7,296 matches
-
în viața asta. N-am realizat prea multe, dar am fost fericită cu tac’-to...V-am făcut pe voi...Am făcut și o casă frumoasă...dar au venit comuniștii și ne-au stricat rostu’...ne-au sărăcit...ne-au chinuit...dar până la urmă, v-ați făcut și voi un rost...vă iubiți, aveți și voi copii...asta e important. Însă...viața asta e așa de scurtăă... E, asta e! Toți murim. Acu’, o să mă duc și eu... A doua zi
MĂ IARTĂ, MAMĂ!.. de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379871_a_381200]
-
spusese că nu mă poate învoi, până nu terminăm lucrările. Am dat telefon să mai aștepte cu moartea. Și soru-mea i-a spus să mai amâne. -Bine, mai aștept...dar să vină. Nu pot muri până nu vine, chiar dacă mă chinuie durerile. Trebuie să-l văd...Să-i văd... După câteva zile: dă-i, fa, telefon, că nu mai pot să-l aștept! Să lase treburile și să vină, că mor fără să-l mai văd. I-am spus soru-mi că
MĂ IARTĂ, MAMĂ!.. de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379871_a_381200]
-
liniștit ea, da’ să se grăbească, să mă mai apuce, că s-ar putea să plec fără să-l mai văd. A doua zi, sufletul ei deja își făcuse bagajele, chiar de dimineață și se grăbea ca să părăsească trupul cel chinuit de boală și golit de putere. Sufla din greu. Chinurile o sfâșiau: ia vezi, fa, de ce nu vine ? Mai dă un telefon! Se prefăcea că dă telefon. O mințea: trebuie să pice din moment în moment. Mai ai răbdare! -Bine
MĂ IARTĂ, MAMĂ!.. de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379871_a_381200]
-
-Vine cu trenul, mămico. Mai așteaptă! În acel moment a dat ochii peste cap și mâinile i-au căzut moi. Sufletul i-a părăsit trupul, obosit de atâta așteptare și iubire zadarnică. Toți din familie m-au certat că am chinuit-o cu întârzâierea mea. I-am privit chipul liniștit, cu ochii închiși și mâinile pe piept. Dar îi simțeam privirea plină de reproș: Atârnăule, tot moșmondit ai rămas! Îmi venea să urlu ca un lup căzut în capcană: iartă-mă
MĂ IARTĂ, MAMĂ!.. de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379871_a_381200]
-
Își pierduse fratele și surorile, dar fiul ei revenise lângă ea. Putea să-i citească pe față toate stările prin care trecea, tot așa de ușor cum ar fi privit mersul norilor pe cer. O foame cumplită și înnebunitoare îl chinuise încă de la gară, făcându-l să se întrebe ce ar trebui să facă ca să poată primi și el măcar un colăcel mic din cei care se împărțeau la ușa bisericii. Dar, nu! El era rudă, iar colăceii se împărțeau celorlalți
REVENIREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379865_a_381194]
-
cu capetele des întoarse spre "măgăoaia" mea. Iar când, din greșeală, nimeream peste câte o emisiune de muzică populară, comutam cât mai repede să caut alta, tot cu arii de operă sau operetă dacă se putea... Amar i-am mai chinuit pe bieții oameni în acea perioadă de timp! Sunt sigur, mulți dintre ei și-au propus atunci nu o singură dată să urce muntele până la mine ca să-mi aplice o sfântă bătaie ca să mă sature de pofta aceea nătângă de
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (3A) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379948_a_381277]
-
mari prin E pictet, A făcut DOMNUL CHRISTOS : Vindecând ologii, orbii ; și duhurile rele-A scos ! Apoi în Scoția Mică, la Halmiris în Cetate Ducând Cuvântul DOMNULUI, făcut-au o comunitate. Latronianus, Guvernatoru', dorind să fie prea zelos I-a chinuit cumplit s-absurd, Credința Dreaptă în CHRISTOS ! Văzând că după 4 zile, Credința nu și-au lepădat I-a judecat Vigilantius, care crezând, s-a creștinat ! Și-a mers la ei în temniță, cerând cu mare Bucurie Să fie însemnat
CUV.ATANASIE ATONITUL de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379936_a_381265]
-
