KorAP: Find »[drukola/base=colț & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...110 111 112 ...1085 >

27,125 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183

care Își Încheia bluza cu degete plictisite. Am trecut de doi tineri plini de coșuri, care nu prea păreau majori, stând cu paharele pe jumătate goale În față. S-au oprit din vorbit până când am găsit o masă Într-un colț. Aveam impresia că le simt privirile În ceafă, dar mi-am dat seama că eram probabil hipersensibil ca urmare a ce se Întâmplase mai devreme după-amiaza aceasta. În spatele tejghelei, Helmut lustruia pahare cu gesturi economice. Ținând unul În lumină, Îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
ceva În plus! Dora, soră experimentată, dezvăluie feminitatea ascunsă și În tine!“) Oare cuvintele chiar Însemnau ceea ce Încercam eu să cred că Înseamnă? În sfârșit, Încercând să aflu acest lucru, am coborât În pivnița cu cărbune a lui Heino, de pe colț, și am sunat de acolo la numărul dat În anunț. Faptul că eram atât de hotărât m-a surprins chiar și pe mine, dar presupun că se Întâmplă uneori ca până și ție să ți se pară ciudate propriile porniri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
poalele musafirilor, zâmbind când domnii Își dezmorțiră picioarele strâmbându-se de durere, și au Început să se plimbe, legănându-și șoldurile Îmbietoare, care contiunau să promită, Îndreptându-se către silueta obeză care stătea la o masă În cel mai Întunecat colț al Încăperii, cu un monoclu vârât sub ochiul umflat. De la indescifrabila doamnă Buddha primiră o cheie cu un smoc de ață colorată, care se potrivea la una din ușile dintre spatele ei. Apoi, cu degetul arătător Îndoit, doamnele Își ademeniră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Konrad coborî scările. Între timp, am răsucit și Învârtit paragraful 168 de atâtea ori, Încât Începu să arate ca o pereche de cătușe. Crama Albastră era aproape goală. Rigoberto plecase; cei doi cu care Anton se certase, de asemenea. În colț Molly continua să-și Întrețină partenerul, care Își rătăci o mână bronzată sub bluza ei vaporoasă. Helmut goli scrumierele Într-o găleată, Gertie și Ludmila adunau paharele de bere. Era timpul să plec. Scuze că te deranjez, amice... Fără nici o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
când treceam peste pietrele cubice, clănțănea ca niște dinți, În timp ce roțile din cauciuc zumzăiau cald și liniștitor după ce pavajul se transformă În asfalt. Ajungând În piața În care stau, am dat peste Heino, care e proprietarul pivniței cu cărbune de la colț, chiar lângă chioșc, dar care vara vinde flori. Purta o robă chinezească și stătea cu un braț Întins. Probabil că o aștepta pe Chérie, care părea să fi făcut un pact cu Întunericul de lângă zid. Când am trecut pe lângă el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
domnul Vogelsang, Încercând s-o țin pe Chérie ocupată, aruncându-i bețe cât mai departe de adulatorii de trupuri bronzate. Cine era Chérie? Pudelul lui Heino, lăsat de obicei să alerge liber. Cine era Heino? Proprietatul pivniței cu cărbune de pe colț. Cine era Adolf Koch? Dar... — Din păcate, n-a mers prea strălucit. La Început Chérie a alergat Într-un arc larg, apoi, plictisindu-se de asta a Încercat să-mi ia bețele chiar din mână. După un timp m-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
dat seama că matematica ei nebunească Îmi dădea un răgaz de o noapte În plus. Am coborât panta care ducea la Bursă și la râul care străbătea orașul. Fundația pentru Cercetări Sexologice este pe malul celălalt al râului, Într-un colț ferit al unui parc bogat În vegetație. Din cauza domeniului de interes al fondatorilor săi, locul e bântuit de zvonuri care mai de care mai incredibile. De obicei când trec pe acolo cu bicicleta, văd oameni care se opresc pe trotuarul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Băgând de seamă neliniștea pe care o arătam, Îmi explică: — În ultimele săptămâni nu m-am simțit prea bine. Ieri am fost bolnav. Am Încercat să-mi imaginez ce s-o fi Întâmplat. Karp În convulsii? Karp cu spume la colțul gurii? Karp, palid și fără viață, zăcând culcat pe spate, Într-un pat? Însă după noaptea de la Crama Albastră, imaginația mea era limitată, așa că am rămas fără proiecții imaginare destul de repede. Dar haideți să discutăm treburi mai importante, nu vreți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
tânără, Îmbrăcată Într-un palton de iarnă cu o boa de vulpe În jurul gâtului, stând pe o bancă Într-un parc. Avea ochii umflați. Când s-a șters la nas, am observat că un dinte din față era ciobit la colț. — A, iat-o. Karp părea că răsuflă ușurat. Încordarea de dinainte dispăru. Mă gândeam să Începem de-aici. Cu momentul În care Dora a apărut În orașul nostru. Cunoșteam deja Începutul poveștii. Dora era o adolescentă Însărcinată când a sosit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
laptele. Mi-am dat seama cu uimire că tocmai dădusem peste gâdilisul meu. Am coborât la cimitir. Noaptea porțile sunt Închise, așa că nu puteam s-o iau spre casă printre morminte, cum făceam de obicei. Nici n-am dat bine colțul, ajuns la cărarea pietruită, care traversează maidanul până la piața unde stau, când am auzit zgomote Înaintea mea. Coborâserăm patru persoane, și am presupus că era bătrânul care ducea un furtun. Inelele de cauciuc se legănau ritmic, În timp ce Înainta cu pași

