5,487 matches
-
o confruntare deschisă, o „luptă” între indivizi, grupuri sau clase sociale, plecând de la interese incompatibile (Voinea, 2002). O definiție asemănătoare întâlnim și la Myers, care consideră conflictul ca o incompatibilitate percepută a acțiunilor și scopurilor (Myers, apud Bogathy, 2002). Putem conchide că un conflict apare atunci când: există sau sunt percepute ca existând de către grupurile implicate scopuri sau valori reciproc exclusive; interacțiunea este caracterizată printr-un comportament marcat de efortul de a învinge, de a-și înăbuși adversarul sau de a obține
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
succesive, fapt care permite cercetătorului să determine stabilitatea unor comportamente-indicatori ai unor trăsături de personalitate. În măsura în care între momentul inițial și cel ulterior/final nu se înregistrează diferențe semnificative la una și aceeași trăsătură, pentru una și aceeași persoană, se poate conchide că persoana investigată dispune de o anumită stabilitate a manifestării personalității. Când perspectiva temporală este extrem de întinsă (cazul studiilor bazate pe designuri longitudinale), asumpția invarianței situaționale rareori mai poate fi păstrată. Cu toate acestea, eventualele rezultate stabile, obținute în acest
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
pentru două situații distincte). Prin corelarea datelor obținute la variabila predictor cu cele obținute la ambele criterii (în exemplul de față aplicându-se mai facil o regresie multiplă), în măsura în care între acestea apare o bună relație de asociere, cercetătorul va putea conchide că personalitatea dispune de o astfel de consistență. Așa cum se știe, această schemă logică reprezintă regula sau strategia de bază utilizată atât pentru validarea predictivă a celor mai multe instrumente psihodiagnostice destinate măsurării personalității, cât și pentru efectuarea demersurilor predictive privind evoluția
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
deseori sintagma „...se declară de religie...”) etc. Apoi se studiază „ce mai este de făcut” în diferitele zone geografice pentru a atinge obiectivul saturării. Datele sunt centralizate în publicații cu circuit închis. Aceste demersuri îi determină pe unii autori să conchidă că se ajunge la o situație paradoxală, „religia devine marfă” (Bădulescu, 2001, p. 19). Alții au descris drumul de la statutul de societate comercială la cel de organizație pseudoreligioasă (Antim, 1996). Analizele au decelat existența a trei faze prin care trece
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
autorului, ea conține două limite importante, și anume: a) reduce sfera de competență a disciplinei la un singur tip de organizații - cele industriale; b) neglijează aspectele manageriale ale activităților organizaționale, fără de care eficiența organizațională ar fi de neconceput. De aceea, conchide autorul, cea mai adecvată este denumirea de psihologie organizațional-managerială, pe care o și adoptă și o dă ca titlu tratatului său. O a doua problemă majoră ce a trebuit rezolvată chiar de la începutul elaborării lucrării a fost cea a identificării
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
pe cercetători s-a consumat, așadar, În spațiul dintre Atlantic și Pacific, rezultînd, În final, Lumea Nouă, aceea care azi este acceptată ca un posibil model universal. Scrutînd experimentul transoceanic, N. Iorga considera, În 1921, America drept „conștiința lumii Întregi”, conchizînd că „pe rînd, În istoria lumii, deosebite neamuri au cuprins În ele conștiința lumii despre drepturile și datoriile fiecărei țări și fiecărui neam. Nu totdeauna au fost națiile cele mai mari, ci acelea care au știut să despartă În judecata
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
din țară, dar nici o măsură practică de ordin obiectiv și pozitiv nu s-a luat. [...] Cert este că nu s-a făcut pînă acuma un studiu științific monografic asupra lor”. O jumătate de secol mai tîrziu, un cunoscător al temei conchidea că „există o bibliografie relativ bogată despre istoria românilor americani, suficientă În orice caz ca să Încurajeze continuarea cercetărilor acestei teme”. Un alt detaliu Îmbucurător, relevat de același cercetător, este faptul că specialiștii angajați În asemenea explorări provin din România și
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
În zone periferice, dar ceea ce era considerat progres se concentrase În industrie. În aceste condiții, posibilitatea de a se apuca de agricultură era aproape inexistentă pentru noii emigranți”. Radu Toma, la rîndul său, referindu-se la emigrația românească În Canada, conchidea că majoritatea românilor, sosiți aici după 1900, s-au instalat În provinciile centrale, adică În Alberta, Manitoba și Saskatchewan, dar și În Ontario sau British Columbia. Înainte de a continua Încercarea de a schița un succint și incomplet, desigur, tablou al
