3,194 matches
-
centrifug se dezvoltă (osifică) oasele membranoase plate. În momentul nașterii, procesul de osificare nu este încheiat iar oasele boltei nu sunt complet unite având spații între ele acoperite de țesut fibros (aceste suturi sunt denumite fontanele). Neurocraniul cartilaginos (condrocraniul) - baza craniului Oasele bazei craniului se dezvoltă din condrocraniu prin procesul de osificare endocondrală. Condrocraniul este o structură formată din diferite nuclee cartilaginoase osteogenice separate (condrocraniul precordal își are originea în creasta neurală iar condocraniul cordal în mezodermul paraxial). Fontanelele - craniul nou-născutului
Craniu () [Corola-website/Science/308354_a_309683]
-
osifică) oasele membranoase plate. În momentul nașterii, procesul de osificare nu este încheiat iar oasele boltei nu sunt complet unite având spații între ele acoperite de țesut fibros (aceste suturi sunt denumite fontanele). Neurocraniul cartilaginos (condrocraniul) - baza craniului Oasele bazei craniului se dezvoltă din condrocraniu prin procesul de osificare endocondrală. Condrocraniul este o structură formată din diferite nuclee cartilaginoase osteogenice separate (condrocraniul precordal își are originea în creasta neurală iar condocraniul cordal în mezodermul paraxial). Fontanelele - craniul nou-născutului La naștere, oasele
Craniu () [Corola-website/Science/308354_a_309683]
-
baza craniului Oasele bazei craniului se dezvoltă din condrocraniu prin procesul de osificare endocondrală. Condrocraniul este o structură formată din diferite nuclee cartilaginoase osteogenice separate (condrocraniul precordal își are originea în creasta neurală iar condocraniul cordal în mezodermul paraxial). Fontanelele - craniul nou-născutului La naștere, oasele plate ale craniului nu sunt complet osificate și sunt separate de spații ocupate de țesut conjunctiv fibros (provenit din creasta neurală) care în viitor va contribui la formarea definitivă a oaselor și a articulațiilor oaselor (sinfibroză
Craniu () [Corola-website/Science/308354_a_309683]
-
din condrocraniu prin procesul de osificare endocondrală. Condrocraniul este o structură formată din diferite nuclee cartilaginoase osteogenice separate (condrocraniul precordal își are originea în creasta neurală iar condocraniul cordal în mezodermul paraxial). Fontanelele - craniul nou-născutului La naștere, oasele plate ale craniului nu sunt complet osificate și sunt separate de spații ocupate de țesut conjunctiv fibros (provenit din creasta neurală) care în viitor va contribui la formarea definitivă a oaselor și a articulațiilor oaselor (sinfibroză). Așadar, aceste spații sunt: În acele locuri
Craniu () [Corola-website/Science/308354_a_309683]
-
a articulațiilor oaselor (sinfibroză). Așadar, aceste spații sunt: În acele locuri în care se articulează mai mult de două oase, suturile sunt ample și formează șase fontanele: Fontanelele au o importanță capitală în timpul nașterii pentru că permit suprapunerea plăcilor osoase ale craniului care dau posibilitatea trecerii capului fătului prin canalul de naștere. În timpul puerperiului, oasele revin la poziția lor inițială. În timpul copilariei, palparea fontanelei anterioare permite verificarea normalității în dezvoltare, a osificării craniului precum și a presiunii intracraniene. Creștere și consolidare Fontanelele au
Craniu () [Corola-website/Science/308354_a_309683]
-
capitală în timpul nașterii pentru că permit suprapunerea plăcilor osoase ale craniului care dau posibilitatea trecerii capului fătului prin canalul de naștere. În timpul puerperiului, oasele revin la poziția lor inițială. În timpul copilariei, palparea fontanelei anterioare permite verificarea normalității în dezvoltare, a osificării craniului precum și a presiunii intracraniene. Creștere și consolidare Fontanelele au nevoie de mulți ani pentru a se osifica complet și pentru a obține coaptația totală cu oasele craniului. Creșterea oaselor bolții craniene care continuă până la stadiul de adult se realizează din
