3,155 matches
-
numeroaselor lecții de aleasă broderie predate la orfelinat). M-ai acuzat deseori de o cruzime nenecesară În excursiile noastre În Pirinei sau Alpi; de aceea, dacă am abătut atenția copilului nostru de la acea potențială Titania, nu am făcut-o din compasiune pentru fluturele ei, Red Admirable (zis și Amiralul, În vorbirea vulgară), ci pentru că joaca ei posacă avea un simbolism cam respingător. Poate mi-a amintit de fapt manevra simplă și răsuflată pe care a folosit-o un polițist francez - și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
56?” A fost singura dată în viață când am reușit să pun în mișcare o masă de oameni! Am început, firește, să fiu întrerupt și atunci am auzit vocea moale, stinsă a lui Virgil Trofin: „Lăsați-l să continue...” Perfidie? Compasiune? Corectitudine? În atitudinea lui era poate ceva din toate acestea. Până la urmă, Gh. Udr. a fost nevoit să părăsească sala, iar asupra mea s-au repezit mai mulți inși din aceia prezenți la orice ședință, și cu atât mai mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
facultate. În holul facultății, la afișier a apărut o listă cu câteva nume: sub al meu, figura cel al Corinei, implicată în chip aberant (nu fără „ajutorul” unor colege invidioase și rele) în toată această afacere doar din cauza lacrimilor de compasiune colegială care îi luciseră în ochi când Gh. Udr. fusese somat să părăsească sala „Dinamo”! Cum numele ei de familie era tot Cristea, mulți au înțeles că am fi soț și soție și asta a impresionat grozav: „I-au dat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
abia dacă l bănuim ; ne ferim cum putem să nu ne dăm de gol, dar riscul există și e mai prudent, ca să nu zic mai onest, să ne mărturisim ignoranțele. Cultura nu poate fi decât umanizantă, sporitoare a înțelegerii, îngăduinței, compasiunii și bucuriei : keep cheerful ! Nu mă sfiesc să spun aceste banalități Despre lucrurile cu adevărat importante 35 fiindcă un filozof cu înalt prestigiu recomandă o așa-numită „cultură de performanță”. E vorba de fapt de ceva ce ar trebui să
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
despre condiția socială a femeii (cf. Opere, vol. 6, București, 1978), cât și în bună parte din scrierile lui critice, în care, ca și în Adela, ca și în Privind viața, se simte acea înfiorare în fața feminității, acea uimire și compasiune pentru fragilitatea trupească și umilința fiziologică a femeii, acea obsedantă curiozitate pentru sufletul femeiesc, care sunt proprii oricărui artist autentic. Căci asta a fost în realitate Ibrăileanu : un mare prozator, adică un artist. Un artist al captării celor mai evazive
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
e un „el” rece și tranșant, plin de mister, cu care nu se poate face nici un compromis. Seara, din nou un film la TV despre România. Despre copiii bolnavi de SIDA. Imagini care au oripilat lumea - mai ales lipsa de compasiune pentru aceste mici victime ale unui flagel devenit universal a creat un fel de prejudecăți în legătură cu oamenii de acolo. A fi român acum înseamnă pentru ei, imediat, a avea în față numai mizerie, nonșalanță, ignoranță și o sărăcie ca o
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Ana și Paul Goma ne-o recomandaseră. M. era prietenă cu femeia care le făcea lor curat și despre care Paul știa că era informatoare. Eram atașată de această femeie și căutam să-i dau ceea ce viața îi refuzase: respect, compasiune și multă căldură, tratând-o ca pe o soră. Mai târziu am aflat că se făceau presiuni asupra ei și că ea raporta toate mișcările mele. Am fost nevoită să renunț la serviciile ei și am fost martorul metamorfozei acestei
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
nou” nu-l privea decât pe regele universului, și nu pe regele Ierusalimului pământesc. Când am ajuns la Viena, am fost întrebată ce era important pentru mine și am fost surprinsă să mă aud răspunzând: înțelepciunea, dorul după iubire și compasiunea pentru cei năpăstuiți, în care includeam toate ființele din toate regnurile. Lucru valabil până la ora la care scriu. Că n-am pus iubirea în primul rând, asta însemna că din prima mea pasiune se pare că învățasem ceva: că nu
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
o ființă cultivată și rafinată. Mă interesează ce se scrie despre mine - sunt o străină, nu știu mare lucru despre mine, numai generalități umane, singura aspirație concretă în caracterul meu e aceea de a mișca roata lumii, ca tibetanii, exersând compasiunea pentru toate ființele. Trăirile „scrise” au fost cu mult mai puternice și sunt de neexplicat de puternice, mai degrabă ținând de structura muzicii decât de cuvinte. În somn, cineva îmi dădea lecții de desen, priveam planșele lui Ulisse Aldrovandi, cu
