3,263 matches
-
prietenul în ochi îndelung și a rămas pe gânduri. În Ion Cârțu avea încredere ca în sine, dar nu avea nici o cât de mică dovadă împotriva lui Alistar. Era duminică... înainte de ivirea zorilor, dar mai era încă până a se crăpa de ziuă. Un bubuit de armă răscoli somnul codrilor la poalele Hășmașului și din valea Bicăjelului, cu ecouri vălurite până mai departe înspre văile Dămucului... urmat de o rafală de armă automată. Baltă, odată cu toți ceilalți, sări direct în picioare
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
om... un suflet..!”, și , tăcuți, trecură mai departe. Toți erau numai ochi și urechi. „ - Trebuie, băieți... să luăm un avans.. cât încă-i întuneric.!” murmură Baltă, îngrozit și el de sfârșitul lui Alistar. Se apropiau de creastă.. Începu a se crăpa bine de ziuă.. mai era puțin până să răsară soarele. Baltă s-a oprit o clipă, să privească „Răsăritul”... cât de mult iubea el răsăritul soarelui.. de oriunde l-ar fi privit. Umbre răzlețe, începură să se deslușească, jos, de-
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
la începutul atacului, în zorii zilei de, Adormirea Maicii Domnului... Când s-au îmbrățișat cu toții, în fața mormântului, lui Neagu.. dar ce îmbrățișare a fost aceea... ce îmbrățișare..! „.. Nici unul nu mai este... nici unul !”, murmură el, calm și resemnat. Începu să se crape de ziuă. Zorile se revărsau din cer gingașe, împrăștiind întunericul și încet încet, împrejurimile se limpeziră... La răsărit, pe Crainicu, prima panglică auriu albăstrie se întindea ca un brâu luminos.. de sus, de pe Bivolu până jos pe Vârfu Mare... Peste
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
nu se întâmplă fară voia domnului..” Capitolul IX „POCĂIȚI-VĂ, PENTRU CĂ S-A APROPIAT ÎMPĂRĂȚIA CERURILOR” Ianuarie... 1948... Iarna era deosebit de geroasă și aspră. În zilele care au urmat Bobotezei, vântul, parcă, se mai domolise, dar gerul, încă năpraznic, îți crăpa obrazul. Zăpada trecuse de cinci palme mari, domnești... înecând, străzile... Ninsoarea încetase... Soarele, palid, se ivi într o spărtură de nori.. Câțiva fulgi de zăpadă, pufoși se mai zbat încă, pe la ferestre, vrând parcă să intre.. S-a sunat deșteptarea
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
de fapt, dărâmarea unui sistem de învățământ care ajunsese printre cele mai bune din Europa. În clasă era o tăcere deasă, că-ți auzeai bătăile inimii... Ploaia bătea în fereastră de azi dimineață... O pânză de apă aluneca pe geamul crăpat la un colț, în partea de jos,. Nu știu de ce, dar nu-mi puteam dezlipi privirea de pe el. Afară era o vreme întunecată și sumbră. Priveam pentru ultima oară pereții, băncile, catedra, tabla, harta României.. Ne erau atât de dragi
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
jos să fie adevărată. Răspuns: b Exemplul 5 Domeniu evaluat: Caracteristicile estetice și de prezentare ale țesăturilor Obiectiv de evaluare: Elevii vor fi capabili să precizeze factorii care influențează valoarea estetică a țesăturilor. EXEMPLU Fibrele de cauciuc devin rigide și crapă: a. în prezența luminii; b. în prezența umid ității; c. datorită fenomenului de ,,îmbătrânire”. Firele cardate de bumbac și tip bumbac se obțin din: a. fibre filamentare; b. fib re de lungime medie; c. fibre scurte; d. fibre lungi. Cerință
Repere teoretice şi practice privind evaluarea continuă la clasă by Liana Jescu () [Corola-publishinghouse/Science/91648_a_93261]
-
greu să intru în vorbă cu cei din jur. Sunt grupuri deja constituite, compacte, care acceptă cu greu intruziunile de orice fel. Doar Vasile, bărbat cam pe la 40 de ani, originar dintr-un sat de lângă Gherla, cu palme mari și crăpate de efort, care sigur lucra în construcții, acceptă dialogul și spune cu jumătate de gură, uimit de accentul meu și proveniența mea geografică, „Brăila ?”. Repetă numele orașului neîncrezător, ca și cum ar fi fost vorba de capătul lumii. „După anul 2000, acuma
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
meu plângea și voia o pâine, să-i cumpărăm o pâine, și noi n-aveam cu ce să-i cumpărăm. I s-a umflat burta, a făcut un abces În burtă și nu știu cum a scăpat - Într-o zi i-a crăpat, acolo, În interior... Tata lucra, pe urmă eu am fost luat, aveam deja 16 ani... La nemți am fost dus, la podul de peste Nistru. Și acolo, În fiecare zi lucram la podul de peste Nistru, de la șase dimineața până la opt seara
