2,979 matches
-
fi făcute verificările pe linie de miliție”. În acest caz, ce avea de făcut miliția populară? Pe baza celor scrise În „anonimă” din care rezulta că Sofianu Își recunoscuse matrapazlâcul cu tabla bisericii din satul Burghelești, comuna Tanacu (dar prin condeiul falsificatorului securist), tovarășii gradați puteau foarte ușor să „confecționeze” un dosar penal fără martori și fără ADEVĂRATA declarație a victimei din care să rezulte contrariul minciunilor securiste. Urmarea? Condamnarea preotului la Închisoare cunoscându-se faptul că În era comunistă nu
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
i-am arătat că pedeapsa a fost prea severă, că m-am socotit a fi lovit în demnitatea mea de om, care aveam și eu un loc în societatea din care veneam și că „unul ca mine i-a pus condeiul în mână și a ajuns ofițer”. A înghițit cuvintele mele, s-a stăpânit și am continuat să lucrăm mai departe pentru instruirea mea ca viitor ofițer de rezervă. De atunci nu am avut nici o altă întâmplare conflictuală și totul a
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
așa cum merită o bijuterie tehnică puternică, purtându-mă în două acțiuni speciale, una în sud-vest, alta în nord-est. Au fost două călătorii pe care n-o să le pot uita niciodată, speciale, unice, originale, parcă desprinse din paginile vrăjitorilor sud-americani ai condeiului Garcia Marques și Jorge Amado. Pe la sfârșitul lui aprilie am fost informat "de acasă" despre o acțiune mondială polifațetică, "Ziua internațională a provocărilor", un fel de "Dialog la distanță" între diverse orașe ale lumii, partenerii fiind trași la sorți. Concursul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
să mă adresez omului de cultură Ungureanu, dar și ministrului, amintindu-i "parabola bunului păstor" din Biblie, care trebuie să aibă grijă nu numai de miei și noateni, ci și de "oile bătrâne", tăvălite pe nedrept de niște "comisari" ai condeiului, care habar n-aveau de diplomație. Aveam să trimit scrisoarea respectivă în copie și domnului secretar de stat Teodor Baconschi și câtorva directori generali și directori, care cred că s-au crucit când au citit-o (poate fi piesă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
la sfârșitul anilor ’40, ei formau majoritatea. Ins) lumea a reglementat problemele Orientului Mijlociu În felul acesta: Iordania (sau Transiordania) a fost creat) În mod arbitrar de englezi - da, chiar de Winston Churchill, probabil cu o tr)s)tur) de condei Între dou) pahare. „Aici, vom da bucată asta hașemiților )lora.” Și astfel, acum exist) acolo o națiune „legitim)”. Egiptenii au emis În anii ’40 pretenții minime asupra Sinaiului. Știu c) anumite lucruri dintre cele afirmate de Shahar nu sunt adev
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
Unde să mai caute? Căutarea e spre interior, soluția e În viața lăuntrică“. În acest punct, Îl simt pe Iliescu dintr-odată interesat, expresia feței lui părând să spună: „Îmi place chestia asta cu America, cum ați adus-o din condei că nici capitalismul nu e o soluție!“. Simțindu-mă Încurajat, zic pe un ton tâmp: „Nici un sistem nu e ideal... nici măcar cel de tranziție! Singurul refugiu se află În artă, În spiritualitate“, de parcă voiam să-l Învăț politică pe Iliescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
și științifice, cărțile create in vacuum de scriitorii emigrației par astăzi, indiferent de defectele lor individuale, mai durabile și mai potrivite pentru consum decât torentele slave de conștiință politică, convenționale și teribil de provinciale, care izvorau În aceiași ani din condeiele tinerilor autori sovietici pe care statul-tătuc Îl aproviziona cu cerneală, pipe și pulovere. Redactorul-șef al cotidianului Rul (și editorul primelor mele cărți), Iosif Vladimirovici Hessen, a avut generozitatea de a-mi Îngădui să-i umplu rubrica de poezie cu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ajutat, și a suferit alături de mine Predoslovie " Fraților cetitori, să vă îndemnați a ceti aiastă "samă de cuvinte"... Și, să nu gândiți că sunt basne... fost-au scrise în inima mea... au poate, pe ici pe colo, să fi greșit condeiul meu... ce precum s-au 'tâmplat, cu adevăr s-au scris toate... Deci, cine le va ceti și le va crede, bine va fi; iară cine nu le va crede, iarăși bine va fi; cine cum îi va fi voia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