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
part in developing the spirit that led to the American Revolution”. Aceeași observație o evidenția nu demult Vera Călin, atunci cînd scria că „voința de a-și păstra identitatea m-a impresionat de cîte ori am Întîlnit-o În rîndul emigranților”, conchizînd că „Refuzul de a-și nega trecutul [...] Îmi spune că mă găsesc În prezența unei conștiințe”. PÎnă a se ajunge Însă la situația de azi, americanizarea a fost un proces cu o evoluție complexă și adeseori contradictorie, care a dat
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Statele Unite Înainte de anul 1880”. Opinia sa este că „Românii au intrat În valul «noii imigrații», Între 1881 și 1914”. Alexandru Nemoianu apreciază că primul val de imigrare s-a consumat Între sfîrșitul secolului al XIX-lea și 1914. Așadar, putem conchide că primul val de emigrare a fost acela cuprins Între Începutul anilor ’80 ai secolului al XIX-lea și Încheierea Primului Război Mondial, chiar dacă Între 1914 și 1918 mișcările de populație au fost determinate de considerente care nu aveau numaidecît o legătură
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Înrudite ale aceleiași revendicări. Ambele au În comun plecarea din țară. Fie temporară, fie definitivă, aceasta a devenit pentru mulți pozitivă În sine”. Acel ilustru émigré, care a traversat această experiență diabolică și apoi a avansat gîndurile de mai sus, conchidea, În iunie 1985: „Chiar dacă lucrul nu e sortit să se Întîmple, din punctul de vedere al autorităților orice drum În străinătate este o plecare definitivă În germene, iar cel care Îl solicită se deosebește de emigrant numai prin faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
făcut 16 ani de Închisoare politică În România, și eram amenințat să fiu iar arestat”. Altcineva, plecat din țară În 1972 și ajuns În America un an mai tîrziu, după ce acuza imposibilitatea de a călători și de a se informa, conchidea că, „din punct de vedere intelectual, mi se părea că am un capac pus deasupra. În plus, resimțeam acut lipsa de libertate. Închistarea societății, existența anumitor legi și reguli rigide, În spatele cărora nu exista nici o logică, toate la un loc
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
etc.). Cea mai importantă concluzie vizează aspectul informal: confruntați cu o realitate instituțională restrictivă, oamenii au adoptat tehnici de supraviețuire și au construit o realitate paralelă. Astfel, contactul oficial cu instituțiile este transformat În contact personal cu reprezentanții acestora. Autorii conchid În final că „am putea să afirmăm că Întreaga istorie instituțională a stat sub semnul «căderii» În informal” (p. 42), concluzie cutremurătoare. Studiul conține multiple explicații și sugestii cu trimitere În plan social; de exemplu, furnizează o explicație originii corupției
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
discordiei. Impresionat de neobișnuita putere de expresie, de fiorul liric al versurilor și remarcând registrul celui care oficiază și transformă în ritual cântecul de vârstă, de iubire, împrumutându-i o remarcabilă varietate de tonuri (de la delicatețe până la înverșunare), Nicolae Manolescu conchidea fără echivoc că I. este un poet excepțional. În schimb, aceleași „măști” (a descântecului, de joc, de dublu, de îndrăgostit, de tânăr, de jale, de împrumut, de amânare) îi păreau lui Mircea Iorgulescu create „dintr-o perspectivă convențională și livrescă
ISTRATE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287632_a_288961]
-
vrea s) cunoasc) traiectoriile componentelor. Dac), totuși, aceast) informație i-ar putea fi oferit), ea ar fi inclus) în numeroase volume pline de tabele numerice, în timp ce el ar putea realiza c) nu le dorea cu adev)rât pe toate”. Problemă, conchide Ashby, e cum putem s) ne d)m seama de ceea ce dorim cu adev)rât s) știm, f)r) ,,a fi copleșiți de detalii inutile” (1956, p. 113). Vechiul dicton, ,,cunoaștere de dragul cunoașterii” este unul seduc)tor, probabil datorit) faptului
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
distrugerii lumii într-un r)zboi nuclear creștea, unii au tras concluzia c) alternativă la distrugerea nuclear) era dezarmarea mondial). În anii 1970, odat) cu creșterea rapid) a populației, a gradului de s)r)cie și de poluare, unii au conchis c), așa cum spunea un politolog, ,,statele fie vin în întâmpinarea nevoilor ecosistemului politic în dimensiunile lui globale, fie îi provoac) distrugerea” (Sterling 1974, p. 336). Interesul internațional trebuie slujit; iar dac) acest lucru înseamn) ceva, el înseamn) c) interesele naționale
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
acest caz, raționamentul devine cu ușurinț) tautologic. Dac) este s) fie menținut un anumit echilibru de putere, politicile duse de state trebuie s) fie astfel direcționate, încât s)-l susțin). Dac) un echilibru de putere este în realitate menținut, putem conchide c) scopul lor a fost unul corect. Dac) nu se constituie un echilibru de putere, putem afirmă c) asumpția teoriei este una eronat). În cele din urm), iar prin aceast) secvent) se duce-se pan) la cap)ț devierea c