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
am rămas În urmă. Ăla s-a repezit ca o fiară la mama, că a văzut că mama avea covorul ăla național, și când a lovit-o cu o bâtă (avea o bâtă În formă de șarpe), sculptată, i-a crăpat efectiv mușchiul - și i-a strigat ceva ce nici acum n-am uitat: „Nu te-ai săturat, jidoavcă Împuțită, de sânge românesc?”... Și, săraca mama, bineînțeles că i-a căzut din mână legăturica, a plecat, sigur că i s-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
lucrat, n-a gătit -, a zis: „Cum să mă pui să gătesc așa ceva?”... Asta a fost prima noastră reușită ... Deci am ajuns cam prin decembrie... cam două luni a durat acest traseu. Între timp au Început niște geruri cumplite, de crăpau pietrele, a Înghețat pârâul, lacul... Și În localitatea aceasta majoritatea erau rădăuțeni și câțiva basarabeni deportați mai devreme și toți trăiau În niște condiții mai mult decât precare - adică n-aveai efectiv ce să mănânci; și pe lângă frigul ăla cumplit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
dacă știți, păduchi. Ciorchini erau. Plus că aveam o dungă În cap, bărbierit, ca să fim, toți care eram În lagărul din Mauthausen, deosebiți. SS-istul sta de pază și, când te bărbierea, SS-istul venea și apăsa briciul și-ți crăpa capul. Câte cazuri din astea s-au Întâmplat! Și asta am avut ocazia să văd. SS-iștii erau foști criminali. Eram escortați În fiecare zi și de civili, Îmbrăcați În civil, a fost o Încercare de evadare... Erau niște dealuri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
răbdare, așa și așa...”. Asta a fost partea cea mai dificilă, cu apelurile astea, când te decimau tot timpul... Și statul În picioare te omora. - Cât dura apelul? DAVIDOVICI: Toată ziua. Păi, asta făceai. - Începea la ora... DAVIDOVICI: Când se crăpa de ziuă, pe la cinci, cinci și ceva. - După ce vă trezeați ieșeați din baracă. Atunci se făcea apelul? DAVIDOVICI: Atunci. Până venea ăla... ADLER: Până se Încolonau toți Pe urmă veneau cei mai amărâți din Stubendienst, care făceau curățenie și te
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
este urină, dar nu era, era apă murdară - și iarăși au Început, vreo două ore. M-au lăsat când au văzut că iar am leșinat - nu am mai putut, picioarele mi se umflaseră. „Du-te dracu’, și ăstuia i-a crăpat planta, piciorul.” Mi-au scos parul și m-au târât de păr Înapoi, În hangar. Acolo am stat 24 de ore... Am stat 12-13 ore leșinat pe ciment, unde erau niște paie. Se simțea cimentul ăla. Am stat până a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
noi. - Mâncau cu dumneavoastră? - E un fel de a spune că mâncau cu noi. Au fost zile când erau așa-zisele Aufraumenkommando, mai ales după bombardamente, trebuiau curățate străzile, să se poată circula. Ei, aceste Aufraumenkommando Începeau dimineața când se crăpa de ziuă, și se terminau noaptea... Noi Îi vedeam aici, la Thill, mâncând, pentru că, fiind vară, nu mâncau În sala de mese - mai mâncau și afară. Bucătăria și sala de mese era Împreună. Sâmbăta și duminica Îi vedeam. Că În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
mii de ani, din antichitate. Dar să nu uităm cui datorează masoneria operativă originile. Coșmar în gerul iernii ca zidar O calfă cu-n echer suia avid un zid Un fir de plumb părea răpit dintrun ghețar Și pietrele cioplite crăpau avântu-n frig. Cu rădăcinile spre cer copacul iar Se-ntoarse-ntr-al fântânii antic rit Coșmar în gerul iernii ca zidar O calfă cu-n echer suia avid un zid. Să-l ajutăm, strigă marele meșter, dar Să îi aprindem sus, în labirint
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
și să te mai plângi că n-ai brend. Mare păcat și mare greșeală fac lucrătorii cu gura (cei de astăzi, care sunt cei de ieri), că prezintă românilor înfometați Europa ca pe o imensă iesle, rezumând totul la bârdâhan; crapă, prostule, e-uri până-i pocni! Și tu, în sărăcia ta ecologică, visezi ca vaca lui Esenin pășuni europene mănoase, în loc să-ți faci diguri ca să nu te ia apa la vale. Nu-mi rămâne altceva de făcut decât să mă
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
nu interesează, așa cum ar trebui, coaliția pentru o guvernare mai curată, mai uscată. Dacă intenția liberală n-ar fi fost urmată de cei 29 de grei, din toate partidele, rămânea, așa, o buricăreală, încât poți zice „unde dai și unde crapă”. Crapă cel mai mult în U.D.M.R., și nu întâmplător, deoarece maghiaro-secuii au o tradiție îndelungată în colaborarea cu „organele”. Când rușii au administrat Ardealul între octombrie 1944 și martie 1945, ungurii și secuii se dădeau de ceasul morții că
