6,839 matches
-
guvernele susțin financiar într-o proporție decisivă activitatea bisericilor declarate de stat. Caracteristicile organizării acestor biserici relevă diferența fundamentală dintre categoria biserică de stat și biserică națională. În vreme ce biserica de stat obligă statul la o neutralitate diferențiată față de bisericile și confesiunile care nu prezintă acest statut, recunoașterea statutului de biserică națională, independentă de puterea politică, presupune intervenția statului după criteriul parității (asigurarea asistenței financiare în acord cu numărul membrilor unei biserici sau confesiuni) și al subsidiarității (statul intervine legislativ numai acolo
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
statul la o neutralitate diferențiată față de bisericile și confesiunile care nu prezintă acest statut, recunoașterea statutului de biserică națională, independentă de puterea politică, presupune intervenția statului după criteriul parității (asigurarea asistenței financiare în acord cu numărul membrilor unei biserici sau confesiuni) și al subsidiarității (statul intervine legislativ numai acolo unde bisericile și confesiunile, în dorința de concretizare a proiectelor sociale, nu pot acționa de unele singure). În Anglia, regina este șefa statului, dar și a Bisericii, a Comunității anglicane din întreaga
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
acest statut, recunoașterea statutului de biserică națională, independentă de puterea politică, presupune intervenția statului după criteriul parității (asigurarea asistenței financiare în acord cu numărul membrilor unei biserici sau confesiuni) și al subsidiarității (statul intervine legislativ numai acolo unde bisericile și confesiunile, în dorința de concretizare a proiectelor sociale, nu pot acționa de unele singure). În Anglia, regina este șefa statului, dar și a Bisericii, a Comunității anglicane din întreaga lume. Parlamentul poate sancționa legile bisericești votate de Sinodul general. Episcopii anglicani
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
de competență, în parte rezolvate prin noua Lege fundamentală privind biserica luterană a Suediei, intrată în vigoare la 1 ianuarie 1993. Biserica a căpătat dreptul de a desemna autonom față de stat organul executiv, partenerul de dialog cu statul, cu alte confesiuni. De asemenea, a fost lărgit câmpul de competențe privind învățătura Bisericii, cărțile teologice, slujbele, colectele, evanghelizarea, relațiile externe, slujirea episcopală etc. În Danemarca, conducerea Bisericii este asigurată de Regină prin Guvern, iar la nivel local există zece episcopi numiți de
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
sprijinul ei față de politica statului. Între stat și Biserică se stabilește o cooperare în care fiecare parte își cunoaște responsabilitatea proprie. Modelul german este reprezentativ. Sunt recunoscute în mod egal și încadrate juridic ca părți ale dreptului public toate acele confesiuni care dau statului garanția continuității și stabilității în timp. Statul se angajează față de confesiunile recunoscute să faciliteze studiul religiei în școlile de stat, în funcție de configurația confesională a clasei de elevi. Oricare alt aspect practic (ocuparea posturilor de teologie, asistența religioasă
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
care fiecare parte își cunoaște responsabilitatea proprie. Modelul german este reprezentativ. Sunt recunoscute în mod egal și încadrate juridic ca părți ale dreptului public toate acele confesiuni care dau statului garanția continuității și stabilității în timp. Statul se angajează față de confesiunile recunoscute să faciliteze studiul religiei în școlile de stat, în funcție de configurația confesională a clasei de elevi. Oricare alt aspect practic (ocuparea posturilor de teologie, asistența religioasă în diverse instituții etc.) este reglementat prin legile landurilor și în protocoalele directe stabilite