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
state s) se opun) acestei mișc)ri. Franța și Rusia au așteptat pan) în 1894. Demonstreaz) acest lucru c) teoria este fals), sugerând c) statele pot s) fie său s) nu fie aduse în balant)? Nu ar trebui nici s) conchidem în mod pripit c) este, nici s) punem în mod nechibzuit r)spunsul întârziat pe seama ,,divergentei”. În schimb, ar trebui s) examin)m diplomația și politica duse într-un interval de 15 ani, pentru a vedea dac) teoria ajut) la
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
pentru statele slabe. El poate fi un pericol și pentru cele puternice. Un dezechilibru de putere, alimentând ambiția unora dintre state de a-si extinde controlul, le poate aruncă în activit)ți periculos de aventuroase. Siguranță tuturor statelor, se poate conchide, depinde de menținerea unui echilibru între ele. În mod ideal, dac) subscriem acestei viziuni, strictă egalitate a statelor confer) fiec)ruia dintre ele capacitatea de a se autoap)ra. Egalitatea poate atunci fi privit) că o condiție moral dezirabil). Fiecare
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
a hegemoniei rusești. Indiferent de rezultat, duopolul americano-rusesc se menținea. Puterea militar) nu mai aduce cu sine controlul politic, ins), în acest caz, nu l-a adus niciodat). Cucerirea și guvernarea sunt procese diferite. Totuși, înalții oficiali, ca și teoreticienii, conchid, din mai vechea dificultate de a utiliza în mod efectiv forță, c) această a devenit de-acum dep)sit), si c) structurile internaționale nu mai pot fi definite în raport cu distribuția capabilit)ților între state. Cum poate l)muri cineva confuzia
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
mai mari. Cf. Brennan 1977. Între 1955 și 1965, Marea Britanie, Franța și Germania au cheltuit 10 procente din suma total) pe care America o aloc) C&D militare; între 1970 și 1974, a fost vorba de 27 de procente. Așa cum conchide Richard Burt, în afar) de cazul în care ț)rile europene colaboreaz) în vederea producerii și procur)rii sistemelor militare, iar Statele Unite le cump)r) pe cele europene, exploatarea noii tehnologii va m)ri inegalitatea dintre capabilit)țile aliaților (1976, pp.
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
necesitățile frontului. Alături de cauzele externe, cele interne deja amintite (ilustrate prin despotismul unor domni de tipul lui Alexandru Lăpușneanu, calificat drept „Nero al Moldovei“) au contribuit la degradarea constantă a condițiilor de viață a moldo-valahilor, determinându-l pe autor să conchidă fără precauție că acesta „a fost cel mai rău guvernat popor din lume“18. Impresiile inițiale aveau să fie nuanțate odată cu sosirea sa în București, unde atmosfera, anturajul, serviciile, vestimentația, bucătăria și limbajul întâlnite la hotelul-gazdă „Europa“ i-a creat
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Din această atitudine rezultă că marea proprietate se considera singurul factor hotărâtor în agricultura românească. Ea a răspândit versiunea că țărănimea nu muncește rațional, că își pierde pământurile, că este impregnată de superstiții și incapabilă de progres. „Atitudinea de ieri - conchide autorul - este și atitudinea de azi, căci nu vedem ce i-ar fi putut modifica interesele. În discuțiile de astăzi e bine să cunoaștem și • Cristea Goilov era proprietarul unei moșii în comuna Hărmănești, județul Baia (A.N.I.C., fond Reforma
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
articole În 45 de zile trebuie făcută reforma agrară 86. În ședința din 10 februarie 1945, secretarul Comisiei pentru studiul reformei agrare, D. Ghițulescu, a expus punctele de vedere exprimate în ședințele subcomisiilor de către reprezentanții organismelor politice, economice și științifice, conchizând că „toți sunt în general pentru o reformă agrară, dar nu toți văd rezolvarea tuturor aspectelor acestei mari reforme numai prin expropriere sau împroprietărire. Din expunerile tuturor se vede că greutatea se pune pe lotul economic, pe producție și pe
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
era îndreptată împotriva Partidului Național-Țărănesc, socotit cel mai reacționar, cel mai mare dușman al reformei agrare. „Ei n-au făcut și n-au consimțit reforma agrară. Reforma figura în programul lor numai pentru a câștiga cât mai multe voturi. Ei - conchidea liderul Frontului plugarilor - au folosit demagogia“109. Mai rău decât atât, dacă citești presa comunistă și pe cea a organizațiilor care gravitau spre acest partid, precum și materialele propagandistice tipărite de ele în legătură cu problemele economice ale perioadei, rămâi cu impresia că
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]