3,537 matches
-
Toma și contra Sfîntului Anselm: ) Apără aici Descartes autoritatea Sfîntului Toma și pe cea a lui Aristotel întorcînd împotriva Școlii propriilor ei arme? În orice caz el se contrazice vizibil, căci răspunzînd obiecțiilor secunde, el afirmă că este suficient să contemple natura ființei perfecte pentru a fi convins de necesitatea existenței sale: .) Aceasta reduce demonstrația a priori la o evidență imediată. Sfîntul Toma însă neagă posibilitatea acestei evidențe. Propoziția Dumnezeu este este evidentă prin ea însăși, dar pentru noi ea nu
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
gata a admite faptul că criza poate avea un caracter fondator, la fel cum prăpastia ce s-ar deschide sub picioarele noastre ar oferi o priveliște. Dacă este adevărat că putem câteodată să înțelegem ceva în efortul de a-l contempla înainte ca el să dispară este adevărat și că o noțiune este întotdeauna susceptibilă de elaborare. Astfel istoria filosofiei își poate propune să-și desfășoare drumul în altă parte decât în peisajul inaugural al unei crize așa zis moderne. A
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
73. În același fel Dumnezeu se revelează lui Daniel într‑o înfățișare de om ceresc: iată apărând pe norii ce‑ rului unul asemănător cu Fiul Omului. Astfel omul, creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu 75 aspiră neîn‑ cetat să contemple modelul divin ce‑1 poartă în sine așa cum se exprimă sfântul Grigore de Nissa: cel iubitor care arde de dorința frumuseții, privind continuu ceea ce îi apare ca o imagine a ceea ce dorește, tinde să fie mulțumit de însăși figura arhetipurilor
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
sanctum Concilium, nr. 122. 84 Ferdinand Victor Eugène Delacroix (1798‑1863) - pictor francez din perioada roman‑ tismului. Cap. iii. fiGura lui miChelanGelo în istoria artei 104 de a defini frumusețea ca atare. Frumusețea o înțele‑ ge cine o vede, o contemplă cel căruia i se vorbește despre ea; prin urmare, frumusețea în armonia tutu‑ ror elementelor constitutive, se impune cu o eviden‑ ță care nu are nevoie să fie demonstrată. Este remarcabilă afirmația: Pulchritudo est splendor veritatis, est species boni - frumusețea
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
chipul de pe giulgiu, îl reprezintă pe Isus pe cruce cu ochii închiși, iar sfânta Tereza comentează: ce bine a făcut Isus că și‑a închis ochii când ne‑a dat portretul său! Căci ochii fiind oglinda sufletului dacă am fi contemplat sufletul lui, am fi murit de bucurie 92! Trebuie să fim conștienți de faptul că misiunea lui Cristos pe pământ a fost aceasta: să le redea oamenilor frumusețea refăcând în ei chipul, imaginea lui Dumnezeu desfigurată de păcat. În acest
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
eter, apare Dumnezeu susținut de îngeri, îmbrăcat cu un veșmânt alb care se umflă ca o pânză. Mâna întinsă încă nu o atinge pe cea a lui Adam, dar primul om se trezește deja ca dintr‑un somn adânc și contemplă fața Creatorului său. Simplitatea gestului și forța lui evocă în mod fericit ideea de omni‑ potență.Michelangelo Buonarroti - un artist desăvârșit Michelangelo Buonarroti este unul dintre cei mai mari artiști pe care i‑a cunoscut omenirea; el este în același
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
ar fi doar sens, nu ar mai exista în lucru (adică ar aparține doar conceptului neîntrupat deci adevărului, nu și frumosului). În general de multe ori suntem înclinați să credem că o operă de artă trebu‑ ie admirată în sine contemplându‑i unitatea și armonia, unicitatea și coerența într‑un cuvânt, desăvârșirea pe care o etalează. Într‑adevăr opera ne încântă mai ales prin modul în care își asumă deplinătatea, o caută și o revendică drept lege a sa esențială instituind
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
esență care este Dumnezeu, dar este numai comunicare și participare. De aceea, artistul cu cât este mai conștient de darul său, cu atât este mai determinat să privească la el însuși și la întreaga creație cu niște ochi capabili să contemple și să mulțumească înălțându‑i lui Dumne‑ zeu imnul de laudă. Plecând de la versetul din Geneză, fiecărui om îi este încredințată misiunea de a fi artistul propriei vieți. Într‑un anumit sens el trebuie să facă din ea o lucrare
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
noului cult. Aici amintim: San Pietro, San Giovanni in Laterano - lucrări la care și‑a adus contribuția însuși Constantin, sau Haghia Sophia, construită din voința lui Iustinian. În timp ce arhitectura desena spațiul sacru, încetul cu încetul, datorită do‑ rinței de a contempla misterul și de a‑l propune, a început să se profileze arta bisericească și sculpturală apărând primele schițări ale poeziei și muzicii creș‑ tine. Programul lor poetic valorifica formele moștenite de la clasici dar se inspira și din seva curată a
