3,262 matches
-
cunoștințe de limbă și cultură română, fără un minim nivel de moralitate. Aceștia - domnitorii și rudele lor - au jefuit sistematic țara și Biserica, deturnând averile mânăstirești destinate sprijinirii Locurilor Sfinte, bolnițelor (spitalelor), școlilor sau altor instituții obștești în buzunarele proprii. Clericii și călugării care au încercat să limiteze jaful au fost înlăturați, torturați, uciși - după caz. În "Memorii istorice și geografice asupra Valahiei" F. G. Bauer menționează că numai în timpul domniei lui Constantin Mavrocordat în Țara Românească a Munteniei, între 1744
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
în secolul XVIII a fost Ghedeon Nichitici, care a fost numit și episcop al Bucovinei și care face trecerea către secolul XIX. El a luptat pentru limitarea efectelor negative ale răscoalei lui Horea, pentru buna organizare a Bisericii și instruirea clericilor și credincioșilor. La recensământul din anul 2002, în România au fost semnalate următoarele culte și organizații religioase: Cultele protestante: Cultele neoprotestante: Alte circa 33 de mii de persoane s-au declarat la recensămînt fără religie, atei sau nu au vrut
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
Szunyogh, care însă a refuzat alegerea. Sinodul electoral din 1713 l-a propus pe iezuitul Francisc Venceslau din Boemia, fost secretar al episcopului Atanasie, care însă nu a putut fi confirmat din cauza opoziției imparatului, care il considera laic, si nu cleric. La cererea impăratului, românii l-au propus în 1714 pe Ioan Giurgiu Patachi, un român din comitatul Solnoc, preot misionar romano-catolic, cu studii la Roma, care a fost apoi acceptat de împărat si numit la 23 decembrie 1715. Ioan Giurgiu
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
ridicarea a peste 600 de țărani pentru eliberarea lui. Ieromonahul de origine sârbă, Sofronie, a organizat în 10 august 1760 un așa-zis sinod, la Zlatna. Hotărârile acestui sinod cereau episcop ortodox, restituirea bisericilor și averilor confiscate, eliberarea credincioșilor și clericilor închiși pentru credință, libertate religioasă. Memoriile trimise Curții de la Viena și Guvernului Transilvaniei nu au primit nici un răspuns. Persecuțiile au continuat, provocând întinderea răscoalei. În 1760, țăranii răsculați au atacat Blajul, centrul Bisericii Române Unite, silindu-l pe episcopul Petru
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
mult mai simbolice). Tratamentul aplicat de regimul comunist deținuților politici a fost teribil. Între deținuții politici erau incluși și greco-catolicii care au refuzat să recunoască "Decretul din 1 Decembrie 1948", membrii unor mișcări ortodoxe precum Oastea Domnului și Rugul Aprins, clericii ortodocși care au protestat împotriva comunismului, abuzurilor comuniste ori sovietice etc, membrii unor culte interzise de regimul sovietic (adventișii, de pildă). Episcopul Vasile Aftenie a fost omorât în bătaie în beciurile Securității din București, iar mort, pentru că nu încăpea în
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
Verolanuova (1735-40), pentru Scuola dei Carmini (1740-47) și Scalzi (1743-44), tavane pentru Palazzi Archinto și Casati-Dugnani în Milan (1731), Capelă Colleoni în Bergamo (1732-33), tavan pentru Gesuati (S.Maria del Rosario) în Veneția la St. Dominic Instituția Rosary (1737-39), Palazzo Clerici, Milan (1740), decorațiuni pentru Villa Cordellini la Montecchio Maggiore (1743-44) și pentru salonul Palazzo Labia, acum un studio de televiziune din Veneția, prezentând Povestea Cleopatrei (1745-50). După 1750, Tiepolo și-a stabilit cu fermitate o reputație de la un capăt la
