul principal face ca pelerinii de la Schitul Lacu să fie puțini. În prezent, mai mult de jumătate din chilii sunt locuite, iar celelalte se află încă în ruină.
Schitul Lacu () [Corola-website/Science/335128_a_336457]
-
1508-1509), ctitorită de voievodul Țării Românești, Mihnea cel Rău. Construcția din lemn de la intrarea în Peștera Ialomiței a ars în 1818. Mănăstirea a fost reconstruită în 1819 de preotul Gheorghe Ion Baltag și ieromonahul Gherontie din Petroșița, cu mai multe chilii pentru călugări. Actualul schit, aflat la 300 m depărtare de gura peșterii, a fost ridicat în anul 1901, de mai mulți ctitori, cu participarea ciobanilor din zonă, biserica fiind sfințită în 1911 de starețul Dionisie al mănăstirii Sinaia. Biserica a
Mănăstirea Ialomiței () [Corola-website/Science/331545_a_332874]
-
cu alți novici în cler sortiți șomajului, apucându-se de beții și șotii pe deoparte și nutrind un profund dispreț, invidie și antipatie față de cei cu viitorul asigurat datorită apartenenței la familiile bine plasate, la burghezia pariziană. Locuind într-o chilie a bisericii Saint-Benoît, situată în centrul "Cartierului latin" Villon a avut ocazia să cunoască personal familiile celorlalți clerici din biserică, precum pe comandantul jandarmeriei pariziene, magistratul () Robert d’Estouteville și pe soția sa, sau pe Regnier de Montigny, tatăl a
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
-l va denunța ulterior de furtul de la coleguil Navara). Poetul i-a persiflat pe acești căpătuiți, „galanții grațioși” (în ), cei care În seara zilei de 5 iunie 1455, cu ocazia sărbătorii "Corpus Domini" poetul, care continua să locuiască într-o chilie de la biserica Saint-Benoît, chefuia cu un preot, Gilles, și cu o domnișoară, Isabelle, când a fost atacat de un alt preot, Phillippe Chermoye (sau Sermoise) care l-a tăiat pe față cu un un pumnal. Villon a ripostat cu propriul
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
a fost zidit corpul de chili de piatră, cu trapeză și bucătarie. Egumenul Isaia, 1884-1886. Ieromonahul Teodorit, a stărețit în perioada 1886-1896. Mănăstirea dispunea de o bibliotecă în cărți românești și rusești.În timpul cârmuirii lui a fost zidit corpul de chilii de piatră în apropierea porții. Averea mănăstirii era constituită din 50 desetine de pămănt, 3 mori de apa, livezi și vii. Ieromonahul Sevastian fiu de dascăl, a cârmuit mănăstirea între anii 1892-1894. În această perioadă Grigore Vitu din satul Țigănești
Mănăstirea Țigănești (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/331719_a_333048]
-
stare foarte devastată, deoarece nu a mai fost reparat de la închidere. Dar lucrătorii spitalului, rămânând fără serviciu, au furat din mănăstire tot ce au putut, distrugand complexul. În biserica de vară ploua din cauza acoperișului vechi, pereții bisericii aveau multe crăpături. Chiliile și alte clădiri din mănăstire necesitau reparație capitală. Primul stareț al mănăstirii Țigănești, a fost arhimandritul Artemie Bocșa, venit de la mănăstirea Căpriana în 1992, care s-a aflat aici până în anul 1994. Din 1994 până în 1997 a fost stareț Arhimandritul
Mănăstirea Țigănești (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/331719_a_333048]
-
aceasta o vizita cu singuranță din când în când. Pe la 1840, Safta Brâncoveanu a intrat și ea în monahie și apoi, la scurt timp, în schimonahie în soborul mănăstirii Văratic. Schimonahia Elisabeta (Safta) Brâncoveanu a murit în anul 1857 în chilia sa din mănăstirea Văratic, fiind îngropată, după cum și-a dorit, . Tot după dorința sa, a fost invitat mitropolitul Neofit Scriban, care a ținut și o cuvântare, în care a spus despre Safta Brâncoveanu că Osemintele sale se găsesc astăzi în
Safta Brâncoveanu () [Corola-website/Science/335597_a_336926]
-
fie văzută, în semn de penitență, „să-și ia masa pe jos”. În acea epocă acest gen de mortificare și-l impuneau călugărițele care doreau să se umilească. Scări de piatră duceau la etaj unde se aflau cele 59 de chilii ale dormitorului, cu planșeu de stejar și plafon în maniera franceză, mobilate sobru cu un pat, o masă cu un covor, un dulap și un scaun de rugăciune cu crucifix și agheazmatar, două taburete și un scaun de răchită. Doamna
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
agheazmatar, două taburete și un scaun de răchită. Doamna de Livron „dorea mult ca fetele să adopte același spirit și ca niciuna dintre ele să nu pară deosebită în orice ar fi. Ea a reglementat ceea ce trebuiau să aibă în chiliile lor, vrând ca acestea să fie prevăzute cu aceleași obiecte, până la a le da fiecăreia câte un tablou asemănător, anume Isus, Maria & Iosif, cu câteva imagini de hârtie. În alte părți se lasă libertatea de alegere a obiectelor de pietate
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]