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
interesează, așa cum ar trebui, coaliția pentru o guvernare mai curată, mai uscată. Dacă intenția liberală n-ar fi fost urmată de cei 29 de grei, din toate partidele, rămânea, așa, o buricăreală, încât poți zice „unde dai și unde crapă”. Crapă cel mai mult în U.D.M.R., și nu întâmplător, deoarece maghiaro-secuii au o tradiție îndelungată în colaborarea cu „organele”. Când rușii au administrat Ardealul între octombrie 1944 și martie 1945, ungurii și secuii se dădeau de ceasul morții că ei
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
-se pe pustii, iar Videanu, sigur își dăduse cu toate bordurile în cap. Dintre toți, numai Boc a fost de tot hazul. Nu-ți este dat să auzi așa ceva în toată ziua. Omulețul lui Gopo a scăpat una de să crape de invidie toți mistificatorii de profesie, măsluitorii cu alba-neagra, manglitorii și pamblicarii: a câștigat dreapta, poporul a decis pentru dreapta. Vezi, vorbea în numele poporului și, mai ales, în numele celor care se încăpățânează să rămână partid separat de PD. Până atunci
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
putut, chiar dacă s-a dat vina pe subordonați, pe opoziție, pe toți cei care așteaptă și ei o satisfacție de ordin moral. Gata, s-a ajuns la punctul de saturație și se revarsă paharul, s-a rupt hamul și a crăpat și iapa! Spre cinstea unor fruntași ai PDL, care au ieșit din rând și au strigat „demisia” (sper să nu fi fost o manevră de salvat aparențele, adică, noi nu facem ca PSD-ul, cu Bivolaru lor), trebuie apreciat gestul
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
semn al unei gândiri intuitiv-concrete, ieșit din orizontul patriarhal al satului. Ca să vadă toată lumea cât de rău am ajuns, vom folosi același orizont spiritual, tot expresiv, dar mai cu greutate: „Scroafai moartă-n păpușoi” și „Ori se rupe hamul, ori crapă iapa”. Toată această gândire populară condensată arată că s-a ajuns la o limită, că așa nu se mai poate, ceva trebuie schimbat sau făcut din nou. Chiar din decembrie 2008, s-a zis și am zis că această alcătuire
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
Cu un ochi de foc, cu un ochi de apă/ Cel de foc stinge pe cel de apă/ Cel de apă stinge pe cel de foc...( Se anulează reciproc!) De-o fi pocit Geoană de femeie curată, necurată, Să-i crape țâțele, să meargă pârâu, Să vadă lumea că e pocitoare, deochetoare. De-o fi flăcău curat, necurat, Plesnească-i boașele, să curgă pârâu, Să vadă lumea că e pocitor, deocheator. De-o fi de codru, pice-i frunza. De-o
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
pârâu, Să vadă lumea că e pocitoare, deochetoare. De-o fi flăcău curat, necurat, Plesnească-i boașele, să curgă pârâu, Să vadă lumea că e pocitor, deocheator. De-o fi de codru, pice-i frunza. De-o fi de vânt, crape-i calul, sece-i aripile, Să vadă lumea că-i pocitor, deocheator. Geoană să rămână curat și luminat, Cum Maica Precista l-a lăsat.” Desigur, domnul Geoană nu poate face apel la babe descântătoare, nici la vraci solomonari, asta ar
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
și zâne, n-a cunoscut România decât dintr-un ghid turistic, de care s-a îndrăgostit subit și, ca un Poseidon stăpân pe oceanele dezlănțuite, a zis să-l audă muritorii:” Când voi lovi odată cu tridentul,/Această criză are să se crape”. Aleluia și Doamne ajută! Opinteala președintelui de a trage România la edec, singur, fără guvern, fără parlament, fără sindicate, în cazul în care reușește, îi va bătuci panoplia cu merite; dacă nu reușește, va avea pe cine da vina, pe
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
ne-am mai refăcut. Mergeam mai ușor, nu mai aveam amețeli când ne ridicam și, mai ales, nu aveam starea de somnolență permanentă. Eram scoși jumătate de oră pe zi la aer, eram duși la baie - o binefacere, căci se crăpa pielea uscată pe noi. În perioada de slăbiciune aveam vedenii, sau amintirile din viață sau din lecturi se transpuneau în închipuiri care mă terorizau. Astfel, îmi apărea imaginea unei statui plăsate în colțul unei camere în care se afla un
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]