Giovanni Battista Tiepolo () [Corola-website/Science/302757_a_304086]
-
era o fată), Emanuel a devenit cel mai mare dintre copiii în viață. În 1697 tatăl său s-a căsătorit cu Sara Bergia care l-a iubit foarte mult pe Emanuel și i-a lăsat o moștenire semnificativă. Tatăl lui, cleric luteran, a devenit ulterior un episcop faimos și controversat a cărui dioceză a inclus bisericile suedeze din Pennsylvania și Londra. La vârsta de 11 ani s-a înscris la Universitatea din Uppsala unde tatăl său preda și a studiat teologia
Emanuel Swedenborg () [Corola-website/Science/302857_a_304186]
-
precum și faptul că încă de la început aceasta a fost închinată Sfântului Mormânt, au transformat Mănăstirea „Sf. Sava” în reședința principală din Moldova a procuratorilor Sfintelor Locuri pâna în anul 1864, dar și în lăcaș de găzduire al celor mai înalți clerici călugări, mitropoliți greci și patriarhi răsăriteni. Astfel, în camerele din Turnul Clopotniță și-a găsit adăpost, între anii 1670-1673, Sf. Mitropolit Dosoftei și au fost găzduiți Patriarhul Ierusalimului Teofan în anul 1617 și 1618, Macarie în anul 1653 și Nectarie
Biserica Sfântul Sava din Iași () [Corola-website/Science/302397_a_303726]
-
până la a deveni cel mai puternic partid socialist din lume, cucerind în ianuarie 1912 o treime din voturile alegătorilor pentru "Reichstag" (palamentul imperial). Totuși, guvernul a rămas in mâinile unor coaliții conservatoare succesive sprijinite de liberalii de dreapta sau de clericii catolici și dependente în mare măsură de bunăvoința kaizerului. Echilibrul european instabil al puterii a fost distrus în momentul în care Austro-Ungaria, aliatul Germaniei încă din 1879, a declarat război Serbiei în iulie 1914, după asasinarea moștenitorului tronului Austriei. Germania
Imperiul German () [Corola-website/Science/302427_a_303756]
-
Armand-Jean I. du Plessis de Richelieu, intrat în istorie cu numele de , (n. 9 septembrie 1585 în palatul Richelieu, departamentul Indre-et-Loire; d. 4 decembrie 1642 în Paris) a fost un cleric, nobil și om politic francez. A avut titlurile de Marquis du Chillou, episcop de Luçon (1608), cardinal (1622), prim duce de Richelieu (1631) și prim duce de Fronsac (1634), abate de Cluny, Cîteaux și Prémontré. De asemenea numit "Eminenta roșie
Cardinalul Richelieu () [Corola-website/Science/302931_a_304260]
-
său. Regele Henric al III-lea își exprimă recunoștință pentru meritele lui Richelieu în războiul religiilor, dăruind familiei lui o parohie (dioceza) în Luçon. Familia și-a însușit majoritatea veniturilor parohiei pentru necesitățile proprii, fapt care a fost criticat de clerici. Ca să-și asigure mai departe veniturile din parohie, mama lui Richelieu îl trimite pe Alphonse, al doilea fiu al ei, să studieze sperând că el să devină episcop de Luçon. Acesta însă a devenit călugăr, deoarece nu își dorea să
Cardinalul Richelieu () [Corola-website/Science/302931_a_304260]
-
obiectivul SPD prim de reunificării germane și, astfel, să împuternicească mișcările naționaliste și comuniste în Occident. El a crezut că, de asemenea, CECO ar sfârși orice speranță de a naționaliza industria siderurgica și de blocare într-o Europa de "cartelurilor, clerici și conservatori." Tineri membri ai partidului precum Carlo Schmid, au fost, totuși, în favoarea Comunității și au sprijinit ideea. În Franța, Schuman a câștigat un sprijin politic și intelectual de la toate secțiunile națiunii și multe partide non-comuniste.Charles de Gaulle, care
Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului () [Corola-website/Science/299495_a_300824]
