6,252 matches
-
necazuri? Te faci templier, poți vedea alte locuri, te poți distra, te bați, ești hrănit, Îmbrăcat și, pe deasupra, Îți mântuiești și sufletul. Firește, trebuia să fii destul de disperat, pentru că era vorba să te duci În deșert și să dormi În cort, să petreci zile În șir fără să vezi suflet de om În afară de ceilalți templieri și de niscaiva mutre turcești, să călărești În plin soare, să suferi de sete și să spinteci alți nenorociți...” Mă oprii o clipă. „Poate că prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
lui Klossovski, Bafomet. Cine era Bafomet, vreo divinitate diavolească de-a lor, nu?” „Ajung și acolo. Dar judecați un moment. Duceau o viață de marinari, luni În șir prin deșert. Te afli În casa diavolului, e noapte, te Întinzi sub cort Împreună cu insul care a mâncat din același castron cu tine, ți-e somn, frig, sete, frică și vrei la mama. Ce faci?” „Amor viril, legiunea tebană”, sugeră Belbo. „Dar gândiți-vă ce viață de infern, În mijlocul altor oameni de arme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
al Ierusalimului și cei doi mari maeștri, al Templierilor și al Ospitalierilor, hotărăsc să asedieze Ascalonul. Pornesc cu toții la asediu, regele, curtea, patriarhul, preoții cu crucile și stindardele, arhiepiscopii din Tyr, din Nazaret, din Cezareea, În fine, mare pompă, cu corturile ridicate În fața cetății inamice, și prapurii, și marile paveze, și tobele... Ascalonul era apărat de o sută cincizeci de turnuri, iar locuitorii se pregătiseră din timp de asediu, fiecare casă era ciuruită de barbacane pentru aruncat proiectile, fiind tot atâtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
vezi, seamănă a fi abia ieșiți din coliba Unchiului Tom, dar au cultura unor teologi de la Universitatea Gregoriană”. Amparo Își puse o mână pe mâna lui. „Duceți-ne acolo!” zise, „eu am fost o dată, cu ani În urmă, Într-un cort de umbanda, dar am amintiri confuze, Îmi reamintesc doar de o mare tulburare...” Agliè păru Încurcat din cauza atingerii, dar nu i se sustrase. Numai că, așa cum l-am văzut făcând mai apoi În momentele de reflecție, cu cealaltă mână scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Începutul tracțiunii pe care lucrul acela o exercită asupra celui ce săvârșește opera. Papus, Martines de Pasqualli, Paris, Chamuel, 1895, p. 92) Veni și seara făgăduită. Ca și la Salvador, Agliè a fost cel care a venit să ne ia. Cortul În care avea să se desfășoare așa-zisa sesiune, sau gira, era Într-o zonă destul de centrală, dacă se poate vorbi de centru Într-un oraș ce-și Întinde limbile de pământ printre coline, până ce dau În mare, astfel Încât, văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Amparo. „Da, ferice”, zise Agliè. „Intră În contact cu pământul-mamă. Acești credincioși au fost dezrădăcinați, aruncați În alambicul Îngrozitor al orașului și, așa cum spunea Spengler, Occidentul mercantil, aflat În momentul crizei, se adresează din nou lumii pământului”. Ajunserăm. Din afară, cortul părea un edificiu obișnuit: și aici se intra printr-o grădiniță, mai modestă decât aceea de la Bahia, iar În fața ușii așa-numitei barracăo, un fel de dugheană, găsirăm statueta lui Exu, aici Înconjurată de ofrande de propițiere. În timp ce intram, Amparo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pământ străin. Rămânea biliardul, erau, mai mult sau mai puțin, aceiași pictori, dar se schimbase fauna tânără. Am aflat că unii dintre vechii clienți deschiseseră acum școli de meditație transcendentală și restaurante macrobiotice. Am Întrebat dacă vreunul deschisese cumva un cort de rit umbanda. Nu, poate că eram În avans, căpătasem competențe inedite. Ca să-i facă pe plac nucleului istoric, Pilade ținea și un flipper de model vechi, din acelea care acum păreau copiate după Lichtenstein și fuseseră cumpărate În bloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
grupul. Tocmai intrau Într-o cameră cu pereți albi, cu colțurile rotunjite. Pe fundal, ca Într-un muzeu Grévin - Însă imaginea care-mi răsărise În minte În seara aceea a fost cea altarului pe care-l văzusem la Rio În cortul umbanda -, două statui În mărime aproape naturală, de ceară, Îmbrăcate Într-un material scânteietor care mi se păru demn de cel mai slab recuziter. Una reprezenta o femeie pe un tron, cu o rochie imaculată, sau aproape, presărată cu paiete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