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
La care bărbații au răspuns ridicându-și brațele, schițând acel salut caracteristic, spunând că pentru un german adevărat, exista o singură cale: aceea a perfecționării. Apoi, ca de obicei, taberele s-au năpustit una asupra cealaltă. După ce am trecut de colț, am văzut copii jucându-se lângă pompa de apă. Anton aruncă o monedă În basca lui Dabor, la care rusul bătu din călcâie și Încuviință melancolic. Când doi bărbați cărând o canapea au ajuns paralel cu noi, am pășit pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Probabil că Else plecase acasă - sau poate stătea În sală, laolaltă cu oamenii de știință? Paharele din care am băut ceaiul cu gheață erau tot pe masă. Cineva fumase, dar nu s-a obosit să golească scrumiera. Pe rafturile din colț se aflau canistrele de metal, care conțineau bobinele cu jurnalul de actualități și filmul de joi. Filmul care rula părea ajuns cam la jumătate, pentru că pe taburetul pe care stau de obicei zăcea o cutie de carton goală, una desfăcută

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
N-ați văzut... Se răsuci și pierdu șirul. Mi-am dezlegat repede bicicleta și m-am Îndepărtat pedalând, roata din spate zdrăngănind cu furie pe piatra cubică. Persoana pe care-o văzusem lângă d-l Stegemann chiar Înainte să dau colțul, nu era nimeni altul decât tipul pe care-l recunoscusem În cinematograf: tânărul de la Fundația pentru Cercetări Sexologice, cel cu tenul urât și părul galben-pai. Capitolul doisprezece A doua zi dimineața am Încercat să strecor chiria pe trei luni sub

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Îi ordonă ceva unei doamne mai vârstnice care, căscând, se răcorea cu un evantai din pene. Aerul era dens din cauza florilor ofilite și a apei clocite. Heino se mulțumi să Încuviințeze cu fruntea lucioasă, când am arătat spre telefonul din colț. Am pășit precaut peste Chérie care zăcea pe podea, dând din coadă plictisită, și am așezat ziarul astfel Încât să văd articolul În timp ce formez numărul. Uitasem de poza Dorei, pe care Wickert mi-a dat-o acasă. — Omucideri. Mașina de scris

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
parte foarfecele și se duse la chiuvetă. Clătind un pămătuf Încâlcit sub apa curgătoare, bătu cu gesturi leneșe niște spumă Într-un bol și, fără chef, Începu să Întindă spuma călduță, cu parfum de mentă pe bărbia mea. Cu un colț al materialului cu care mă acoperise, Îmi scoase niște spumă din urechi. Apoi pescui un aparat de ras dintr-un pahar plin cu alcool sanitar și Îl frecă cu drag de o bandă de piele pentru ascuțit, care atârna de pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
să vorbesc. De asemenea, trebuia să aflu În ce măsură era implicată fundația În sesiunile private ale lui Stegemann. Cine era, de pildă, tânărul blond și acneic? Intrând În hala pieței, am văzut că negoțul de dimineață era pe terminate. Într-un colț, două femei adunau fructe stricate În șorțurile lor largi. Una din ele Îmi amintea de proprietăreasa mea, așa că am șters-o cu fața Întoarsă Într-o parte. În schimb l-am descoperit pe Ivan Britz gata să toarne gheață zdrobită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
de lemn, Încordat și concentrat. Se pare că nu avea un cuțit prea ascuțit; așchii mici de lemn săreau dintr-o parte În alta. Neavând altceva mai bun de făcut, celălalt băiat arăta nonșalant spre un punct dincolo de curte. În colțul cel mai Îndepărtat, am deslușit o clădire joasă cu un acoperiș din tablă ondulată ieșind În afară. La un moment dat cred că adăpostise un atelier mecanic. În umbra alinătoare de lângă ușa strivită, lângă o masă cu un scaun, stătea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Else. Ce era cu filmul pe care l-ai dat Dorei? Deși se simțea jenată, colega mea nu-mi dădu mâna la o parte. În schimb, se aplecă Înainte cu un fel de tandrețe melancolică, ridurile Întinzându-i-se pe la colțul ochilor. — Lui Else Îi pare rău. Else nu știa. Pe cutie scria „Fundația pentru Cercetări Sexologice“. Else a vrut să dea la prietena lui Sascha. Dar imposibil pentru că pașii pe scară. Else: „Vine Sascha. “ Prietena: „Cândva era Anton. “ Else: „Lakritz