-
1147, a luat parte la cruciadă, a scris lucrări, precum: "Cronica și istoria a două orașe", unde prezintă două cetăți (cea lumească și cea a lui Dumnezeu) și „Faptele împăratului Frederic”, dedicată activității lui Frederic Barbarossa (1122-1190). Suger (1081- 1151) cleric, om politic, istoric și regent al Franței, a scris o lucrare ce îi este dedicată lui Ludovic al-VI-lea (1108-1137), participând și la o operă despre Ludovic al VII-lea (1137-1180). Geoffroi de Villehardouin (n. 1160 - d. cca. 1212
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
spunând că a venit vremea să guverneze el însuși; “vă dau poruncă să nu semnați nimic, nici măcar un pașaport, fără ordinul meu; să-mi dați raportul mie personal în fiecare zi și să nu favorizați pe nimeni”. Mai marele adunării clericilor l-a întrebat pe rege cui îi va da el raportul în viitor: “Mie, domnule arhiepiscop, mie”, a replicat Ludovic. În următorii 54 de ani, Regele Soare a fost propriul său prim-ministru.. Ludovic al XIV-lea se ocupă personal
Ludovic al XIV-lea al Franței () [Corola-website/Science/298942_a_300271]
-
Aceasta este o relatare emoționantă și mai ales comică a celor câțiva ani de sărăcie autoimpusă pe care i-a trăit după ce s-a întors în Europa. A scris apoi alte trei romane, "Zile birmaneze" (Burmese Days, 1934), "Fiica unui cleric" (A Clergyman's Daughter, 1935) și "Keep the Aspidistra Flying" (1936). În anul 1936 lui Orwell i s-a comandat de către Victor Gollancz un documentar asupra șomajului din Nordul Angliei pentru editura engleză "Left Book Club". "Drumul către Wigan Pier
George Orwell () [Corola-website/Science/299003_a_300332]
-
purifice Biserica de influențele lumești. A fost inițiată în mănăstirea franceză benedictină fondată în anul 910 la Cluny și a luat amploare grație abatilor de acolo, care erau pioși și aveau o voința de fier. Accentul se punea pe celibatul clericilor și pe luptă cu simonia-vinderea de funcții bisericești și de bunuri spirituale. Papa Grigore VII a imprimat însă mișcării și o direcție politca-noua superioritate morală trebuia să îi caracterizeze și pe conducătorii laici. După aceasta, în Imperiul German, papii au
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
de bunuri spirituale. Papa Grigore VII a imprimat însă mișcării și o direcție politca-noua superioritate morală trebuia să îi caracterizeze și pe conducătorii laici. După aceasta, în Imperiul German, papii au pretins controlul asupra monarhilor și s-au opus numirii clericilor de către rege. Henric al III-lea a sprijinit reformatorii în lupta lot împotriva căsătoriilor membrilor clerului și a simoniei. A reușit, în ciudă opoziției puternicilor aristocrați romani, să impună alegerea mai multor papi care favorizau reforma, cum au fost Papa
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
Papii reformatori pe care tatăl său îi sprijinise au devenit opozanți ai lui Henric IV. Papa Grigore al VII-lea pretindea ca papalitatea să dețină controlul total asupra domeniilor de interes ale Bisericii, mai ales în privința investiturii-dreptul de a numi clerici în funcții. Ruptura produsă de "Lupta pentru învestitură" dintre Papa Grigore VII și Henric IV a fost provocată de chestiunea numirilor ecleziastice și de promulgarea, în 1075, a sentințelor renuntie sub numele de "Dictatus papae". Pierderea învestiturii putea fi enormă
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
