3,585 matches
-
cel mai bun caz doar un exponat de muzeu; viu... Poate În asta rezidă rolul - nu fiți contrariați - morții individului În evoluția speciei și a viului În general: un individ croit pentru o etapă e Înlăturat astfel, lăsând locul altuia, croit pentru etapa următoare. Nu vă mirați nici de următoarea etapă a excursului meu: ca cercetător, subliniez, ca cercetător, sunt obligat să recunosc o natură duală a omului și, În mai mică măsură, celorlalte viețuitoare. Adică, pe lângă multiplicarea biologică e nevoie
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Înscrie pe o tăbliță observațiile asupra a 5 generații de cai; ce urmărea? Forma capului și a copitei. Păcat că nimeni n’a consemnat cum au creat geții acel grâu În care soldații lui Alexandru Macedon au trebuit să-și croiască drum cu sulițele... Și tot anonimă a rămas selecția, hibridarea, pe toate meridianele lumii până a apărut primul nume: Gregor Mendel; un cleric ceh care-și publica În 1866 rezultatele experiențelor pe mazăre. Descoperise matematica transmiterii caracterelor, un an după ce
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de mileniu cu mileniu - Natura trebuie să găsească mereu remedii. Pentru ea ele sunt tot atâtea semne de Întrebare sau capitole de acoperit În bugetul cercetării ei; și, pentru că n’are institute de cercetare, are un bici cu care ne „croiește“, dar Întotdeauna când nu ne așteptăm. Și atunci cred că, atâta vreme cât n’avem educația necesară, care să ne arate ce să facem cu ambalajul - care n’ar fi el -, n’avem nevoie nici de avantajele oferite de nivelul de civilizație
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
bogat reprezentată. M’am gândit la articol, căci suma lor e un lexicon; m’am gândit și la arvună, căci asta e prima ieșire În eter; a prevalat prudența, Însușirea definitorie a unei ființe hăituite ca mine, Lucifer. Să-mi croiesc deci o armură. La urma-urmei, ați făcut și voi asta, ba chiar și Natura. Nu știu nici eu de unde ați aflat că cel mai important e capul; dar priviți desenele de pe vasele grecești și veți vedea pe eroii Iliadei doar
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
face loc următorului. O societate stagnantă perfecționează armura, iar Natura exemplifică asta prin insecte, o linie evolutivă Închisă, care se acoperă cu o armură chitinoasă perfectă, dar care le silește ca, pe măsura creșterii, s’o lepede pentru a-și croi alta, mai Încăpătoare. Societatea evolutivă e modelată de Natură prin vertebrate. Unde vedem cum armura din solzi a reptilei, și ea silită la năpârlire, e aruncată de mamiferul care preferă agilitatea sub simulacrul de solzi care e părul, și crește
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
tot mai negentropice, ce materializează tendința spre entropia zero, a cristalului. Or, noi suntem alcătuiți pe două treimi din apă, iar dacă avem și neșansa de a fi bărbați, mai adăugăm 10%... Cu atât mai sensibili la felul apei. Suntem croiți - așa cum suntem - Într’o apă anume, aceea a locului, și tocmai de asta chiar am putut apare astfel. E clar că Înlocuirea - prin cei vreo doi litri de apă pe care-i bem ori/și mâncăm zilnic - acesteia cu o
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
aceea pe care ai Întrerupt-o. - Miau Dar ce-or fi atunci „pisicile“ voastre? Delincvente, ca nerespectând legea, sau evadate, ca neîmpăcându-se nici cu legea, nici cu pedeapsa? Una din două, dar unde or evada? Căci lumea voastră e croită prea dur pentru ele. - Nu știu unde, dar o fac totuși cu succes. Dovadă că „pisicile“ bipede supraviețuiesc „motanilor“ bipezi. Și te parafrazez: s’au văzut plângând - eventual - mai multe văduve decât văduvi. Și, iartă-mă Moti, suntem mai dihai: noi satisfacem
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cea mai bună poziție, Între nevoi și răspunsul tehnologic, el Însuși emanat de particularitățile societății În discuție, dar și de condițiile specifice de mediu. Atenție la acest ultim amănunt. Adică, dacă de afară vin potcoave cu mult mai ieftine, dar croite pe măsura altor copite, Îmi pot scuti caii să le poarte, sau nu. Dar finalitatea e că acel cal, arând pământul, Îmi oferă o recoltă Întreagă, respectiv dijmuită de suferința lui. Și atunci, prin taxe, descurajatoare, „bat șeaua să’nțeleagă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