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
numai pentru a mă reconcilia cu adâncul iubirii totale, mai degrabă decât să spun celor care m-au umilit, dorind să mă degradeze, că nu m-au învins, atât timp cât mai pot iubi lumea și chiar să am un fel de compasiune pentru tot ce m-a împiedicat să am un acces firesc la impulsurile creatoare. Duminică, 28 mai. Două ore interviu pentru televiziune, cu poeta Lucia Negoiță, la Ambasadă, când am vorbit, ca de obicei, spontan, lăsând să curgă în povestire
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
și „mari profesori”. Iulie Cu Birgitta (Trotzig), la restaurantul Li-Fong, povestindu-i despre vizita în România, despre „șocul luminii” avut pe aeroport, despre căldura și tandrețea prietenilor mei din tinerețe. Chiar și despre ambasadorul suedez, plin de înțelegere și chiar compasiune pentru greaua situație în care se găsește România, căutându-și dreptul ei legitim de a intra în viața europeană, după anii distrugători de după Cortina de Fier. Apoi ne-am întors acasă și am mâncat căpșune suedeze, vorbind despre visul ei
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
parcă să se întâmple o minune. - Domnule căpitan Alexandru Mariană - Majestate, dânsul nu mai e căpitan-a fost degradat- - Domnule căpitan Alexandru Marian, Vă mulțumim pentru cântecele pe care ni le-ați dăruit și totodată vă asigurăm de întreaga noastră compasiune atât pe dumneavoastră cât și pe micuța orfană. Întoarceți-vă și purtați-vă cu merit gradele și valoarea artistică. După ani de zile soțul a descoperit o nepoată a compozitorului la București, Aurel a încercat să sensibilizeze notabilitățile tulcene privind
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
și chiar să-l dau afară din serviciu. În celălalt sat, în centru, lângă magazin, erau adunați mai mulți oameni. Erau pașnici, nu erau băuți așa cum erau cei din satul de centru al comunei. M-au privit cu înțelegere și compasiune, mi-au spus să nu-mi fie frică de ei, că nu-mi vor face nimic. Am plecat spre un sătuc apropiat, unde oamenii erau cuminți și muncitori. Aceștia m-au întâmpinat zâmbitori și au încercat să mă liniștească. Acolo
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Cuza”. În ceea ce privește pe români, În Grecia, Timoc, Bulgaria, Federația Rusă, Croația unde trăiesc sute de mii de conaționali nu există nici o școală În limba maternă. Domnule Președinte, Comparând situația minorităților din România cu soarta românilor de peste hotare se va Înțelege compasiunea, Îngrijorarea și protestul pe care Îl exprimăm ca români și ca cetățeni ai lumii civilizate. Vă solicităm ca În Înalta responsabilitate pe care o aveți să susțineți În fața forurilor internaționale dreptul minorității românești, să spr ijiniți prin departamentele guvernamentale tratament
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
curcan, pui afumat etc. La vizitarea liniilor de fabricație, importate din Italia, cu toate operațiile automatizate, am fost curios să aflu cum sunt sacrificate găinile. Precizez că în viața mea n-am tăiat nici un gât de galinacee, din milă și compasiune și din spaima de sânge. Eram doar curios să văd cum găinile, atârnate cu capul în jos, treceau printr-o mică încăpere de unde ieșeau cu gâtul retezat Am așteptat să se îndepărteze delegația și am apăsat pe clanța unei uși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
căci cu aptitudinile sale, cu gândirea sa francă și reală, ar fi putut deveni un mare conducător al poporului”. Însăși Regina Maria avea să aprecieze pe cel care fusese Petre Carp, trimițând văduvei acestuia o scrisoare În care Își manifesta compasiunea, spunând: „știu că cel al cărui doliu Îl porți acum, ne-a privit cândva ca fiind nenorocirea țării sale. Eram foarte mâhniți că un vechi prieten de altădată să fi cerut surghiunul nostru, dar am știut Întotdeauna că bărbatul D-
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
m-am pomenit într-o după amiază cu el, cerându-mi temele de la care lipsise. Nu știu ce s-a petrecut atunci, dar, brusc, dușmanul, cu care mă bătusem, mi-a devenit foarte drag, dintr-un sentiment care te leagă foarte mult, compasiunea. Nu ne-am mai despărțit, am devenit inseparabili, ca doi frați. Ceea ce mi se pare destul de greu de explicat este faptul că, printr-un consens tacit, nu l-am întrebat, niciodată, nimic, despre mama care murise. Era între noi ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
