4,293 matches
-
timpului, iar nu invers cum ne învățase Einstein, la începutul secolului al XX-lea. Obstacolul dintre noi și Dumnezeu e chiar timpul, fiindcă, de fapt, noi suntem oricând aproape de Hristos: " Distanța e deci timpul, ca așteptare a eternității îndreptată spre creaturi și cu o speranță a creaturii îndreptată spre eternitate"45. Și acum intervine frumusețea unică și profundă a definiției timpului dată de Părintele Stăniloae, în comentariul Apocalipsei 3, 20): Timpul înseamnă pentru Dumnezeu durata așteptării între bătaia Sa la poartă
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
învățase Einstein, la începutul secolului al XX-lea. Obstacolul dintre noi și Dumnezeu e chiar timpul, fiindcă, de fapt, noi suntem oricând aproape de Hristos: " Distanța e deci timpul, ca așteptare a eternității îndreptată spre creaturi și cu o speranță a creaturii îndreptată spre eternitate"45. Și acum intervine frumusețea unică și profundă a definiției timpului dată de Părintele Stăniloae, în comentariul Apocalipsei 3, 20): Timpul înseamnă pentru Dumnezeu durata așteptării între bătaia Sa la poartă și fapta noastră de a o
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
intens drama așteptării. Distanța dintre noi și Dumnezeu e timpul ezitării noastre de a răspunde chemării. Din această perspectivă, nici spațiul nu are realitate în sine. Spațiul și timpul sunt, zice Părintele Stăniloae, cele mai frumoase daruri oferite de Dumnezeu creaturii. Ele ne apar, în definitiv, ca forme de existență ale lumii și ale persoanei. Țin, așadar, de Dasein, nu de Sein. Când Kant, Schopenhauer sau Eminescu vorbesc de "subiectivitatea" spațio-timpului, ei se apropie, implicit, de teologia personalistă a Părintelui Stăniloae
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
realitate, descinde din Noua Stângă Americană, pe care o combate. Mișcarea îndrăzneață executată de Patapievici pare a veni dinspre gnoseologie. El se-ntoarce la teza platoniciană a existenței celor două lumi: una vizibilă, alta invizibilă. Postmodernitatea, reprezentată de omul recent, creatură a noii paradigme antropologice, a eliminat dimensiunea invizibilă a lumii, care ține de sacru, instalându-se comod numai în lumea vizibilă, în profan. Într-adevăr, cum am remarcat în paginile de până acum, nu altul este sensul morții lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
nu s-ar fi putut dezvolta niciodat]. Așadar, nu este surprinz]tor c] viața conștient], ce izvor]ște dintr-un astfel de mediu, acționeaz], de fapt, mai mult în sens cooperativ decât competitiv. Iar dac] ne vom gândi la motivația creaturilor sociale, vom vedea clar c] motivațiile de cooperare confer] structura de bâz] a comportamentului lor. ÎI. Multe versiuni cunoscute ale mitului pseudodarwinist (deși nu toate) prezint] procesul de evoluție că pe o piramid] sau scar] care funcționeaz] cu scopul de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cât] grij] au de puii lor. Atunci ne este greu s] gândim urât pan] și despre un lup”. Tr]s]turi sociale precum grijă p]rinteasc], c]utarea hranei în grup și bun]tatea manifestat] reciproc arăt] clar c] aceste creaturi nu sunt, de fapt, primitive, exclusiv egoiste, ci ființe care și-au dezvoltat motivațiile puternice și speciale necesare pentru a crea și a menține o form] simpl] de societate. Cur]tarea reciproc], înl]turarea paraziților și protecția mutual] sunt acțiuni
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
aceste obiceiuri folosindu-și acele abilit]ți de control chibzuit și egoist pe care versiunea contractului social le consider] a fi mecanismul necesar îndeplinirii acestor acțiuni, deoarece ele nu posed] astfel de abilit]ți. Lupii, castorii, st]ncuțele și alte creaturi sociale, inclusiv toate rudele noastre primate, nu-și formeaz] societ]țile printr-un calcul viclean pornind de la o „stare a naturii” pe care Hobbes o numește un r]zboi primordial al tuturor împotriva tuturor. Ele sunt capabile s] tr]iasc
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
acceptare prietenoas]. Îngrijirea cu devotament a puilor, însoțit], adesea, de renunțarea la hrană proprie, este frecvent] și, adesea, împ]rt]sit], pe lang] p]rinți, si de alți membrii ai grupului. (Poate fi considerat] drept matricea original] a moralei.) Unele creaturi, îndeosebi elefanții, adopt] puii orfani. Protejarea celui slab de c]tre cel puternic este fireasc] și exist] multe exemple dovedite de cazuri în care ap]r]torii au pl]țiț cu viața pentru aceasta. P]s]rile b]trâne și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
