2,864 matches
-
disperarea declanșată de acest inconceptibil abandon și se produce în urma unei înțelegeri între cei doi, care sunt legați printr-o tulburătoare afecțiune. E, prin urmare, un sacrificiu, ce face ca istoria sfântă să-și urmeze cursul. Presărată cu anacronisme, piesa configurează o imagine necanonică a Mântuitorului, văzut, fără cutremur mistic, ca o făptură de o neobișnuită carismă, ca un stilist captatoriu, ale cărui rostiri cu falduri alegorice sunt sorbite cu încântare de cei ce îl ascultă și memorate cu o sfințenie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
Înțeles și cu atât mai puțin de explicat, dar care, din când În când, În diferite contexte istorice, trebuie redusă În mod concret și eficace. 3. RELIGIE ȘI MODERNITATETC "3. RELIGIE ȘI MODERNITATE" Oricum s-ar defini, o religie se configurează În fiecare caz ca o realitate condiționată istoric. Este posibil, așa cum nu puțini susțin, ca istoria să nu extragă În Întregime „substanța”; totuși, cert este că doar În și prin intermediul istoriei o religie Își cunoaște geneza, Își trăiește devenirea, se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a religiilor istorice, a tradițiilor religioase capabile să transmită, conservându-l, un anumit patrimoniu de credințe și practici, refăcându-l și adaptându-l totodată schimbării exigențelor interne și sfidărilor externe. În general, sarcina tradițională a unei istorii a religiilor se configurează ca un bilanț istoriografic al achizițiilor pe care cercetarea le-a realizat În diferite sectoare istorico-religioase. Ne putem Întreba ce poate duce astăzi la Încercarea de a realiza un bilanț reînnoit al istoriei religioase a omenirii, cu toate riscurile și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Siria nordică. În tratatul cu Kuruntaxe "Kurunta", Tut¿alliya al III/IV-lea prevede mai apoi pentru cetatea Tar¿untașșa o serie de scutiri și privilegii asemănătoare cu cele În vigoare pentru capitala Hattușaș, astfel Încât pentru aceste două centre se configurează condiția de cetăți sacre (vezi subcapitolul 2). 5. CULTULTC "5. CULTUL" 1. Raportul om-zeutc "1. Raportul om‑zeu" Concepția pe care hitiții o au despre zei este esențialmente antropomorfă: zeii sunt asemănători oamenilor și, la fel ca aceștia, au un
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Î.Hr., realizate pe statuia suveranului local dedicată templului zeului său Hadad din Sikan, oferă o excelentă caracterizare a acestui zeu: stăpân al apelor cerești, terestre și subterane, garant al fertilității (pășuni și irigații), el va tutela viața altor zei configurându-se clar căpetenie a panteonului local. În afară de definirea sa ca „Stăpân” al celui care dedică inscripția, zeul primește epitetul unic de „Stăpân al râului Khabur”. Un rol important par să ocupe apoi, În tradiția aramaică, divinitățile dinastice legate de cultele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fi avut o soție identificată treptat cu Atargatisxe "Atargatis". Morfologia zeului Hadad din Damasc avea trăsături comune cu cele ale zeului Baalxe "Baal" ugaritic și ale divinităților poliade feniciene din Biblos, Sidon și Tir (Adonisxe "Adonis", Eshmunxe "Eshmun", Melqartxe "Melqart"), configurându-se ca un zeu care „murea și reînvia”: despre aceasta ne vorbește un fragment biblic (Zaharia 12,11) care face referire la plângerile pentru Hadad-Rimmonxe "Hadad-Rimmon" În valea Meghed. Dimensiunea htoniană este foarte prezentă și la divinitățile siriene amintite mai
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
legătură cultuală (poate mitică) diferită și anterioară rolului său În anturajul lui Bel. Aglibol și Malakbel erau venerați Împreună Într-un templu (Încă necunoscut) care avea numele semnificativ de „Grădina sacră”, fapt care Îi leagă de ciclul vegetal și Îi configurează ca protectori specifici ai vieții sedentare bazate pe agricultură. Credincioșii lor erau mai ales cei din tribul Bene-Komare, un trib de origine sacerdotală cu Îndepărtate rădăcini feniciene. O a doua triadă divină - atestată doar În iconografie - Îl avea În frunte
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
axele de susținere ale culturii și spiritualității lumii antice. În ea, noțiunea fundamentală de Logos, ca principiu care pătrunde totul, și ideea conexă de providență universală, destin (heimarmène) imutabil și forță conducătoare a Întregii structuri cosmice și a vieții omenești, configurează un cadru În care universalismul și individualismul Își găsesc fundamentul și justificarea teoretică și, totodată, impulsul decisiv pentru realizarea lor practică. În fața unei unice puteri divine stă individul, părtaș la rațiunea universală În cel mai intim focus al său de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