formă cu „însăilaiuri”<footnote regionalism întâlnit în zona Dunării de Jos și Dobrogea, sinonim cu însăilături footnote> de ocazie. - Bine tăticu, la prima ta întrebare, răspunsul este „nu”, nu doamna m-a influențat, ci „drumul” pe care și l-a croit în viață, profesionalismul doamnei, prezența de spirit, omul din spatele siglei profesorale! Și-acum, cel de-al doilea răspuns : voi munci tăticu, voi munci oriunde și voi încerca de câte ori va fi nevoie până voi reuși. Mi-aduc aminte că m-a
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
Grecia și Israel, iar în ’83 au revenit în România pentru a urma specializările dorite. Evreii au urmat toți medicină la București, grecii Politehnica, în speță aeronave. A fost o vară a iubirilor neîmpărtășite, a neîmplinirilor emoționale, dar ne-a croit atitudinea de-a accepta drumul în viață cu demnitate și onoare. Eu am ales Iași, ei au studiat în București, viața ne-a ordonat cumva alegerile, iar acestea au stabilit perspectivele. Au rămas amintirile, dulci amintiri în acorduri de „Andante
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
fugă din preajma casei cu mistere deja dezlegate și să doarmă peste noapte lângă lac sub crengile unui tei îmbătător. Ce simțăminte va fi trăit Mihai aici, nu vom ști niciodată. Se poate imagina doar că viața sa afectivă și-a croit de la începuturi lăcașuri și cărări absolut originale și că, trăind pe viu tainele adânci ale naturii, nu l-a mai putut nimeni opri sau întoarce de la ele: Codrule, codruțule,/ Ce mai faci, drăguțule,/ Că de când nu ne-am văzut/ Multă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
se spune. Atunci el, Ca pasări ce sboară/ De-asupra valurilor,/ Trece peste nemărginirea timpului:/ În ramurile gândului, / În sfintele lunci,/ Unde pasări ca el/ Se-ntrec în cântări 102. Comunicarea este absolută, iar imaginația copilului, virgină prin definiție, își croiește lumi nebănuite de nici o minte matură; poate că și de aceea mamele își înțeleg mai bine copiii, nu numai pentru că sunt făptură din făptura lor, dar și pentru că sensibilitatea lor aduce adesea cu cea a micului imaginativ curat ca lacrima
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
veche./ Parcă-mi țiue-aiurind/ Dulce în ureche:/ Lume, lume și iar lume!106 Ce simțăminte va fi trăit Mihai, fugar peste noapte în codrii Baisei, nu se va ști niciodată. Se poate intui doar că viața sa afectivă și-a croit de la începuturi alte cărări, cu lăcașuri vii și labirintice, lăcașuri originare (și originale deopotrivă) ce închideau în ele taine pe care numai lumina tinereții le-ar mai putea restitui. Și în cea mai mare parte, numai lui. Dar nici lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
cu atâta profunzime, încât pasajul care urmează pare să fie scris în deplina sa maturitate artistică: Crezi tu or toate sufletele de pigmei ce mă-nconjor cred ei oare că mă cunosc? Ei văd niște membre de om, fiecare-și croiește câte-un interior cum îi place pentru acest biped îmbrăcat în negru și omul lor e gata. "E un nebun", zice cutare, "E fantast", zice cutare, "Așa! Vrea să treacă de original", zice un al treilea și toate aceste individualități
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
câte-un interior cum îi place pentru acest biped îmbrăcat în negru și omul lor e gata. "E un nebun", zice cutare, "E fantast", zice cutare, "Așa! Vrea să treacă de original", zice un al treilea și toate aceste individualități croite pe sama mea, atribuite mie, nu au a împărți cu mine nimic. Eu sânt ce sânt, destul că sânt altceva decât ceea ce cred ei. Lauda lor nu mă lingușește, pentru că ei laudă o individualitate care nu-i identică cu a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
pe teren. Fi-va vreodată? Om trăi și om vedea. Subintitulată "jurnal sentimental", cartea chiar probează certă investiție de sentiment, constituindu-se nu într-o simplă cronică a evenimentului sportiv petrecut între 2002-2007 (deși sunt necesare și astfel de lucrări, croite în temeiul motivației cronicărești "ca să se știe!"), ci ca o dezbatere de idei în care unele răspunsuri sunt sugerate, altele rămânând drept viitoare (dacă nu chiar eterne!) teme de meditație. Adrian Dinu Rachieru este mai elaborat și mai speculativ. Așază
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