trecutului fiecărui popor: unitatea în diversitate. În decursul celor vreo patruzeci de ani, crezând în destinul lui "Io Ștefan", în speranța că, "modernizând" puțin piesa, aceasta ar prezenta, poate, mai mult interes... am comis păcatul de a mă juca cu condeiul... Documentându-mă, căutându-l pe Ștefan și Moldova lui prin rafturile Bibliotecii Academiei Române, viața lui Ștefan și a Moldovei lui a devenit pasiune. Cu anii, s-au adunat însemnările, gândurile, paginile... "aripile depășiseră cuibul", și "Io Ștefan" de Alexandru nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
purtat-o ani și ani și, tot jucându-mă cu "peana", căutând să aflu ce-o fi dincolo de cuvânt și dincolo de istorie, m-am pomenit "romancier fără voie" pentru care cer iertare "de-o fi greșit, pe ici pe colo, condeiul meu." Ștefan cel Mare a fost omul providențial pentru Moldova, pentru veacul său, pentru istoria noastră și chiar pentru Europa Timpului său. A fost un erou, o personalitate fantastică; el, alături de Mihai Viteazul cele două uriașe personalități au zguduit istoria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
în mare măsură datorită lui Tiberiu Utan -, ca și după aceea, redactorul-șef al Gazetei literare, din perioada 1962-1967, a luat hotărâri și mai importante. L-a promovat pe Eugen Simion, un critic a cărui stea începuse să urce vertiginos, condeiul critic cel mai prețuit, se pare, de Tiberiu Utan, „de aur”, după cum s-a exprimat el odată. În decembrie 1963, deci cu jumătate de an înainte de venirea mea surprinzătoare (în primul rând pentru mine) la Gazetă, Utan și-a asumat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
care dormeam, unde fusese cotețul câinelui credincios care a intrat în istoria copilăriei lui și a mea. Cât timp familia noastră a locuit în Boarca, unchiul Constantin venea și sta mai mult în vacanțe pe la noi. Pe când învățam să țin condeiul în mînă, la vârsta de cinci ani, pe când mămica lupta din greu ca să nu scriu cu mâna stângă, unchiul Constantin îi povesta lui tata despre norvegienii care au mers până la Polul Nord. Într-o vară pe când stam de pază la bostănărie
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
care luni ale anului care începea, ( în cepe) vor fi mai ploiase și care mai secetoase. Mămica ținea foarte mult ca eu să învăț bine, să ajung „domn”, adică învățător. Când eram de cinci ani mi-a cumpărat tăbliță și condei și m-a învățat să scriu până la zece, și toate literele alfabetului. M-a învățat multe poezii și rugăciuni. De altfel, frații ei erau un bun exemplu în această privință. Scriam cu mâna stângă. S-a luptat mult cu mine
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
pe ea și s-o arunc peste cap în urmă fără să mă uit, pentru că făcând așa voi găsi ceva de folos. Am făcut de multe ori acest joc superstițios. Când eram de cinci ani, mămica mi-a cumpărat tăbliță, condei și un abecedar și m-a învățat să scriu și să citesc. La șase ani am fost înscris în clasa I-a. În ziua festivă, a deschiderii „cursurilor” am fost pregătit special. Am fost spălat, schimbată îmbrăcămintea, am fost încălțat
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
urzică moartă. Cel mai în vârstă, cel cu fața mâncată de vărsat, a ripostat grav. „Ai noroc că suntem în 1956, că dacă ziceai vorbele astea în 1953 nu mai aveai multe zile de trăit”. Mi-au dat hârtie și condei să scriu tot ce am făcut în viață și să scriu și despre părinții și frații mei. Am scris cu sinceritate tot ce am crezut că interesează în mod serios, timp de căteva ore, timp în care venea din vreme
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
diverse lucrări de cancelarie și nu în ultimul rând mă ținea la răscrucea întâlnirii cu revizorul Moldoveanu, cum s-a și întâmplat. Zice revizorul: "No bine, văd că ai scris bun, vrei să meri cu mine să scriem într-un condei?" și-am mers. Avea un suflet minunat dincolo de nervi și tracasări. La 1 octombrie s-a eliberat un post la Spasca, o comună din partea de est a județului, spre hotarul cu județul Cetatea Albă. Urcă-te Costică la bampor și
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
redată în amănunte contrastante (de la „rezervele” din cămara primăriței și până la serile artistice de la căminul cultural), moralitatea celor din conducerea de partid, plocoanele pentru trecerea examenului de la Academia „Ștefan Gheorghiu” etc., toate descrierile sunt dovada unui îndelungat exercițiu în mânuirea condeiului. Volumul doamnei Dorina Stoica poate fi socotit totodată un adevărat scenariu de film. De altfel, folosind tocmai această metodă a secvențelor cinematografice, autoarea ne pune nu doar în fața unui text scris, ci a unor imagini în derulare rapidă, 13 a