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
să fie reunite în mod aleatoriu? Motivul invocat de obicei este acela că artiștilor le place să pună lucrurile laolaltă într-un fel ordonat și echilibrat, pentru că armonia astfel obținută încântă propriile priviri, precum și pe cele ale oamenilor care le contemplă operele. Această explicație, deși potrivită, este doar un început pentru ceea ce trebuie să știm despre compoziție. Cel mai obișnuit mod de a prezenta compoziția într-un tratat despre acest subiect este de a reduce imaginea reală a unei opere doar
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
percepe perpendicular respectiva pictură. Profitând de această ambiguitate perceptivă, așa-numitul quadro riportato este o pictură realizată pe suprafața unui tavan, aidoma pictării ei pe un perete vertical. Scena zugrăvită într-o asemenea pictură presupune un privitor care să o contemple de-a lungul unei linii orizontale de privire, oricât de conștient ar fi că se uită în sus. Picturile lui Michelangelo de pe tavanul Capelei Sixtine constituie astfel de quadri riportati (vezi figura 105). Wolfgang Schöne a subliniat că privitorii simt
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
cu pictura înrămată ca obiect așezat pe perete. El s-ar simți stingherit, așa cum se întâmplă atunci când suntem siliți de împrejurări să ne uităm la un tablou pieziș. Privitorul ar mai simți și că nu a fost în stare să contemple corect compoziția. Perspectiva creează un centru Când un accent excentric devine esențial pentru o compoziție și semnificația ei, trebuie să acceptăm excentricitatea acesteia, căci s-a creat o problemă pentru contemplarea unui tablou realizat în perspectivă centrică. Convergența liniilor de
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
decât Fecioara, pare cu atât mai explicit în poziția sa subordonată. Personajul în picioare al regelui Baltazar nu este numai silueta unui om văzut din spate. Cu fața sa întunecată, ascunsă aproape în totalitate, el stă ca o statuie puternică, contemplând scena într-o tăcere prevestitoare. Iar mama așezată cu copilul are acum deasupra capului o mulțime zgomotoasă, personajul lui Iosif aplecându-se înapoi și întinzând urechea spre a asculta fiecare idee sceptică spusă în șoaptă de prietenul său și soldatul
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
unitate dar de la o unitate a confuziei și dezordinii, revine după aceea la unitate, dar la unitatea ordinii și clarității...” Jules Michelet „Puterea și măreția naturii în toate aspectele ei nu-l impresionează pe acela care se mulțumește să o contemple în detaliul părților și nu în tonalitatea ei.” Pliniul cel Bătrân Există preocupări, tradiții ale cercetării interdisciplinare, tendința spre unitate nefiind nouă. Aplicarea, căutarea interdisciplinarității devine, una dintre marile axe ale istoriei cunoașterii. Pe măsura ce progresul științific se realizează
Competenţa profesională în sistemul educaţional by Marin Pânzariu, Andrei Enoiu-Pânzariu () [Corola-publishinghouse/Science/734_a_1172]
-
urmează îl surprinde pe Antipa când acesta desface ambalajul unei bomboane și îl dă câinelui său, Eromanga. Pe lângă conversiunea detaliilor vizuale în discurs verbal, descrierea ekphrastică prezintă și un al doilea nivel - cel al menționării comportamentului paraverbal al celui care contemplă tabloul. Descriptorul, în acest caz Pașaliu, într-o primă mișcare stă "nemișcat"; apoi își scoate ochelarii și întinde mâna spre tablou Pașaliu stătea nemișcat; era după-amiază târziu, înainte de amurg. Părea dintr-odată foarte bătrân, obosit, dădu la o parte cu
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
ekphrastic, al doilea tip de interferență, pune în evidență prezența descrierii ekphrastice reflexive. Ekphrasis-ul reflexiv se inserează într-un dialog a două personaje. Personajul principal joacă rolul descriptarului, lui i se descrie tabloul pentru a fi invitat apoi să îl contemple. Diferența între ekphrasis și ekphrasis-ul reflexiv constă în maniera de organizare a discursului, mai ales în descrierea tabloului cu o intenție scenică evidentă pentru a fi contemplat de personajul descriptar. O altă particularitate a ekphrasis-ului reflexiv este prevalența subiectivității asupra
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
descriptarului, lui i se descrie tabloul pentru a fi invitat apoi să îl contemple. Diferența între ekphrasis și ekphrasis-ul reflexiv constă în maniera de organizare a discursului, mai ales în descrierea tabloului cu o intenție scenică evidentă pentru a fi contemplat de personajul descriptar. O altă particularitate a ekphrasis-ului reflexiv este prevalența subiectivității asupra impulsului realist. Putem defini descrierea ekphrastică drept copia verbală a unei reprezentări vizuale. Impulsul mimetic de a transpune verbal elementele componente ale picturii se opune tendinței de