aceste conflicte astfel încât viețile lor aib] un curs relativ coerent și continuu. În acest scop, noi fix]m priorit]țile între diverse țeluri, iar acest lucru înseamn] s] accept]m principii sau reguli permanente. (Desigur, nu e clar dac] alte creaturi sunt total lipsite de reflecție, întrucât o mare parte a reflecției noastre este nonverbal], dar nu într] în aceast] discuție situația lor. Pentru mai multe detalii despre situația primatelor foarte complexe, vezi Desmond, 1979). Darwin a ilustrat diferența dintre dilemele
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
pe care o recunoaștem ca fiind de inteligent]. (Ne-ar fi de enorm ajutor dac], de exemplu, am putea auzi balenele vrobind...) Trebuie, pur și simplu, s] compar]m cazurile. Cât de adecvate par aceste tr]s]turi la alte creaturi sociale pentru a ne furniza material ce s-ar putea transforma în ceva asem]n]tor moralei umane? Unii adversari le exclud în totalitate deoarece se manifest] neregulat, iar incidența lor manifest] o predispoziție accentuat] spre rudele apropiate. Ins] aceeași
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
lumin], nu doar ca o asigurare pentru viitor, ci și ca recunoștinț] pentru amabilitatea ar]țâț] în trecut, decurgând firesc din afecțiunea care o însoțește. Nu exist] nici un motiv că acest lucru s] nu fie la fel de valabil și pentru alte creaturi sociale. Este foarte adev]rât c] aceste predispoziții limitative trebuie - și sunt treptat - corectate în mod sistematic prin recunoașterea unor îndatoriri mai largi pe m]sur] ce se dezvolt] morală uman] (vezi Singer, 1981). Totuși, aceast] l]rgire a perspectivei
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
egoismului, iar pe de alt] parte, aroganță la fel de nefondat], moralizatoare care tinde s] transforme întreaga origine a ființelor umane ca specie terestr] de primate într-un fapt de neconceput. Ea nu asociaz] morală uman] cu nimic din ceea ce posed] alte creaturi sociale. Este întotdeauna o eroare („eroarea genetic]”) s] compar]m un produs cu sursa de la care provine - s] spunem c] „floarea nu este decât p]mânt organizat”. Morală n]scut] din aceast] matrice este ceea ce este. Referințe Darwin, C.: The
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cultural pe care p]rinții o aveau asupra copiilor lor). Egalitarismul economic, încurajat de tendința egalizatoare a valoriz]rii schimburilor, era promovat și de teologia G/wi care susținea c] lumea și resursele ei, împreun] cu oamenii și toate celelalte creaturi, sunt proprietatea lui N!adima, creatorul. Lucrurile puteau intra în proprietatea oamenilor numai dup] ce erau culese, vânate sau f]cute și era un afront la adresa lui N!adima (semnul exclam]rii reprezint] o consoan]) s] iei din natur] mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
sociale acceptate era teamă de Judecată de Apoi. Interzicerea cruzimii asupra animalelor, un principiu etic neobișnuit în lumea antic], are la bâz] credință egiptean] c] atunci cand Ptah, zeul creator al Memphisului, a dat viat] ființelor prin cuvântul s]u, toate creaturile au devenit manifestarea divinului. Toate acestea, inclusiv ceilalți zei, erau proiecții ale lui Ptah. Astfel, egiptenii își imaginau c] toate creaturile lumii l]udau soarele care r]s]rea în fiecare zi, la fel cum f]cea fiecare egiptean în
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
bâz] credință egiptean] c] atunci cand Ptah, zeul creator al Memphisului, a dat viat] ființelor prin cuvântul s]u, toate creaturile au devenit manifestarea divinului. Toate acestea, inclusiv ceilalți zei, erau proiecții ale lui Ptah. Astfel, egiptenii își imaginau c] toate creaturile lumii l]udau soarele care r]s]rea în fiecare zi, la fel cum f]cea fiecare egiptean în parte. Mai mult, unii zei luau chip de animal. De exemplu, Thoth putea fi babuin sau ibis, animalul sacru al zeiței
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
al zeiței Bast era pisică, Tauret era zeița-hipopotam, Sebek era crocodil ș.a.m.d. Lista animalelor sacre era lung], incluzând vulturul, rândunica, broasca-țestoas], scorpionul, șarpele ș.a.m.d. În ciuda respectului și a venerației pe care le manifestau fâț] de aceste creaturi (unele erau mumificate), egiptenii nu ezitau s] le folosesasc] drept hran]. Dar pentru c] animalele erau prețioase și deoarece egiptenii venerau viața, era de așteptat ca oamenii s] trateze și alte creaturi cu respect, iar în cazul animalelor domestice, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
venerației pe care le manifestau fâț] de aceste creaturi (unele erau mumificate), egiptenii nu ezitau s] le folosesasc] drept hran]. Dar pentru c] animalele erau prețioase și deoarece egiptenii venerau viața, era de așteptat ca oamenii s] trateze și alte creaturi cu respect, iar în cazul animalelor domestice, cu bun]țațe, deoarece comportamentul fâț] de animale era inclus printre acțiunile care urmau s] fie judecate în viața de apoi. Desigur, unii erau sceptici în privința vieții de apoi promise. La petrecerile date