din toate funcțiile deținute la Institutul de lingvistică, și "vor fi scoși din învățământ ca necorespunzători". T itlul de Doctor Honoris Causa acordat de Universitatea de arte "George Enescu" profesorului Ion Toboșaru, pare a fi fost din totdeauna gândit și croit pentru a omagia personalitatea și opera unui astfel de intelectual cu solidă formație clasică, unui "boier al spiritului", considerat, de cei ce-l cunosc cu adevărat, un "teatrolog cu inimă inteligentă". De regulă, inteligența este asociată cu funcțiile creerului, inima
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
căuta, de-a afla și de-a aplica soluțiile cele mai potrivite. Spiritul său introvertit, meticulos, intuitiv, îl ajuta să nu fie pripit. Așa cum croitorul bun măsura și cerceta stofa de mai multe ori până se hotăra să taie, să croiască, Bițu era vestit printre colegii săi pentru prudență, cumpătare, pricepere de-a intui și găsi soluția potrivită. Pe oamenii din subordine își propunea să-i asculte. Să-i cunoască. Să-i înțeleagă și să-i prețuiască numai și numai după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
să aflu În ce ape se scaldă și să Încerc s-o conving de bunele mele intenții. Dar asta s-ar fi putut Întâmpla eventual În vreunul din romanele vieții mele. De multă vreme viața mea lucra cu măsuri diferite, croite pe calapodul viciului solitar al imaginației, exersat cu osârdie de-a lungul a kilometri de pagini, care-mi atrofiase simțul realității și curajul de a acționa. Doar o dată la trei-patru zile mai treceam de-acum pe acasă. Ce mă chema
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
au omagiat pe dictator au iscat acest măcel atotcuprinzător. Vorbele lor, amestecate cu pietre și cioburi și bucăți de pământ, au fost din nou scuipate afară. În spatele meu cineva izbea de zor cu o rangă În tabla blindatelor care-și croiau drum prin mulțime. Era tipul micuț pe care l-a Întrebat Hansi În tramvai dacă au tras În lume. Paltonul său cu mânecile Înnodate În jurul brâului se zbătea ca o trenă lungă prin sfărâmătura de pământ și parcă dansa și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ranga Între șenilele uneia, care mai merse zece metri și se opri horcăind și scuipând flăcări prin eșapamenți. Douăzeci de inși s-au cocoțat după Carol ca să tragă de capacul turelei, În timp de tancurile și taburile din urmă Își croiau alt culoar, strivind poporul și stârnind zbierete și vaiete de moarte. Rafalele s-au Întețit o dată cu balamucul claxoanelor și al clopotelor de tramvai, dar n-am văzut Încă pe nimeni căzând Împușcat. Fugim care Încotro prin perdele de fum și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Într-un hohot sardonic, gata, ne-a trimis unde ne e locul. Laur Își trage șortul și-i arată ștremeleagul lui de neam prost pe jumătate Întărit, bălăngănindu-l ca pe un baston de cauciuc cu care stă să-l croiască pe spinare. - Și mai du-te, bă, că vreau să-mi fut nevasta, la care târâtura de maior ia sticla de pe masă și-l stropește, aruncă cu apă peste el acolo-n pat și crăune Înveselit la culme. - Aaaa!... Aaaaa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
în preajma mamei mele în bucătărie imitând-o. După vârsta de patru ani am copilărit la bloc cu un număr mare decopii, fete și băieți, de vârste apropriate. Împreună cu celelalte fetițe, mi-a plăcut să mă joc cu păpușile, să le croiesc și cos hăinițe, să le aranjez căsuța etc. Am avut pe rând, câte o prietenă "cea mai bună", cu care discutam mereu depre preferințele noastre: lecturi, emisiuni sau jocuri. De la șapte ani sora mea, care a stat la bunica din partea
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
e greu să analizezi. S. B.: Probleme medicale au avut militarii? M. M.: Absolut niciun fel de probleme. S. B.: V-ați bucurat de un corp de militari sănătos. M. M.: Când omul este și emoțional surescitat și este bine croit spre o chestiune pe care trebuie să o facă uită de toate, uită de mâncare, de țigări, uită de tot. Eu eram fumător înrăit. Nici nu știu când mi-am aprins prima țigară. Nu mai țin minte. Pentru că mintea îți
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
ci și prin datele cercetării concrete, care dau substanță lucrării. O felicit pentru reușită. Revenind la întrebarea inițială, constat că cele două aserțiuni nu sunt contradictorii: prima are un sens metaforic, cea de-a doua unul concret. Da, omul își croiește haniele (sau le cumpără) după bunul lui plac și după posibilitățile materiale, numai că "bunul plac" nu este al lui, ci al societății în care trăiește, al culturii din care face parte, al momentului, al modei, iar posibilitățile materiale sunt
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]