Craniu () [Corola-website/Science/308354_a_309683]
-
inițială. În timpul copilariei, palparea fontanelei anterioare permite verificarea normalității în dezvoltare, a osificării craniului precum și a presiunii intracraniene. Creștere și consolidare Fontanelele au nevoie de mulți ani pentru a se osifica complet și pentru a obține coaptația totală cu oasele craniului. Creșterea oaselor bolții craniene care continuă până la stadiul de adult se realizează din materialul fibros al suturilor fontanele. Acest mecanism permite o relativă adaptabilitate a cutiei craniene conformă cu creșterea și dezvoltarea encefalului și a masivului facial. Capacitatea craniană completă
Craniu () [Corola-website/Science/308354_a_309683]
-
din materialul fibros al suturilor fontanele. Acest mecanism permite o relativă adaptabilitate a cutiei craniene conformă cu creșterea și dezvoltarea encefalului și a masivului facial. Capacitatea craniană completă este atinsă la vârsta cuprinsă între cinci și șapte ani. Articulațiile oaselor craniului sunt imobile și fixează oasele între ele prin intermediul cartilajelor (sincondroză) sau al țesutului conjuctiv fibros (sinfibroză). Acele oase care fac parte din baza craniului, dezvoltate în timpul osificării endocondrale, se unesc între ele prin intermediul sincondrozei. Oasele care formează bolta craniană, cât
Craniu () [Corola-website/Science/308354_a_309683]
-
facial. Capacitatea craniană completă este atinsă la vârsta cuprinsă între cinci și șapte ani. Articulațiile oaselor craniului sunt imobile și fixează oasele între ele prin intermediul cartilajelor (sincondroză) sau al țesutului conjuctiv fibros (sinfibroză). Acele oase care fac parte din baza craniului, dezvoltate în timpul osificării endocondrale, se unesc între ele prin intermediul sincondrozei. Oasele care formează bolta craniană, cât și oasele feței, dezvoltate din primordii de țesut conjunctiv, se unesc între ele prin sinfibroză sau suturi (lat: "suturae"). În funcție de configurația suprafețelor articulare, se
Craniu () [Corola-website/Science/308354_a_309683]
-
ele prin intermediul sincondrozei. Oasele care formează bolta craniană, cât și oasele feței, dezvoltate din primordii de țesut conjunctiv, se unesc între ele prin sinfibroză sau suturi (lat: "suturae"). În funcție de configurația suprafețelor articulare, se disting trei tipuri de suturi (sinfibroze) ale craniului:
Craniu () [Corola-website/Science/308354_a_309683]
-
competiție directă, câinele dingo vânând ziua, iar lupul marsupial, noaptea. Lupul marsupial era de asemenea mai puternic, având un avantaj în cazul unei întâlniri între cei doi. Studiile recente au arătat că, deși câinele dingo avea o mușcătură mai slabă, craniul său putea rezista unei presiuni mai mari, ceea ce-i permitea să atace o pradă mai mare ca lupul marsupial. Lupul marsupial era, de asemenea, mai puțin versatil când era vorba de alimentație, prin comparație cu omnivorul câine dingo. Cele două
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
centurile, acestea din urmă fiind slab indicate numai la formele fosile (ostracodermi). Aparatul bucal este adaptat pentru supt. Cavitățile nazale sunt contopite într-o singură nară ("monorinie"), ce se deschide în afară pe fața dorsală și mediană a capului. Au craniul incomplet (lipsește regiunea occipitală) din care motiv sunt denumite și "hemicraniate". Corda dorsală este persistentă, iar segmentația ei este abia indicată, vertebrele nefiind încă individualizate. Scheletul este exclusiv cartilaginos la ciclostomi și, în parte, osificat la ostracodermi, la care s-