dragoste pentru CHRISTOS, cu multă râvnă a zidit ! Dar n-a avut în insulă, doar c reștini Închinători Că unii păgâni rămas-au, pentru idoli, jertfitori... Plecând Bonifatie, păgâni l-au pândit și prins Și cu plăcere Diavolească, l-au chinuit și l-,au ucis... Doar trupul său a mai rămas, în astă lume pământescă Sufletul său e cu DOMNUL, prin moartea Mucenicească ! ........................................................ Sf,45 de Mc.din Nicopole. În Armenia-n Nicopol , în vremea lui Licinius Era prins și omorât
CUV.ATANASIE ATONITUL de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379936_a_381265]
-
am scris, dar mă gândesc că poate ai o prietenă și scrisoarea mea nu ar fi bine venită. Scuză-mă și uită-mă repede, dacă-i așa! Gândul acesta, că poate ai o prietenă de care eu nu știu, mă chinuie. Cât aș vrea ca acest gând să fie doar un vis urât. Dar când te priveam, acolo sus, pe munte, și după cum mă priveai și tu, nădăjduiesc că nu-i nimic adevărat din cele de care mă tem eu și
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (4B) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379950_a_381279]
-
sau de „hala” agroalimentară din zona respectivă. Locul pieței agroalimentare și a vechilor case scunde, cu aspect patriarhal - peste care dominau doar patru clădiri cu un etaj - a fost luat de blocurile noi construite și de șantierul în care se chinuie să se nască, de prin anii ’90 ai secolului trecut, catedrala greco-catolică Sfântul Iosif. Piața Cipariu, în a doua decadă a secolului XX Ca orice piață - în adevăratul sens al cuvântului pe care îl percepeam eu - Cipariu fusese o zonă
PIAŢA CIPARIU, O LUME DISPĂRUTĂ de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1742 din 08 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381809_a_383138]
-
de lansare în viață, doar brațele și inteligența lor nativă. Din categoreia celor lipsiți de orice sprijin, dar care se încăpățânau să trăiască legați doar de un salariu, făceam parte eu. Dar, poate că viața e „frumoasă” numai atunci când te chinuiești, pentru că doar așa simți, cu adevărat, că trăiești și - precum spune o sintagmă populară, „numai cine nu-i mâncat de rău, nu știe să prețuiască binele”. „Binele”... o noțiune abstractă definind o multitudine de stări, de senzații și de sentimente
AMINTIRI DIN „EPOCA DE AUR” de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381836_a_383165]
-
te șteargă! spuse Manuel necăjit. - Și ce rapid am intrat în rețea! exclamă Eugen. În câteva minute... - Uite însă că, dacă vrei să pleci, nu-ți mai dau voie! Dar reușim noi până la urmă! Încerc din nou! și băiatul se chinui în continuare. Nu merge! Dar nu plec de aici, stau până te scap de necaz! Cred că ai dat de dracu’, frate! De dracu’ în carne și oase, continuă el. Bine că-ți merge Internetul. Al meu funcționează numai când
DR. CORNELIA PĂUN HEINZEL: “ÎNDRĂGOSTIT DE-O UCIGAȘĂ-N SERIE DE PE INTERNET” SAU „IUBIRE CRIMINALĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381839_a_383168]
-
Acasa > Poezie > Credinta > CHINUL MEU Autor: Ion Mihaiu Publicat în: Ediția nr. 1921 din 04 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului De ce mă chinui, Doamne, cu o hârtie goală, de ce m-ai pus să sap printre cuvinte când carnea mea e-a gândului tău coală pe care scrii cu riduri dinainte? Ce rost mai are chinul meu tomnatic, ce-aș mai putea să-Ți
CHINUL MEU de ION MIHAIU în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381978_a_383307]
-
please la o întâlnire cu prietenii lui. Când intră în curte, se simți dintr-o dată mică și neajutorată. Erau doar câțiva copii și o depășise, grăbită, o mămică, trăgând de mână un copil cu șapca îndesată pe frunte. Copilul se chinuia să mănânce o înghețată. Observase lichidul galben și lipicios nu numai pe fața copilului, dar și pe coatele sale și pe poalele fustei mamei lui. Amănuntul acesta o făcu să zâmbească. Mira trase aer în piept și, ajunsă în fața avizierului