rituri funerare prin care, așa cum povestește aretalogia de la Oxyrhinchos, ea „l-a făcut nemuritor pe marele Osiris” (Pap. Oxyr. XI, 1915, nr. 1380, 242 = Turchi nr. 230). Autorul grec, martor al fizionomiei cultului și al valențelor sale ideologice așa cum se configuraseră ele În secolele I-II d.Hr., afirmă că zeița, după ce l-a biruit pe Typhon/Seth, nu s-a Împăcat cu gândul ca luptele și chinurile pe care le Îndurase și pribegia și multele fapte Înțelepte și marile isprăvi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
este un instrument al manifestării Zeului transcendent, nevăzut (CH, V, 2). În perspectiva tipică a „misticismului cosmic” care inspiră zone mari ale spiritualității elenistice și antice târzii, contemplarea cosmosului Îi permite omului să atingă cunoașterea Zeului suprem (CH XI, 22), configurat adesea ca Demiurg și Tată, Într-un strâns raport cu făpturile sale, perceput uneori În sens monisto-panteist: el este laolaltă Unul și Totul, adică sursa Unului. Într-o asemenea perspectivă armonioasă, omul se situează ca element constitutiv al unei triade
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
are ca scop arătarea originii și naturii divine a omului În ceea ce privește partea lui spirituală (intelectul), În timp ce trupul, supus destinului astral și pasiunilor, constituie un obstacol În atingerea mântuirii, Înțeleasă ca o Întoarcere la izvorul său divin. Al XIII-lea tratat configurează procesul mântuitor În termenii unei experiențe inițiatice: Împrumutând mult din limbajul și din simbolurile misteriilor, În dialogul dintre Trismegistos și fiul Tatxe "Tat" se străbat din nou etapele succesive ale unei inițieri ce culminează cu „renașterea” spirituală, care este o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cult cu care poate fi cinstită divinitatea supremă este pura rugăciune interioară, care pornește de la „ceea ce este mai frumos În noi, adică intelectul” și, fără să treacă prin rostire, se Îndreaptă direct către „zeul mare și superior tuturor lucrurilor”. Se configurează acea structură piramidală a divinului care, fiind explicită În textul paralel al lui Porphyrios, ce Îi evocă diferitele nivele, de la zeul suprem, la zeii inteligibili și la cei cosmici, caracterizează „teologia grecilor” (cf. Eusebiu, Praeparatio evangelica, IV, 51, 1-2) În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cel creștin, cu tipica lui Îmbinare Între individualism și universalism ce tinde să depășească orice barieră de limbă, cultură și națiune pentru a i se adresa direct individului de la care cere o „convertire” totală și abandonarea credințelor religioase trecute, se configura nu numai ca Înlocuirea unei panorame pestrițe de credințe și de culte ancestrale cu o credință nouă, ci și ca o ștergere a acelor identități culturale care Își găseau exprimarea și unul dintre cele mai solide fundamente În acea panoramă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
spună, la fel, În traducerea lui Kellens și Pirart (1988, p. 108), că, deși aceasta este o realitate, nu este totuși un răspuns satisfăcător pentru cel care cere dreptate (Yasna 29,3). În realitate, tocmai implicațiile sociale sunt cele care configurează cu destulă claritate caracterul revoluționar al G³th³, care, formate Într-un mediu violent, marcat de un puternic conflict intern (mai mult decât de conflicte etnice), tind să dea un răspuns global la problemele existențiale, opunând clasei aristocrato-războinice o viziune nouă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
vor rămâne Însărcinate și vor deveni mamele celor trei saoșyant care vor veni la sfârșitul celui de-al zecelea, al unsprezecelea și al doisprezecelea mileniu (cf. supra și Boyce, 1975a, pp. 285 sqq.; Messina, 1933, pp. 45 sqq.). Astfel, se configurează „istoria profetică” a Iranului zoroastrian: după primii 6 000 de ani, timp În care creația trece de la m¶n½g la g¶tșg, atacul lui Ahrimanxe "Ahriman" determină Începerea perioadei agitate și dramatice a luptei dintre Bine și Rău, care se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de la membrele unei ființe primordiale, plasată, fără prea multe preocupări logice, Într-un spațiu și un timp anterioare existenței, În aria nebuloasă a non-ființei, care nu este lipsită de forțe active și figuri personale. Pornind de la această premisă, jertfa se configurează ca o reiterare a sacrificiului primordial În care Își are originea toată realitatea: această reiterare nu are totuși semnificația unei simple celebrări și amintiri, ci este un act care, prin natura sa, are puterea de a Întări și păstra Întregul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