Agnate () [Corola-website/Science/307456_a_308785]
-
și, în parte, osificat la ostracodermi, la care s-a dezvoltat și un puternic schelet extern, de origine dermică. Scheletul capului se compune dintr-un paleocraniu incomplet dezvoltat și dintr-un schelet visceral mai mult sau mai puțin complicat. Au craniul incomplet, lipsind regiunea occipitală, din care motiv sunt denumite și "hemicraniate". Cel de al doilea arc visceral nu este transformat în fălci (maxilare). De la lipsa fălcilor li se trage și numele de "agnatostomi". Coarda dorsală este persistentă (se păstrează în
Agnate () [Corola-website/Science/307456_a_308785]
-
fose nazale. În urechea internă nu există decât două canale semicirculare, cel orizontal lipsind. La ciclostomi cei doi ochi dorsali sunt mai mult sau mai puțin bine dezvoltați și suprapuși, cărora la ostracodermi le corespunde un orificiu median în bolta craniului. Tubul digestiv nu are un stomac diferențiat, iar lobii ficatului au structură tubuloasă. La ciclostomi tubul digestiv începe cu o pâlnie bucală, care în stare deschisă are forma rotundă sau ovală iar numele "ciclostomilor" se datorește gurii lor rotunde. Fălcile
Agnate () [Corola-website/Science/307456_a_308785]
-
neascuțiți și tuberculați. Sacii bucali și cecul de 1,8-2,5 metri înlesnesc digestia frunzelor mari și fibroase de eucalipt care constituie hrana principală. Femelele au două mamele; marsupiul lor se deschide înapoi și se extinde în sus și înainte. Craniul este masiv și turtit lateral. Bulele timpanice sunt alungite și turtite lateral. Koala sunt în general animale nocturne și arboricole, coborând pe pământ numai pentru a se muta în alt arbore pentru a se hrăni sau a linge solul sau
Fascolarctide () [Corola-website/Science/302354_a_303683]
-
În general, au fost recunoscute trei subspecii diferite: Koala din Queensland ("P. cinereus adustus" ), Koala din New South Wales ("P. c. cinereus" ) și Koala victoriană ("P. c. victor", ). Aceste subspecii diferă prin culoarea și grosimea blănii, mărimea corpului și forma craniului. Koala din Queensland este cea mai mică, cu blană scurtă și argintie și un craniu mai scurt. Koala victoriană este cea mai mică, cu blană deasă și maro și cu un craniu mai lat. Granițele dintre teritoriile acestor subspecii se
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
din New South Wales ("P. c. cinereus" ) și Koala victoriană ("P. c. victor", ). Aceste subspecii diferă prin culoarea și grosimea blănii, mărimea corpului și forma craniului. Koala din Queensland este cea mai mică, cu blană scurtă și argintie și un craniu mai scurt. Koala victoriană este cea mai mică, cu blană deasă și maro și cu un craniu mai lat. Granițele dintre teritoriile acestor subspecii se bazează pe granițele dintre statele Australiei, și statutul lor ca subspecii este disputat. Un studiu
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
culoarea și grosimea blănii, mărimea corpului și forma craniului. Koala din Queensland este cea mai mică, cu blană scurtă și argintie și un craniu mai scurt. Koala victoriană este cea mai mică, cu blană deasă și maro și cu un craniu mai lat. Granițele dintre teritoriile acestor subspecii se bazează pe granițele dintre statele Australiei, și statutul lor ca subspecii este disputat. Un studiu genetic din 1999 sugerează că subspeciile reprezintă populații diferite cu flux de gene limitat între ele, și
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
europene despre istoria naturală. Botanistul Robert Brown a fost primul care a scris o descriere științifică a Koalei în 1814, bazată pe o femelă capturată lângă Muntele Kembla în regiunea Illawarra din New South Wales. Ilustratorul botanic i-a desenat craniul, gâtul, picioarele și labele. Dar lucrarea lui Robert Brown a rămas nepublicată și nebăgată în seamă, pentru că observațiile și notele sale au rămas în posesia lui până la moartea sa, când au fost preluate de Muzeul de Istorie Naturală din Londra