-și Împodobi Mireasa și, Îmblânzindu-le, nu le face să se Îndrepte spre bine. Cum s-ar zice, orice dorință trebuie să rămână În propriile-i limite. Altfel Geburah devine Severitatea, aparența obscură, universul demonilor. Disciplinarea dorinței... Așa făcusem În cortul umbanda, cântasem din agogő, participasem la spectacol de partea orchestrei și mă sustrăsesem transei. Și așa făcusem și cu Lia, rostuisem dorința ca un omagiu adus Soției și fusesem răsplătit În adâncul rărunchilor mei, sămânța mea fusese binecuvântată. Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
însă, era altceva. Mi-am luat geanta pe umăr și am pornit-o în direcția indicată. Aveam emoții. Nu ne mai văzusem de o lună. Singurele contacte fuseseră cele telefonice, în care mă blestemase și mă înjurase ca la ușa cortului. M-am oprit în fața ușii cu numărul 312. Era un hotel vechi, cu coridoare înguste și camere înalte, răcoroase. Am ciocănit. - Ce naiba vrei? mi-a strigat o voce seacă. - Sunt eu, Piti! - Care eu? păru să se dezghețe o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Dumnezeu că te-a adus în șatra noastră ca pe o binecuvântare, mama Brândușa îți va dărui ceva care să-ți poarte noroc și să tă scoată din toate năcazurile. Stai puțân aici și stați și voi. Se duce în cort și vine cu o salbă cu galbeni de aur, pe care o scoate dintr-o basma în care era înfășurată. —O vedeți! Este salba mea. Mi-a dăruit-o Zaheu când m-a făcut muierea lui zâcându-mi: prințăsa mea, această
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
s-o strige „Dedi” în loc de „muma Brândușa”, ceea ce a bucrat-o pe bătrână simținduse parcă mai tânără. —Mâna-o-ar dedi pe Prințăsa noastră, am spus că ea ne-aduce noroc. Ne înesălim cu ea. Ismail și Rusalda plecau des de la cort să caute prin sate, pe la oameni căldări, ibrice de aramă, cazane vechi, defecte, pe care le aduceau și le lipeau, le reparau, le cositoreau făcându-le ca noi și le vindeau cu preț bun. Alteori le reparau la oameni acasă
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
noi și le vindeau cu preț bun. Alteori le reparau la oameni acasă, cum erau cazanele de țuică sau cele folosite la tăierea porcului,cele de baie șiși cereau prețul pe muncă și pe materialul folosit. Când se întorceau la cort veneau cu bani și cu produse alimentare. Atunci era sărbătoare la ei. Se adunau în jurul focului afară unde se pregătea și mâncarea și începeau planurile pentru zilele următoare, cântecele și jocurile. În ceaun fierbea mămăliga și în oale ciorbele. Făcea
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
pentru că viața o vitregise după moartea mamei. Când și-a dat seama că poate cânta și încă foarte frumos, nu pierdea ocazia s-o facă. Când cei bătrâni erau plecați, iar copiii se jucau, ea se furișa mai departe de cort, printre pomi și cânta. Copiii se cam obișnuiseră cu meteahna ei. — Unde-i Prințăsa?se întrebau când n-o vedeau. — Ssst!auzâți-o, cântă, observa Rozmarin. Cântă frumos, bre! Să mergem la ea, se plănuiau. Când se apropiau, Prințesa se rușina
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
lor, le mergea mai bine. Câștigau mai mult, munceau mai cu spor, erau sănătoși, mâncau mai bine, îi cunoștea mai multă lume. Se hotărâseră chiar să cumpere o căsuță în care să locuiască și ei ca oamenii, fiindcă traiul în cort avea farmecul dar și greutățile lui. Prințesa s-a dus repede în cort și s-a întins pe o saltea. Când a intrat Dedi și-a văzut-o a fost foarte îngrijorată. — Ce ai, Prințeso?s-a apropiat de ea
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
sănătoși, mâncau mai bine, îi cunoștea mai multă lume. Se hotărâseră chiar să cumpere o căsuță în care să locuiască și ei ca oamenii, fiindcă traiul în cort avea farmecul dar și greutățile lui. Prințesa s-a dus repede în cort și s-a întins pe o saltea. Când a intrat Dedi și-a văzut-o a fost foarte îngrijorată. — Ce ai, Prințeso?s-a apropiat de ea. Te dor foalele? — Mă doare capul. — Te-or dăochiat, te-or dăochiat. — Cum
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
argintul curat Ca aurul luminat.” — Te sâmți mai bine? Așază-te aici pă saltea că îndată îți va trăce. Dedi le avea cu descântecele și cu ghicitul. Avea un ghioc mare, lucios de care nu se desprindea când pleca din cort. Femeile o cunoșteau și îi cereau să le ghiceasă. Altă dată când erau presate de necazuri, veneau chiar ele la cort. O dată a venit o femeie cu fata ei care trecuse de treizeci de ani și nu se mai măritase