oricărui aproape aflat în nevoie, în virtutea faptului că este om și suferă. Respectul pentru umanitatea din persoana alteia, oricare ar fi aceea, nu este îndeajuns în orice situație. Respectul poate să fie pur rațional. Caritatea înseamnă și o implicare afectivă: compasiunea, mila, empatia. De aceea, caritatea nu poate să fie obligatorie, ci dezirabilă. Ar fi de dorit să nu fim nepăsători în fața suferinței semenilor noștri. Ar fi de dorit să îi ajutăm ori de câte ori ne stă în putință. Caritatea este practicată preponderent
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
statului, forma supremă de corupție și aceasta, la rândul ei, cu preferința pentru cetățeni victime, în locul cetățenilor competitivi și merituoși. Victimele sunt candidate la obediență, inclusiv politică. Învingătorii, nu. De 15 ani suntem obligați prin politici fiscale să ne manifestăm compasiunea față de toate categoriile de victime: țăranii expropriați și urmașii lor, foștii proprietari imobiliari, funciari și industriali și urmașii acestora, șomerii pe durata legală de șomaj, persoanele cu handicap, cei aflați în sărăcie absolută și neovictime: chiriașii din apartamentele de stat
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
Este o uriașă devălmășie de victime, toate decontate, pe drept sau pe nedrept, din impozitele pe venit ale celor care adesea își iau 2-3 norme sau lucrează în Occident la mâna patronului, fără mari „mofturi” protective. Devălmășia ne tocește serios compasiunea pentru victimele veritabile, cele care nu pot să se ajute singure în mod real și ne aruncă în păcatul lipsei de caritate. Guvernanții au produs un exces major de transfer al carității, atribuție a moralității individuale și comunitare. Au expropriat
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
șovinismului de specie) într-o lume în care drepturile minoritarilor (oameni, semeni) sunt încă atât de greu digerate. La noi „mila” este mult mai prețuită decât respectul rațional. Cu alte cuvinte este de așteptat să ne pălească oarecare duioșie și compasiune ca să devenim agenți morali. Nu considerăm că avem datorii morale față de cei care nu fac parte din comunitatea „noastră”, din „tribul” nostru, ce să mai vorbim de specie. Din această pricină, tot ce ne dezgustă, ne face silă, nu ne
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
se ascundeau în cort ca să tragă din uiagă un gât de vinars. Aveau astfel spor la mers iar bietul Șoimuleț, în spatele căruia atârna un rucsac plin cu napolitane, nu le putea ține pasul. Până la urmă desele lui popriri au stârnit compasiunea Laurei, fata profesorului din Hunedoara, o sportivă frumoasă cu picioare atletice de căprioară. Când Șoimuleț făcea haltă, ca să nul lase singur, se oprea și dânsa. Ceilalți urcaseră pe cetatea dacică de la Cotnari, când, sătulă să-l mai aștepte, ardeleanca la
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
s-a transferat la Verona pentru a se îngriji de cei patru fii ai fratelui său rămas văduv. Zelul ei nu se epuiza în acest serviciu. Vizita spitalele, închisorile și «căitele», ținând pretutindeni discursuri și oferind sfaturi și alinare. Avea compasiune față de copiii abandonați și de copilele exploatate. Le dădea tot ce poseda. Gândea să devină soră la Fiicele Carității, însă duhovnicul ei, părintele Natale, i-a propus să intre la Slujitoarele Sărace ale Divinei Providențe. Și a cerut să fie
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
surori la Banca Italiei să schimbe o nichelină (monedă mică de nichel) în valoare de 20 de bani în altele mai mici. Funcționarul de la ghișeu și-a ridicat sprâncenele, le-a scrutat cu minunăție și, cu un mic zâmbet de compasiune, le-a schimbat moneda. Și dintr-aceste florilegii am putea povesti la nesfârșit. Don Calabria, prin aceste spuse «voletti» voia să încerce umilința și obediența bunelor surori, dar o făcea în mod burlesc, pentru că «sfințenia, spunea, e ceva serios dar
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
la un înger salvator. «Annàmo da don Alessà! Solo lui ce pò aiutà!», era refrenul și concluzia în fața problemelor de subzistență ori a celor cu justiția. Don Alessandro se despuia de toate. Mizeria care îl înconjura îi smulgea gemete de compasiune și dădea și se dăruia fără măsură și fără rezerve. Cei cumsecade spunea despre el că e: «Numai inimă și fără cap». Și, poate, omenește vorbind, aveau dreptate. Casa lui parohială era mereu deschisă tuturor. Împărțea cu săracii pâinea și
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]