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
după starea vopselii, că tabloul era original, chemase un specialist, care stabili fără nici un dubiu valoarea nemaipomenită a pânzei. Chiril crescuse în umbra acestui tablou. Taică-său, așezat înaintea lui în fotoliu, cu pipa lui de cireș în gură, îl contempla ore întregi, mai descoperind câte un amănunt trecut cu vederea, și împărtășindu-i-l fiului său... Chiril pretindea că în fiecare seară personajele arătau altfel, ca și cum peste zi se deplasaseră sau schimbaseră vorba. Reta, despre care el spunea că avea
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
păstrat cu mare grijă de către membrii familiei, pentru care, de altfel, devine obiectul contemplației repetate. Tabloul funcționează ca un liant biografic în viețile lor. Chiril crește în umbra lui, domnul Merișor, tatăl lui Chiril, descoperă de fiecare dată când îl contemplă câte un amănunt nou pe care i-l spune și lui Chiril. Acesta, la rândul lui, are impresia că personajele își schimbă zilnic poziția pe pânză și, mai mult, aleg mereu alt subiect de conversație. Identitatea tabloului este precizată treptat
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
în ceea ce privește designul tipologiei ekphrastice. Secvența particularizează descrierea ekphrastică reflexivă. Aceasta se poate defini nu doar ca un simplu " schimb " între descriptor și descriptar, ci ca un transfer de opinii dinspre desciptor spre descriptar, în urma căruia cel care este invitat să contemple pânza asumă privirea celui care o descrie. Fragmentul ekphrastic descriptiv regizează momentul "convertirii". Forța ekphrasis-ului nu constă aici atât în puterea mimesisului, cât în efectul persuasiv. A doua evocare a tabloului lui Pieter Breughel cel Tânăr se face la finalul
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
care, cu puțină vreme înainte, o scosese din neființă pictorul Wang-Fo"10. Dacă pictorul Wang-Fo se salvează evadând în chiar tabloul pe care îl pictează, Ioana Olaru se salvează în fața interogatoriului nemilos al doctorului, evadând în tabloul pe care îl contemplă. Descrierea ekphrastică Al doilea tip de inserție ekphrastică prezent în romanul Refugii este descrierea ekphrastică a tabloului Parabola orbilor. Structural, sunt două fragmente care descriu tabloul, amândouă în capitolul ultim. Primul fragment urmează unui dialog în care doctorul o întreabă
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
prosperitatea. "Eu oare aș striga?" Cutremurată de orbitele pustii ce o căutau peste tot ca un blestem, de noaptea ce curgea neîntrerupt din ele, Ioana se grăbi spre geam, dar jos, în curte, ca o pată neagră absurdă, M.N.S contempla clădirea [...]. Privi iarăși neliniștită în jur: dincolo - marele M.N.S, dincoace - orbii, coloana bizară, vegheată de ciori..." N-au murit toți oamenii !" își spune bucuroasă reîntâlnind persoana cu scufie vermillon și cu spatele spre coloana de orbi... "Altfel ce aș
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
se dovedesc toate iluzorii. Parabola finală a orbilor lui Breugel (reproducere atârnă pe unul din pereții cabinetului lui Vlad Cosma) își conturează deci valoarea paradigmatică, iar ultimele cuvinte ale cărții ("Trebuie să mă eliberez cumva, își spuse. Nu-ți poți contempla la nesfârșit înfrângerile, mizeria, umilința. Trebuie. Acum când nu e prea târziu.") au pentru noi semnificația simbolică a unei înlocuiri a introspecției (și retrospecției) prin acțiune, ea găsind în lupta cu Helgomar David pentru înlăturarea nedreptăților un exemplu emblematic, ceea ce
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
constituie ca o descriere pentru altul. Pasajul ekphrastic reflexiv este subiectul unui dialog între personajul principal și un alt personaj, dialog în care personajului principal îi revine rolul de descriptar - lui i se descrie tabloul și este invitat să îl contemple. Al doilea tip de ekphrasis este descriere ekphrastică tranzitivă (Refugii) în care personajul principal își asumă rolul de descriptor într-un dialog cu alt personaj, el fiind autorul descrierii tabloului, dar și al descrierii reacției pe care acesta i-o
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
a cunoaște adevărul prin intuiție, omul decăzut trebuie să se mulțumească cu percepția reflexului său pe calea virtuții și a cercetării. Conform tradiției scripturistice, îngerii care văd mereu chipul Tatălui, sunt oglindirea Chipului pe care îl privesc. Prin urmare, cine contemplă chipurile angelice, surprinde, în lumina lor, chiar oglindirea. Omul care încearcă să trăiască potrivit modelului apărătorilor divini, devine oglinda lor. Îngerii sunt purtătorii acestui joc de oglinzi, prin intermediul cărora se poate pătrunde în spațiul transcendenței. Modelul călugărului ca imitatio angeli
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]