EȘECURI de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381988_a_383317]
-
copiilor munții se numesc munții Lødingen și cel mai înalt vârf este Lodingaksla de 568 m. Acum eram în zona munților Hinnoya cu cel mai înalt vârf Bukketind de 985 m. Declanșatorul Nikonului meu funcționa continuu în ciuda faptului că mă chinuiam din cauza vitezei mașinii și a deselor curbe, să nu fotografiez doar balustrada de pe marginea șoselei cum mă tot ironiza fiică-mea. Am ajuns și la primul tunel din cele 9 câte vom întâlni în total până la Svolvaer, unul lung de
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382040_a_383369]
-
zile. Desigur că umezeala peșterii nu l-a cruțat și a dobândit reumatism: așadar suferința a venit și ea. Iar el zicea: “Să fi văzut suferință, toată viața mea am tras de pe urma acestei cereri înfocate...” și într-adevăr, s-a chinuit mult cu acest reumatism... La Părintele Paulin Lecca - ucenic al Părintelui Duhovnicesc Ioan Kulighin, a mișcării spirituale și duhovnicești „Rugul aprins” de la Mănăstirea Antim, din București, de la care a deprins multe din învățăturile folositoare împlinirii și cultivării rugăciunii inimii - veneau
PĂRINTELE ARHIMANDRIT PAULIN LECCA (1914-1996) – MONAHUL SCRIITOR, TRĂITOR ŞI CĂRTURAR, COMEMORAT ACUM, LA ÎMPLINIREA A DOUĂZECI DE ANI DE LA NAŞTEREA SA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ... de STELIAN GOMBOŞ î [Corola-blog/BlogPost/380191_a_381520]
-
seamănă deloc cu cea a unui păcătos; dimpotrivă, cei drepți simt o mare bucurie, bucuria de a fi chemați la odihna de veci, în timp ce moartea păcăto¬sului este cumplită. Cel ce a călcat legea se îngrozește de pedeapsă, remușcările îi chinuiesc conștiința, iar căința este adeseori prea târzie!... În altă ordine de idei, acum în încheiere, voi recunoaște și mărturisi faptul că știind, din propria-mi experiență, că fiecare întâlnire cu Părintele Arhimandrit Paulin Lecca a fost un prilej de mare
PĂRINTELE ARHIMANDRIT PAULIN LECCA (1914-1996) – MONAHUL SCRIITOR, TRĂITOR ŞI CĂRTURAR, COMEMORAT ACUM, LA ÎMPLINIREA A DOUĂZECI DE ANI DE LA NAŞTEREA SA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ... de STELIAN GOMBOŞ î [Corola-blog/BlogPost/380191_a_381520]
-
și îl detestă pentru asta, dar știa că nu-l va uita niciodată. Tot așa cum știa că nici el n-o va ierta niciodată când va afla ce i-a făcut lui și familiei lui. Tom o privea cum se chinuia și aproape că-i venea să plângă de mila ei. - Abigail, te simți mai bine? Ea se puse pe râs. Un râs lugubru care-i schimonosea fața, făcând-o să pară urâtă. - Giusepe Verdi. Știi cum e tradus în engleză
PACATE (FRAGMENT) de CARMEN SUISSA în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380408_a_381737]
-
să deschid poarta, unchiul însă m-a pus la punct imediat atenționându-mă să îmi văd de joaca mea, că poarta o deschide doar el. La poartă nu mai era nimeni. Pe partea opusă a drumului o ladă galbenă se chinuia să pornească motorul. Dădea niște rateuri pe înfundate de ziceai că trage unul cu tunul dinspre Siret.În ea erau alți unchi și alte mătuși iar pe mine mă lua groaza la câte pupături presimțeam că mă așteaptă. Primul care
LEGILE DE LA IGEȘTI 1 de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2135 din 04 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380381_a_381710]
-
aș fi vrtut să te prind de mână, să te întreb ceva dar o amintire din copilărie se trezise în mine. Bunicul îmi spusese la moarte bunicii că nu e bine să întorci omul când moare din drum că se chinuie. Te-am privit tăcută, priveam un corp bătrân.Nu, nu ere tata. Tata rămăsese să locuiască în mine. Am crezut că nu mai respiri și ți-am închis ușor ochii cu mâna, atunci te-ai ridicat puțin cu o ultimă