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
aminti de căruța din curte. Era greu de găsit, chiar s-a Împiedicat de câteva ori - o dată atât de tare, că s-a lovit cu bărbia de pardoseală. Plimbându-și limba peste dinți, a simțit că și-a ciobit un colț de dinte din față. — Așa da, pedagogie. — Așteaptă, n-am terminat. Ce-am vrut să zic, de fapt, e că - vai, asta va fi cam dificil. Dora Își mută greutatea dintr-un loc În altul În pat, apoi Își drese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
că mă cunoaște. — Azi e ziua lui Axel. Întorcându-se spre fiul ei, adăugă: Acum hai să ne Întoarcem la ceilați. Apoi traversară strada - mama, copilul, balonul. Cu tălpile lipite În smoala topită, am plecat abia după ce au dispărut după colț. Am simțit din nou Înțepătura aia În inimă. Aș fi putut jura... Casa În care Anton stătea cu chirie era la câteva sute de metri de gară, ascunsă Între două clădiri, chiar În spatele scuarului. Nu mai era ora prânzului, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Anton să se spele pe dinți, i-am povestit despre vizita pe care mi-a făcut-o Wickert și apoi Manetti. — Apropo, tu știai că „geniul“ orașului e femeie? Scoțând periuța din gură, Anton răspunse: — Karla Manetii? Toată lumea știe. La colțul gurii i se adunase spumă albă. Am ridicat din umeri, i-am Înmânat prosopul și i-am explicat că, deși fusese politicoasă, inspectoarea nu m-a păcălit deloc. Era clar că eu eram principalul ei suspect. Apoi am menționat felul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
când am examinat camera, am descoperit un set complet de cosmetice pe raftul de deasupra chiuvetei (un tub strivit de Chlorodont, o periuță de dinți uzată, un aparat de ras ruginit), câteva haine murdare aruncate de-a valma Într-un colț și o servietă Încuiată sub pat. Dar nici o poză pe pereți, nici un document ascuns Între saltea și rama patului. Și nicăieri vreun obiect personal - În afară de chestiile de sub scaun, unde am descoperit o pereche de cizme albe de femeie. Am presupus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
diferitele nevoi la baie, am țopăit Înapoi În camera lui Anton. Când m-am descoperit În oglinda ruginită, mi-am verificat fața. Ceea ce mai demult era un ochi umflat și negru se transformase Între timp Într-o pată gălbuie. În colțul de sus era o umbră verzuie, ca un fel de umbră, dar În afară de astea doar buza, Încă umflată, trăda că am fost implicat Într-o bătaie. Am Înlăturat o crustă care mi se Încurcase În păr și apoi m-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
lor răvășit pe jos. În mod ciudat, haina lui Anton atârna la locul lui, pe cuiul de care fusese cândva agățată reproducția după Böcklin. Dar ceea ce fusese În geanta cu care a venit era Împrăștiat generos prin cameră: Într-un colț, am descoperit unul dintre cleștișorii pentru bicicliști; În celălalt colț, al doilea; și În al treilea, o bluză galbenă. Calul troian supraviețuise și el neatins. Abandonat pe un pervaz, stând pe un teanc de ziare Îngălbenite, contempla haosul cu o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
atârna la locul lui, pe cuiul de care fusese cândva agățată reproducția după Böcklin. Dar ceea ce fusese În geanta cu care a venit era Împrăștiat generos prin cameră: Într-un colț, am descoperit unul dintre cleștișorii pentru bicicliști; În celălalt colț, al doilea; și În al treilea, o bluză galbenă. Calul troian supraviețuise și el neatins. Abandonat pe un pervaz, stând pe un teanc de ziare Îngălbenite, contempla haosul cu o demnitate nefericită. Or fi fost Diels și Pieplack cei care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]