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
România, formată din satele Băroiu, Budele, Măneasa, Nenciulești, Popești, Tetoiu (reședința) și Țepești. În această comună, în zona numită Bugiulești, au fost găsite urme de umanoizi vechi de 2. 000. 000 de ani, cele mai vechi din Europa, respectiv un craniu de Homo Olteniensis, expus în prezent la Muzeul Olteniei din Craiova. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Tetoiu se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români
Comuna Tetoiu, Vâlcea () [Corola-website/Science/302046_a_303375]
-
unele trăsături care pot fi considerate „primitive”, în ansamblu evoluția lui "H. erectus" se înscrie pe direcția acumulărilor, atât anatomice, cât mai ales culturale. Are o talie de peste 1,50 m și un volum cranian de 1000 cm în medie; craniul este alungit și aplatizat, fruntea relativ teșită și torus supraorbital, retracție post-orbitală, cutia craniană are pereți masivi și (cel puțin la unele exemplare) creastă sagittală, bărbie redusă. Dar dentiția și membrele (în special mâinile) sunt asemănătoare celor lui "H. sapiens
Homo erectus () [Corola-website/Science/302126_a_303455]
-
la Chou-Kou-Tien ne este foarte greu să ajungem la o concluzie (fragmentele de oase calcinate de om au fost aruncate în același loc cu cele de animale vânate), la Ngandong în Indonezia situația este mai limpede. Acolo, au fost identificate craniile a 11 indivizi care au suferit o moarte violentă. O parte din aceste cranii au fața smulsă, iar o altă parte au orificiul occipital (foramen magnum) deformat (lărgit). Aceasta presupune că, probabil, consumul de materie cerebrală era un consum ritualic
Homo erectus () [Corola-website/Science/302126_a_303455]
-
calcinate de om au fost aruncate în același loc cu cele de animale vânate), la Ngandong în Indonezia situația este mai limpede. Acolo, au fost identificate craniile a 11 indivizi care au suferit o moarte violentă. O parte din aceste cranii au fața smulsă, iar o altă parte au orificiul occipital (foramen magnum) deformat (lărgit). Aceasta presupune că, probabil, consumul de materie cerebrală era un consum ritualic - un astfel de stigmat putea fi realizat doar în urma unei operații complicate (desprinderea craniului
Homo erectus () [Corola-website/Science/302126_a_303455]
-
cranii au fața smulsă, iar o altă parte au orificiul occipital (foramen magnum) deformat (lărgit). Aceasta presupune că, probabil, consumul de materie cerebrală era un consum ritualic - un astfel de stigmat putea fi realizat doar în urma unei operații complicate (desprinderea craniului de pe trunchi, eliminarea primei vertebre și a tendoanelor extrem de rezistente de la baza craniului, lărgirea orificiului occipital cu un băț) efectuată doar cu ajutorul uneltelor de piatră și în momentul decesului victimei (calitățile plastice ale oaselor umane se pierd relativ repede după
Homo erectus () [Corola-website/Science/302126_a_303455]
-
deformat (lărgit). Aceasta presupune că, probabil, consumul de materie cerebrală era un consum ritualic - un astfel de stigmat putea fi realizat doar în urma unei operații complicate (desprinderea craniului de pe trunchi, eliminarea primei vertebre și a tendoanelor extrem de rezistente de la baza craniului, lărgirea orificiului occipital cu un băț) efectuată doar cu ajutorul uneltelor de piatră și în momentul decesului victimei (calitățile plastice ale oaselor umane se pierd relativ repede după deces). Oricum, comportamentul acesta implică și existența unui univers de idei abstracte, legate
Homo erectus () [Corola-website/Science/302126_a_303455]