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
mulți credincioși, preoți și ierarhi, au donat moșii, vii, case, iazuri, odoare și robi. La fiecare pas În cele 20 mănăstiri istorice, sute de chilii, colibe și schituri se vădește dărnicia și generozitatea românească În decurs de cinci secole. Un condei românesc Întârzie să vină să facă cunoscut lumii aportul românilor pentru sprijinirea culturii popoarelor căzute sub stăpânirea otomană” - Încheie scrisoarea sa Pr. Paul Mihail. Românii din Podolia Ca și cei din Gubernia Cherson sunt frecvent menționați cu proprietățile unor boieri
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
deschideai ușa se auzea un clinchet de clopoțel care mă fascina. Pe urmă, erau mirosurile... Stăruia, în aer totdeauna, o odoare de scrumbie sărată și de gaz. Și, pe urmă, acolo găseai totdeauna niște "tocuri" (cine mai folosește cuvântul... nici "condeiul" nu mai este la modă, nici sticla de lampă). Despre aceste prăvălii se poate scrie o carte în care mirosurile să fie personajul principal. O geografie a unui spațiu, cu aceste personaje care conduc de la o idee la alta, de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
opresc, fiindcă se simte frigul, se presimte că vin ploile și vremea neprietenoasă. Se face o vreme a despărțirilor și nimic nu-i mai trist pe lume decât despărțirea. * Mă gândeam astfel, când s-a întâmplat să trec pe Strada Condeiului. Ce-o fi fost pe aici? Poate cineva, un arhivar, un notar de pe vremea când un știutor de carte, un "scriitor", instalat la o măsuță, mai spre piață, întocmea acte și scrisori pentru mușteriii care nu știau scrie și citi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Poate cineva, un arhivar, un notar de pe vremea când un știutor de carte, un "scriitor", instalat la o măsuță, mai spre piață, întocmea acte și scrisori pentru mușteriii care nu știau scrie și citi. Dar nu-i nici urmă de condei, nimic. Altfel l-aș lua, l-aș pune în buzunarul de la piept și aș scrie cu el. * Da, nu știu ce aș scrie cu acest condei... Nu știu ce aș mai scrie. Poate o poveste care s-a întâmplat, demult, în deltă, unui prieten
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
și scrisori pentru mușteriii care nu știau scrie și citi. Dar nu-i nici urmă de condei, nimic. Altfel l-aș lua, l-aș pune în buzunarul de la piept și aș scrie cu el. * Da, nu știu ce aș scrie cu acest condei... Nu știu ce aș mai scrie. Poate o poveste care s-a întâmplat, demult, în deltă, unui prieten al meu, foarte tânăr, la Sulina. A fost o poveste de dragoste despre care nu se poate scrie cu pixul, sau cu stiloul. Doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
aș mai scrie. Poate o poveste care s-a întâmplat, demult, în deltă, unui prieten al meu, foarte tânăr, la Sulina. A fost o poveste de dragoste despre care nu se poate scrie cu pixul, sau cu stiloul. Doar cu condeiul care, uite, s-a pierdut, cum s-a pierdut și prietenul meu, și fata cu care s-a iubit într-o vară, pe malurile Dunării, prin stufărișul deltei. Aș fi scris o mică poveste despre minunea care li s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
plece. A fost frumos, gândeau amândoi, fără a spune nimic... Simțeau că iubirea lor rămâne acolo, că nu se va repeta niciodată, că nici un popă și nici o nuntă nu o să le-o dea înapoi". Cam asta aș scrie cu un condei de demult, ceva despre cel mai sigur adevăr, despărțirea. Și, probabil, cel mai trist. * Văd că am devenit melodramatic. Dar eu cred că este o prejudecată să disprețuim melodrama. Viața este melodramatică, nu avem cum s-o potrivim criteriilor estetice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
aflată pe lista de oferte). Pe acea vreme continuam să-mi văd traseul profesional alături de Zamfir în cercetări sociologice sau de Florica Neagoe la catedra de istoria filosofiei. În iunie 1977, toate aceste credințe naive au fost strivite dintr-un condei. Ceaușescu a decis desființarea facultății, eliminarea specializărilor sociologie, psihologie, pedagogie și păstrarea unei mici enclave de 25 de studenți pe an cu specializare mixtă filosofie-istorie. Luați din cofa propriilor noastre iluzii, am reacționat dramatic de periculos și de inutil: am
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]