să raționalizeze vechea credință vorbind despre dreptate și bună guvernare, dar faptul că de rege depinde chiar și abundența peștelui În mare demonstrează că bunăstarea poporului nu depinde de virtuțile umane, ci este rodul magico-religios al „autenticității” suveranului. Acesta se configurează ca preot prin excelență, nu pentru că Împlinește personal rituri și jertfe - aceasta fiind, dimpotrivă, misiunea acelui „intelectual” despre care vorbeam mai sus -, ci pentru că regele este legătura necesară Între oameni și zei. Iar această natură sacerdotală a fost declarată clar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fiecare aspect particular legat de timp și spațiu, precum și peste multe chestiuni legate de problemele etnografice, care și-ar putea găsi locul Într-o tratare enciclopedică și exhaustivă; trebuie să menționăm imediat că, În ceea ce privește tocmai structurile, religia germanică antică se configurează esențialmente În continuarea religiei indo-europene, despre care am vorbit În capitolul dedicat acesteia În volumul de față1. Din acest punct de vedere Însuși numele de „zeu” este relevant nu numai ca inovație structurală, ci poate ca indiciu al unor evenimente
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
diverse teme, dar îndeosebi În amurg (2002), carte care, așa cum precizează subtitlul, conține „memorii, confesiuni, însemnări de călătorie” ce vizează un interval de șapte decenii. Străbătute de un bine susținut suflu autobiografic, însă cu surprinzător de rare accente subiective, paginile configurează un context semnificativ, familiar autoarei: mișcarea literară, științifică și culturală a românilor din Voivodina, a cărei istorie vie e scrisă aici. Niciodată patetică, exprimarea se dovedește exactă și egală, având în sprijin o curată limbă românească. Proza scriitorilor români din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287954_a_289283]
-
concerte, conferențe”. În rubrica intitulată „Cronică” sunt consemnate evenimente cultural-artistice în care sunt angajați artiști români. Conținutul publicațiilor periodice ale momentului este relatat la rubrica „Revista presei”. Aici se fac anual substanțiale rapoarte de activitate și analize de bilanț, care configurează mișcarea teatrală din Transilvania și reprezintă o prețioasă sursă documentară pentru cercetătorii din domeniu. Alte rubrici: „Piese teatrale vrednice de jucat”, „Greutățile începutului”, „Din autorii dramatici străini”. Se publică versuri de Horia Petra-Petrescu. Proza nu figurează în sumare, în schimb
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289265_a_290594]
-
Eu nu mai sunt astfel decât felul desființării mele. Umilirea este desființare. A fi umilit până la capăt înseamnă a nu mai putea să-ți dai nici un hotar, a nu mai putea să te hotărăști în nici o privință, înseamnă a fi configurat numai prin hotare străine, a fi „hotărât“ de la un cap la altul. „Eu“ nu mai are în sine nici o valoare reflexivă, ci este produsul compact al unor determinări străine de mine. În umilire, eu nu recunosc drept autoritate instanța care
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
vieții este mai vast decât cel al destinului. Din faptul că viața umană reprezintă întâlnirea necesară dintre responsabilitate (libertate) și întâmplare rezultă că propria viață poate fi o surpriză permanentă pentru tine însuți și că, prin urmare, ea nu se configurează niciodată doar ca realizare voluntară a proiectului. Cu toate acestea, miracolul unei vieți nu este rodul întâmplării, ci noul neașteptat pe care îl aduce cu sine simpla stăruire în proiect. Destinul reprezintă vertebrarea vieții de către noua stare pe care o
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
ratatul, cât și bovaricul nu știau de ce anume nu sunt în stare. A fi liber înseamnă în fond a fi sigur de tine, de posibilitățile tale. Libertatea nu e altceva decât rezultatul educației în sfera posibilului, dobândirea capacității de a configura și realiza proiecte prin îmbinarea corectă a posibilităților proprii cu posibilul obiectiv. Ca ființă proiectivă, ca acela care merge înaintea sa, omul este desigur liber prin chiar natura sa, dar nașterea proiectului, fermitatea mersului și calitatea țintei depind de buna
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
stereotip într-o lume derizorie și mediocră, apăsătoare, chiar și atunci când nu este neapărat zguduită de evenimente tragice. Scriitor postmodern, el reunește într-o formulă omogenă, ce nu îi obturează originalitatea, procedee narative de dată recentă și altele mai vechi. Configurează un mediu, creează o tipologie, dă identitate fermă personajelor. Împreună cu ceilalți textualiști optzeciști, dar mai puțin insistent, scrie „la vedere”, sub privirea cititorului, aducând în scenă autorul real sau presupus. După ce în povestiri, situate în descendența lui I. L. Caragiale sau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290138_a_291467]
-
lui Alexandru Bogdan-Pitești, dar și prejudecata minoratului care a însoțit simbolismul în artele plastice au făcut dificilă recuperarea unui patrimoniu cultural considerabil. Însă lucrări simboliste ies necontenit la suprafață din colecții particulare, la diversele case de licitație și astfel se configurează un muzeu virtual, un muzeu cu piese disparate, dar care nu e mai puțin relevant. Țin să mulțumesc profesorului Sorin Alexandrescu care a acceptat extravaganța unei duble teze într-una singură și care a încurajat deschiderea interdisciplinară care s-a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]