DACĂ de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2263 din 12 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380552_a_381881]
-
fost până acum? -Aici...aici...aici...îi răspundea ecoul din lacrimile care se porniseră tendențioase, să sape hieroglife, pe sub pungile încercănate ale ochilor. Jeluia acum toate așteptările, tot dorul acela care-i înfometa sufletul de el, scuzele sub care-și chinuia plânsul să adoarmă, tăcerea aceea anostă care se cuibărea pe pernă alături de ea, golul haotic în care simțea cum se înfing minciunile, când trebuia să îl creadă. Analiza acum fiecare lacrimă căzută! Orice ar fi atins știa că durerea ei
LACRIMA CĂREI IUBIRI AM FOST EU? de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380593_a_381922]
-
substanța unui paseism completudinar. Câteodată, peisajul liric ia accepțiuni de mult apuse. Sunt invocate florile carnivore, descinse parcă dintr-un fantomatic neant al idealurilor erodate. Fundamentele nocturne, împreună cu atotputernicia solitudinii, determină nedisimulata interiorizare hipersensibilă: "Rămâi/ Chiar dacă e noapte,/ Singurătatea nu chinuie,/ Tristețea nu-i apăsătoare./ Rămâi,/ Durerea e mănușa ce ni se potrivește." (Durerea e). Persistă, invariabil, tentativa de a frecventa zone adânc spiritualizate. Poeziile Cristianei Maria Purdescu sunt situate sub o pregnantă influență selenară, fiind realizat un misterios sincretism între
OCTAVIAN MIHALCEA DESPRE CRISTIANA MARIA PURDESCU de BAKI YMERI în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380633_a_381962]
-
în ajutorul credincioșilor. În suferințe grele, le-ai stins durerea și de mulțime mare de boli i-ai vindecat. Pentru aceea, cu evlavie rostesc unele ca acestea: Bucură-te, vindecătorul bolnavilor; Bucură-te, spaima demonilor; Bucură-te, că pe cei chinuiți de friguri i-ai vindecat; Bucură-te, că pe slăbănogi i-ai îndreptat; Bucură-te, cel ce cu apă ai umplut fântâna secată; Bucură-te, că ai binecuvântat Eghina, prin rugăciune neîncetată; Bucură-te, că prin tine, mila lui Dumnezeu
VIAŢA ŞI ACATISTUL SFÂNTULUI IERARH NECTARIE DIN EGHINA… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379231_a_380560]
-
este în acest sens o anamneză vie, o memo¬rie comunitară, dar și o sete epectatică, aspirând spre veșnicie, după cum se poate observa în troparul la Sfintele mucenice: "Pe tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine, căutând să mă chinuiesc, ca să împărățesc întru Tine". Singurul care-i poate potoli setea este Iubitul veșnic. "Eu sunt grâul lui Dumnezeu, zicea Sfântul Ignatie Teoforul, și doresc să fiu măcinat de din¬ții fiarelor ca să fiu găsit pâine curată a lui Iisus Hristos
JERTFA EUHARISTICĂ – ÎNTRE ASUMAREA RESPONSABILĂ A LIBERTĂŢII UMANE ŞI REALITATEA AUTENTICĂ A MUCENICIEI CREŞTINE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2204 din 12 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379228_a_380557]
-
slabi dintre nevoitori, o putere supranaturală. "Noi toți, zice epistola, temându-ne ca Blandina nu va putea avea curajul să mărturisească pe Iisus Hristos, din cauza slăbiciu¬nii trupului ei, ea a împlinit aceasta cu atâta tărie încât cei ce o chinuiau s-au descurajat și schimbându-se unii pe alții o chinuiau în tot felul și modul, de dimineața și până seara; dar ei înșiși s-au declarat învinși, ne mai având ce sa-i mai facă și se mirau că
JERTFA EUHARISTICĂ – ÎNTRE ASUMAREA RESPONSABILĂ A LIBERTĂŢII UMANE ŞI REALITATEA AUTENTICĂ A MUCENICIEI CREŞTINE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2204 din 12 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379228_a_380557]