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
avea cu descântecele și cu ghicitul. Avea un ghioc mare, lucios de care nu se desprindea când pleca din cort. Femeile o cunoșteau și îi cereau să le ghiceasă. Altă dată când erau presate de necazuri, veneau chiar ele la cort. O dată a venit o femeie cu fata ei care trecuse de treizeci de ani și nu se mai măritase. Părinții erau foarte îngrijorați și au recurs la descântece, crezând că cineva i-a făcut fetei vrăji. Brândușo, am venit la
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
sezonul poamelor, în special al prunelor și cazanele de țuică erau în toi, începeau petrecerile la familia lui Ismail Ciurdaru pentru că printre altele pe munca lor primeau țuică. Nu treceau două trei zile ca să nu se aprindă focul mare în fața cortului. Mâncarea era mai bună și ulcelele se umpleau cu țuică. În ultimul timp veniseră în șatră Samuil, fratele Rusaldei, pe care-l lăsase femeia și Măru, un țigan pripășit nu știu de pe unde, neam cu Ismail. Se încingeau toți la
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
piept și iarăși cade de pe scaun cu Rusalda ,care râde, peste el. Amețiți de țuică, de dragoste, se tăvălesc pe iarbă până când Ismail reușește să se pună pe picioare și s-o ia pe Rusalda în brațe, îndreptându-se spre cort. — Să nu grășești cortu’, îl avertizează Samuil și Măru pe Ismail. Să n-o lași! Arată-i ce poți, bre! — Ciocu’ mic, le răspunde mândru Ismail, intrând în cort cu Rusalda pentru a-și consuma dragostea. Dimineața, cei care se
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
și s-o ia pe Rusalda în brațe, îndreptându-se spre cort. — Să nu grășești cortu’, îl avertizează Samuil și Măru pe Ismail. Să n-o lași! Arată-i ce poți, bre! — Ciocu’ mic, le răspunde mândru Ismail, intrând în cort cu Rusalda pentru a-și consuma dragostea. Dimineața, cei care se trezeau primii erau copiii; fetele care dormeau în cort cu Dedi și Păun cu Rozmarin, care dormeau în cortul lui Samuil și Măru. Nespălați, ciufuliți, pe jumătate îmbrăcați numai
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Măru pe Ismail. Să n-o lași! Arată-i ce poți, bre! — Ciocu’ mic, le răspunde mândru Ismail, intrând în cort cu Rusalda pentru a-și consuma dragostea. Dimineața, cei care se trezeau primii erau copiii; fetele care dormeau în cort cu Dedi și Păun cu Rozmarin, care dormeau în cortul lui Samuil și Măru. Nespălați, ciufuliți, pe jumătate îmbrăcați numai ce-i auzeai alergându-se. Ceilalți dărâmați de cheful de cu seară se sculau mai greu. Nu este de mirare
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
poți, bre! — Ciocu’ mic, le răspunde mândru Ismail, intrând în cort cu Rusalda pentru a-și consuma dragostea. Dimineața, cei care se trezeau primii erau copiii; fetele care dormeau în cort cu Dedi și Păun cu Rozmarin, care dormeau în cortul lui Samuil și Măru. Nespălați, ciufuliți, pe jumătate îmbrăcați numai ce-i auzeai alergându-se. Ceilalți dărâmați de cheful de cu seară se sculau mai greu. Nu este de mirare că viața în șatră avea în vremurile acelea farmecul ei
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
în mijlocul naturii, chiar dacă mai erau și ploi și vânturi și frig. În al doilea rând, țiganii aveau libertate totală. Își trăiau viața după bunul lor plac și se mutau din loc în loc, de unde și zicala „Te muți ca țiganul cu cortul”. Acest nomadism trebuie căutat în cele mai vechi origini ale lor. Se trag din nord-vestul Indiei, de unde au emigrat în toate părțile lumii ajungând și în Europa și pe teritoriul țării noastre. În evul mediu majoritatea țiganilor din Moldova și
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
intens toate plăcerile. Chiar dacă nu existau motive pentru bucurii, le căutau, le inventau implicânduse cu patimă în tot ceea ce simțeau sau făceau, deschizându-și sufletul larg pentru a simți și alții ce simțeau ei. aici se certau ca la ușa cortului. Aici chefuiau plini de veselie, când plângeau, când râdeau, treceau rapid de la o stare la alta, fiindcă le plăcea să trăiască fiecare moment, făcându-și o viață plină. Poate în acestea consta frumusețea deosebită a traiului țiganilor pe de o
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]