de Stat al Sfântului Scaun, cel mai vechi și mai reprezentativ, relevant dicaster al Curiei romane. De pe timpul pontificatului papei Inocențiu al X-lea (1644-1655) secretar a fost întotdeauna un cardinal. În cazul în care acest oficiu devine vacant, un cleric - nu cardinal - poate acoperi această însărcinare de prosecretar de Stat, exercitând funcțiile sale normale, până în clipa în care se găsește o substituire apropriată sau prosecretarul este creat cardinal în Concistoriul imediat următor. Cardinalul Secretar de Stat, în calitatea de responsabil
Cardinal Secretar de Stat () [Corola-website/Science/304497_a_305826]
-
(n. 20 septembrie 1908, Erdeiș, comitatul Arad - d. 6 iunie 2003, Timișoara) a fost un cleric romano-catolic, episcop-auxiliar al Diecezei Romano-Catolice de Timișoara. s-a născut la data de 20 septembrie 1908 în satul Erdeiș, lângă Chișineu-Criș. A studiat mai întâi la Gimnaziul Ordinului Piarist din Timișoara. A absolvit studiile de filozofie și teologie la Universitatea
Adalbert Boroș () [Corola-website/Science/304571_a_305900]
-
(n. 6 iulie 1890, București - d. 4 aprilie 1969, München), a fost un cleric romano-catolic din București, care a fost consacrat în clandestinitate ca episcop auxiliar romano-catolic. Episcopul s-a născut la data de 6 iulie 1890, în orașul București, din părinți de origine germană. Studiază în Seminarul arhiepiscopal din București și la Universitatea
Joseph Schubert () [Corola-website/Science/304608_a_305937]
-
botez a Catedralei Romano-Catolice „Sf. Iosif” din București, în clandestinitate, pe Alexandru Todea (viitor cardinal) - în calitate de episcop greco-catolic titular de Caesaropolis, în noaptea de 19 noiembrie 1950. Șeful Securității, generalul Gheorghe Pintilie, stabilise ca episcopul clandestin Iosif Schubert și alți clerici să fie arestați deja pe data de 18 decembrie 1950; într-un raport al Securității se evidențiază că „"totuși nu s-a trecut la reținerea lor, întrucât nu exista material suficient pentru a putea trece la cercetare”". Astfel s-au
Joseph Schubert () [Corola-website/Science/304608_a_305937]
-
, OFMConv. (n. 5 noiembrie 1896, satul Valea Mare, județul Bacău - d. 16 iulie 1981, orașul Târgu Jiu), a fost un cleric romano-catolic franciscan, care a fost consacrat în clandestinitate la data de 8 decembrie 1948 ca episcop titular de către pro-nunțiul apostolic Patrick Gerald O`Hara. s-a născut la data de 5 noiembrie 1896 în satul Valea Mare din comuna Faraoani
Ioan Duma () [Corola-website/Science/304610_a_305939]
-
Azerbaidjan, activând în această poziție până în anul 1960. În ciuda vârstei sale fragede, prima sa experiență spiritual-administrativă ca lider religios al armenilor din Azerbaidjan, Nagorno Karabah și Nahicevan a avut succes. Ritualul spiritual al vieții bisericești a fost complet reorganizat, numărul clericilor a sporit, în biserici au fost organizate coruri, iar numărul credincioșilor care mergeau la biserică s-a multiplicat datorită considerației Sheikh-Ul-Islam și Ministrului Afacerilor Religioase. În această perioadă, spiritul Bisericii Armene a înflorit în această regiune. Din septembrie 1955, după
Dirayr Mardichian () [Corola-website/Science/304612_a_305941]
-
capitala principatului, aici se formase o importantă colonie armenească, iar în secolul al XVII-lea vin și se stabilesc la București și la Pitești armeni din Bulgaria, care se așezaseră acolo după căderea Constantinopolului și nu-și mai păstrau limba. Clericul Cristophor Lukacsi, în "Historia Armenorum Transilvaniae" (Viena, 1859), explică existența elementului armean în Transilvania citându-l pe istoricul Ghevond, care afirmă că în secolul al VIII-lea armenii din oastea unei căpetenii hazare din Caucaz, numiți de acesta în posturi
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]