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de construcții pan] la nebunie și pierderea rațiunii. Toate acestea erau lipsite de semnificație. Într-adev]r, soarta oamenilor, fie ei înțelepți sau lipsiți de judecat], fie buni sau r]i, era perceput] că nefiind deloc diferit] de cea a altor creaturi (Eccl. 2.14-16; 3.18-21; 7.15; 8.8). Sensul vieții a r]mas un mister (Eccl. 8.17). Așadar cum ar trebui s] tr]iasc] oamenii? Qoheleth recomand] acceptarea destinului care le este h]r]zit și, asemenea hangitei
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
17.14), precum și „bun]starea tuturora” și „dorința binelui pentru fiecare creatur] în viat]” sunt subliniate în Gita (3.20; 5.25). Modelul unei persoane etice descrise în Gita este, redat prin cuvintele lui Krishna: lipsit de ur] împotriva vreunei creaturi, prietenos și plin de compasiune, lipsit de setea de st]pânire și mîndrie, egal în fericire și am]r]ciune... cel care nu depinde de nimic, este dezinteresat, f]r] griji... și cel care nici nu ur]ște, nici nu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
conștiinței, aceast] etic] reflect] o „reverenț] în fața întregii vieți” care nu cunoaște compromis. Abținerile presupun obiceiuri nutriționiste rigide, cum ar fi refuzul consumului de carne, alcool, mânc]ruri specifice, proclamându-se împotriva abuzului, tratamentelor nepotrivite, exploat]rii etc. a tuturor „creaturilor conștiente care respir], exist] și tr]iesc”. Sunt interdicții legate de r]nirea animalelor, adic] baterea, mutilarea, însemnarea cu fierul roșu, supraînc]rcarea, îngr]direa libert]ții și înfometarea. Consumul de carne este strict interzis deoarece presupune uciderea animalelor. Aceste
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
budiști și hinduși pe aceast] treapt] moral] și în ceea ce privește explicarea vegetarianismului (Jaini, 1979, p. 169). Mai mult, aceasta era atât de sensibilizat] de uciderea materiei vii, fie ea intenționat] sau accidental], încât strecurau apă pentru a evita înghițirea oric]ror creaturi care ar fi putut există în această, m]turau furnicile și insectele de pe c]r]ri și purtau m]ști peste gur] pentru a evita ca minusculele nigodas (entit]ți microsopice) s] fie inhalate. Extremă logic] a acestei etici ar
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ținut cont de cast] și de statutul socioeconomic al acestora. Buddha a fost preocupat de toate formele de viat]. Într-un sens etic mai profund, conceptul budist de societate include toate fiintele vii, nu doar oamenii, ci și animalele și creaturile inferioare. Spre deosebire de sistemele etice occidentale, cultivarea virtuților morale și sociale vizeaz] comportamentul fâț] de toate fiintele vii. În opinia lui Buddha, monarhul universal era obligat s] conduc] în mod corect și imparțial. Conceptul de corectitudine prezint] trei dimensiuni: imparțialitatea, r
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
nu doar o rar] excepție. Mencius susținea c] practicile convenționale se justific] prin ins]și originea lor spontan]. Ritualurile de înmormântare au ap]rut că o consecinț] normal]. Ar fi greu, chiar insuportabil, s] ne imagin]m insectele și alte creaturi devorând trupul neînsuflețit al p]rinților decedați. De aceea, divinitatea a hoț]rât în mod indirect desf]șurarea acestui ritual prin intermediul sentimentelor și al inclinațiilor comportamentale afective. Atașamentul fâț] de familie sau fâț] de clan (neam) reprezint] o form] a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
a-i „elimina” pe cei slabi, de a le lua posesiunile stabilind astfel „o înțelegere asem]n]toare sclaviei” (Buchanan, 1975, pp. 55-60). Aceasta este mai mult decât o posibilitate abstract]. Diferențele personale sunt chiar atat de covârșitoare în cazul creaturilor umane f]r] ap]rare sau cu deficiențe, ca, de exemplu, copiii și cei cu handicapuri congenitale, care nu într], în consecinț], în „zona moralei”. Am menționat mai devreme c] acest tip de abordare accept] viziunea contractualist] clasic] a egalit
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
regândirea relației noastre cu animalele. Condițiile în care sunt ținute animalele și modul în care ele sunt folosite de c]tre fermieri, cercet]tori, bl]nări, agenți comerciali și alții par a nu lua în calcul faptul c] animalele sunt creaturi vii, înzestrate cu sentimente. Cartea din 1975 scris] de Peter Singer, Animal Liberation [Eliberarea animalelor], a pus sub semnul întreb]rii ideea conform c]reia putem folosi animalele dup] cum credem de cuviinț] și a pus bazele unei „noi etici
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]