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
școlile de stat, în funcție de configurația confesională a clasei de elevi. Oricare alt aspect practic (ocuparea posturilor de teologie, asistența religioasă în diverse instituții etc.) este reglementat prin legile landurilor și în protocoalele directe stabilite între Biserică și stat. Fiecare dintre confesiunile recunoscute are dreptul ca prin intermediul statului să încaseze impozitul bisericesc de la credincioșii săi. Finanțarea sistemului filantropic social este mixtă, din sursele Bisericii și statului, și poate ajunge la aproape 90% din costurile curente și investițiile necesare. În Germania, sistemul bazat
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
marginea societății, sfidând regula generală și incriminând majoritatea”, ele reprezintă o „realitate dureroasă” și promovează „tendințe apocaliptice” (Antim, 1996). La rândul său, R. Preda susține că pericolul conflictelor este inerent existenței sectelor: „chestiunea atragerii prin mijloace necinstite a membrilor unei confesiuni la altă confesiune sau sectă privește nu numai viața interconfesională, ci și pe cea socială, atâta vreme cât provocările prozelitiste stau la baza tulburărilor și a tensiunii dintre comunități și persoane” (Preda, 1999, p. 8). B. Fillaire abordează problema pericolului sectar la adresa
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
regula generală și incriminând majoritatea”, ele reprezintă o „realitate dureroasă” și promovează „tendințe apocaliptice” (Antim, 1996). La rândul său, R. Preda susține că pericolul conflictelor este inerent existenței sectelor: „chestiunea atragerii prin mijloace necinstite a membrilor unei confesiuni la altă confesiune sau sectă privește nu numai viața interconfesională, ci și pe cea socială, atâta vreme cât provocările prozelitiste stau la baza tulburărilor și a tensiunii dintre comunități și persoane” (Preda, 1999, p. 8). B. Fillaire abordează problema pericolului sectar la adresa persoanei și a
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
foc și sabie, spre indignarea papei Inocențiu al III-lea (Gârdan, 2004). În prezent, în România își desfășoară activitatea 15 culte religioase, recunoscute oficial: Biserica Ortodoxă Română, Biserica Română Unită cu Roma (Greco-Catolică), Biserica Romano-Catolică, Biserica Reformată, Biserica Evanghelică de Confesiune Augustană (C.A.), Biserica Evanghelică Luterană Sinodo-Presbiteriană (S.P.), Biserica Unitariană, Biserica Armeană, Cultul Creștin de Rit Vechi, Cultul Musulman, Cultul Mozaic, Cultul Creștin Baptist, Cultul Adventist de Ziua a Șaptea, Cultul Penticostal, Cultul Creștin după Evanghelie (în cadrul căruia funcționează distinct
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
Sorge așa cum a fost, Iași, 1977 (în colaborare cu T. Ionescu); Felix Iusupov, Moartea lui Rasputin, București, 1991 (în colaborare cu T. Ionescu). Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, Debuturi în poezie, CNT, 1971, 46; Andriescu, Disocieri, 146; Daniel Dimitriu, Modalități ale confesiunii, CL, 1976, 8; Dan Laurențiu, Acuratețea limbajului, LCF, 1976, 35; Poantă, Radiografii, I, 297-299; Livescu, Scene, 117-118; Ioan Holban, Viața la țară, CRC, 1985, 16; Dana Dumitriu, Toamna, la Plavalari, RL, 1985, 21; Constantin Pricop, Eseu și roman, CL, 1985
ADAM-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285176_a_286505]
-
realizate de Teresa Toranska cu staliniștii polonezi. Relatarea sa conține o factualitate copleșitoare, regrupată În jurul intrigilor politice, Însoțită de convingătoare inventare ori statistici. Autorul probează Însă și reale calități narative, intervenind În cursul evenimentelor cu anticipări, anecdote, simboluri, portrete entuziaste, confesiuni tîrzii sau accente moralizatoare. Bine cunoscutele tablouri de epocă (viața studențească, starea agriculturii, migrația urbană ș.a.) se subsumează opiniei că istoria este alcătuită din faptele mărunte ale celor mari și din faptele augmentate ale celor mici, care se propun istoricului
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
al BOR Încearcă să provoace permanent la luptă un adversar inexistent. Biserica se prezintă constant amenințată, Încercînd cu disperare să le demonstreze și celorlalți cît este de nedreptățită. Statul, aliatul ei tradițonal, nu o mai apără de celelalte culte și confesiuni, așa cum s-a Întîmplat În comunism. Statul, bunul prieten al BOR, nu mai controlează viața morală a societății cenzurînd „subcultura occidentală”, forțîndu-l pe credincios să devină un ascet, obligîndu-l să se mîntuiască. BOR a rămas pe cont propriu. De acum
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
plătit convingerile lor ferme cu viața sau cu ani grei de temniță. Cifra oficială se ridică la peste zece mii. De mirare este Însă faptul că nicăieri nu se menționează acest lucru. Se vorbește pretutindeni despre martirii din sînul tuturor celorlalte confesiuni, categorii sociale etc.” (p. 222). După cunoștința noastră, conducerea BOR nu a lansat „cifra oficială” de 10.000 de clerici arestați (s-ar putea ca Întregul cler ortodox de la momentul 1948 să numere 10.000 de membri! Din această cauză
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
modelului totalitar și persecuția religioasă” este cel de-al cincilea capitol al lucrării și atinge o chestiune (Încă) sensibilă pentru o Însemnată parte a populației României. Concurentă a comunismului, religia nu putea scăpa de confruntarea cu regimul. În general toate confesiunile au avut de suferit, Însă În perioada avută În vedere cele mai afectate au fost Bisericile care ascultau de Vatican, Îndeosebi cea greco-catolică, desființată În toamna anului 1948, inclusiv În beneficiul Bisericii Ortodoxe. În al șaselea capitol, „Securitatea și teroarea
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Vasile Luca ca fiind „Fără Neam și Dumnezeu”, utilizînd acronimul FND (de la Frontul Național Democrat). Traducerea „fără Dumnezeu ori țară” (p. 59) este literal făcută din engleză, ignorîndu-se existența unei sintagme cu valoare de pamflet În limba română. Sintagma „Legea confesiunilor religioase”, din 4 august 1948 (p. 79), se cerea (re)tradusă prin „Legea cultelor religioase”. Ziarul Cominformului este citat În varianta sa engleză, For a Lasting Peace, for a People’s Democracy (p. 184). Era preferabil ca În traducerea Polirom
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
ce le are), calea prin care a reconciliat trecutul meu și prezentul meu”. După ce, cu altă ocazie, s-a referit la „cele ce simt pentru o lungă perioadă din viața mea, [...] pînă la reașezarea mea În SUA”, de această dată, confesiunile lui Încep cu „Plecarea În America”, la 3 decembrie 1982, care e de fapt o reconstituire a odiseei demersurilor pretinse de cererea de plecare „definitivă” din țară, adică din „lumea comunistă”. Ajuns la Washington, pe 16 decembrie 1982, Alexandru Nemoianu
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
de acest document important, conținînd informații din interiorul ambelor tabere, pentru perioada postrevoluționară nu ne putem baza decît pe luările de poziție și documentele oficiale, Întrucît, după știința noastră, nici un element din sistemul de luare a deciziilor nu a făcut confesiuni credibile pe acest subiect. Vom Începe Însă, desigur, cu o punere În temă. Fără a merge prea departe În trecut, faptele sînt bine cunoscute: adoptînd o anumită independență față de Moscova, concretizată, Între altele, prin refuzul de a interveni În Cehoslovacia
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
noastre. Noi am dori, de fapt, ca aceste drepturi să fie respectate În toate țările lumii. Consider că legarea drepturilor omului de problema emigrării este cu totul nepotrivită. [...] Nimeni nu suferă și nu este persecutat datorită apartenenței sale la o confesiune religioasă. Am vrut să vă spun aceste lucruri, domnule președinte, În speranța de a vă oferi posibilitatea cunoașterii situației reale - deși aceste chestiuni sînt probleme strict interne ale României și noi nu putem accepta, sub nici o formă, nici un fel de
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
selectat și tipărit numai 12, considerate cele mai sugestive sub raportul conținutului. Restul sînt publice pe site-ul Fundațiilor ASPERA - http://www.memoria.ro. Titlul lor percutant este fie o expresie memorabilă din interviu, fie o idee esențială ce străbate confesiunea asemenea unui fir roșu, fie un aforism care ilustrează atitudinea celui intervievat față de viața sa. Enumerăm titlurile memorabile: „C’est la vie parchive toujours”, „E o greșeală de istorie”, „Bărbăție și credință”, „Tinerețea Învinge”, „Mi-au zis că am trădat
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
din Voivodina - „Lumina”, „Analele Societății de Limba Română”, „Libertatea”, „Cuvântul românesc”, „Tribuna tineretului” ș.a. Interes literar prezintă volumul Cugetări (1996), care însumează reflecții asupra celor mai diverse teme, dar îndeosebi În amurg (2002), carte care, așa cum precizează subtitlul, conține „memorii, confesiuni, însemnări de călătorie” ce vizează un interval de șapte decenii. Străbătute de un bine susținut suflu autobiografic, însă cu surprinzător de rare accente subiective, paginile configurează un context semnificativ, familiar autoarei: mișcarea literară, științifică și culturală a românilor din Voivodina
MAGDU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287954_a_289283]
-
Normă și dialect în limba scriitorilor bănățeni de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, Novi Sad, 1980; Proza scriitorilor români din Voivodina, Pancevo, 1986; Cugetări, postfață Ștefan N. Popa, Novi Sad, 1996; În amurg. Memorii, confesiuni, însemnări de călătorie, Timișoara- Pancevo, 2002. Repere bibliografice: Ioan Baba, Compendiu bibliografic. Scriitori, „Lumina” (Pancevo), 1996, 1; Popa, Lit. rom. Voivodina, 289-290. C.D.
MAGDU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287954_a_289283]
-
de neon,/ Și clinchet flăcărat în piepturi de beton”. Aici teza ar fi elementară dacă execuția versificatorie nu ar fi prolixă și obscură - paradoxal, defectul devenind în context calitate. Monologul Mithridate, scris către apusul vieții, poate fi citit ca o confesiune în care M. poetizează în jurul propriei ratări: „Otravă simt pe-ntregul cer al gurii,/ Mi-i limba străpezită de veșnic ulcerat/ Și scrijelat încet de unghia torturii/ Mă sting sub clopotul îndurerat.// Ca pe femeia stearpă-a întâmplării,/ M-a
MARGARIT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288013_a_289342]
-
trecut în Calabria este o scriere subiectivă și nonficțională, cronică a unui sejur de câteva luni în sudul Italiei, în 1990. Nu e un jurnal propriu-zis, ci un reportaj literar, cu scriitură decalată (în timp), combinând notația cu eseul și confesiunea. Privirea scormonitoare și înțelegerea largă, lipsită de preconcepții își găsesc un teren ideal de acțiune în scrutarea exoticei provincii italienești. Tolerant și acid totodată, epicureu distins și meditativ, iubitor de pățanii inedite și preocupat de chestiuni general-omenești, M. își colorează
MARES-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288011_a_289340]
-
vizează geneza textului literar - în termenii autorului, „laboratorul intim al literatului, înțelegând prin aceasta întreg procesul de filtrare, de la formele primare până la forma definitivă, variațiile de titlu ale poemelor sau culegerilor etc.”. A doua este corespondența scriitorilor, ca „gen de confesiuni revelatorii sub toate raporturile, biografice și de creație”. A treia direcție se îndreaptă spre mărturiile literare, care „ar dori să prezinte, fie sub forma unor interviuri, fie sub aceea a unor pagini autonome de reminiscențe, cele mai de seamă informații
MANUSCRIPTUM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287999_a_289328]