3,588 matches
-
demobilizat și a intrat la Institutul de Inginerie și Fizica din Moscova unde a studiat fizică teoretică și experimentală. În 1950 Basov s-a alăturat Institutului de Fizica Postuniversitara Lebedev unde a fost vicedirector și coordonator al laboratorului de radiofizica cuantică. El este deasemenea profesor al departamentului de fizică a stării solide la Institutul din Moscova. În 1952 doctorul Basov a început să lucreze în domeniul radiofizicii cuantice. A avut mai multe încercări (prima dată teoretic și apoi experimental) în a
Nikolai Basov () [Corola-website/Science/311184_a_312513]
-
Fizica Postuniversitara Lebedev unde a fost vicedirector și coordonator al laboratorului de radiofizica cuantică. El este deasemenea profesor al departamentului de fizică a stării solide la Institutul din Moscova. În 1952 doctorul Basov a început să lucreze în domeniul radiofizicii cuantice. A avut mai multe încercări (prima dată teoretic și apoi experimental) în a proiecta și a construi oscilatori (împreună cu A.M. Prochorov). În 1956 a sustinut teza de doctorat având ca temă “A Molecular Oscillator” (un oscilator molecular) care a rezumat
Nikolai Basov () [Corola-website/Science/311184_a_312513]
-
realizat un oscilator folosind un fascicul de amoniac. Ca rezultat al acestor investigații, oscilatoarele cu o stabilitate a frecventei de 10^-11 au fost realizate în 1962. În 1957 Basov a început să lucreze la proiectarea și construirea unui oscilator cuantic în domeniul optic. Un grup de teoriticieni și cercetători au început să studieze posibilitățile realizării unui oscilator cuantic prin intermediul semiconductoarelor. Popov a investigat condițiile de producere a stărilor cu o temperatură negativă în semiconductori și a sugerat utilizarea unui puls
Nikolai Basov () [Corola-website/Science/311184_a_312513]
-
frecventei de 10^-11 au fost realizate în 1962. În 1957 Basov a început să lucreze la proiectarea și construirea unui oscilator cuantic în domeniul optic. Un grup de teoriticieni și cercetători au început să studieze posibilitățile realizării unui oscilator cuantic prin intermediul semiconductoarelor. Popov a investigat condițiile de producere a stărilor cu o temperatură negativă în semiconductori și a sugerat utilizarea unui puls răspândit. În 1961, împreună cu O.N. Krokhin și Yu.M. Popov, Basov a propus trei metode diferite pentru
Nikolai Basov () [Corola-website/Science/311184_a_312513]
-
doctorul Basov (împreună cu V.S. Zuev, P.G. Krinkov, V.S. Lctokhov et al.) au dus cercetările teoretice și experimentale în domeniul laserilor puternici. Au fost găsite modalități de a obține laseri cu pulsații scurte dar puternice. Natură apariției acestor pulsații în oscilatorii cuantici și propagarea lor în amplificatorii cuantici a fost investigată. Această muncă a rezultat în dezvoltarea unui laser de mare putere cu un singur puls (în anul 1968 împreună cu P.G. Krinkov, Yu.V Senatsky et al.) și laseri cu mai multe
Nikolai Basov () [Corola-website/Science/311184_a_312513]
-
Krinkov, V.S. Lctokhov et al.) au dus cercetările teoretice și experimentale în domeniul laserilor puternici. Au fost găsite modalități de a obține laseri cu pulsații scurte dar puternice. Natură apariției acestor pulsații în oscilatorii cuantici și propagarea lor în amplificatorii cuantici a fost investigată. Această muncă a rezultat în dezvoltarea unui laser de mare putere cu un singur puls (în anul 1968 împreună cu P.G. Krinkov, Yu.V Senatsky et al.) și laseri cu mai multe canale (în 1971 cu ajutorul lui G.V.
Nikolai Basov () [Corola-website/Science/311184_a_312513]
-
U.S.S.R. și un membru străin al Academiei Germane de Stiinte din Berlin. În 1971 a fost ales drept membru străin al Academiei Germane “Leopodina”. Doctorul Basov este un redactor-șef al jurnalelor științifice sovietice Priroda (natură) și “""Kvantovaya Elektornika"" (Electronică Cuantică). El este deasemenea un membru al Consiliului Editorial al “Îl Nuovo Cimento”. În 1970, doctorul Basov a fost premiat cu rangul de Erou al Muncii Socialiste, doctorul Basov fiind un membru al Comitetului Sovietic al Apărării și Păcii și un
Nikolai Basov () [Corola-website/Science/311184_a_312513]
-
are loc atunci, când lucrul mecanic efectuat de câmp la distanța de o lungime de undă Compton depășește de două ori energia de repaos a electronului. A primit Premiul Nobel pentru Fizică în 1965 pentru contribuția sa în domeniul electrodinamicii cuantice împreună cu Richard Feynman (S.U.A.) și Shinichiro Tomonaga (Japonia), reconciliind , astfel, Mecanica cuantică cu teoria restrânsă a relativității. A avut de asemenea contribuții importante în teoria radiației sincrotrone. a dat o formulare paralelă a teoriei radiației sincrotrone,elaborată anterior și pentru
Julian Schwinger () [Corola-website/Science/311197_a_312526]
-
o lungime de undă Compton depășește de două ori energia de repaos a electronului. A primit Premiul Nobel pentru Fizică în 1965 pentru contribuția sa în domeniul electrodinamicii cuantice împreună cu Richard Feynman (S.U.A.) și Shinichiro Tomonaga (Japonia), reconciliind , astfel, Mecanica cuantică cu teoria restrânsă a relativității. A avut de asemenea contribuții importante în teoria radiației sincrotrone. a dat o formulare paralelă a teoriei radiației sincrotrone,elaborată anterior și pentru prima dată de Isaak Pomeranciuk și Dmitri Ivanenko în anul 1944 în
Julian Schwinger () [Corola-website/Science/311197_a_312526]
-
teoria restrânsă a relativității. A avut de asemenea contribuții importante în teoria radiației sincrotrone. a dat o formulare paralelă a teoriei radiației sincrotrone,elaborată anterior și pentru prima dată de Isaak Pomeranciuk și Dmitri Ivanenko în anul 1944 în versiune cuantică. În acest domeniu a avut de concurat cu discipolii profesorului D.D. Ivanenko Arsenii A. Sokolov și I.M. Ternov, precum și cu alți fizicieni din URSS, inclusiv S.P. Kapița. Pe alocuri a recunoscut întâietatea sovieticilor. Este autorul cărții "Surse și câmpuri". Fiind
Julian Schwinger () [Corola-website/Science/311197_a_312526]
-
Universității din Chicago și în Laboratorul de radiații de la MIT. În anul 1945 a Schwinger a trecut la Universitatea Harvard, inițial ca profesor asociat de fizică. A fost promovat chiar în anul următor ca profesor univesrsitar, după ce a formulat electrodinamica cuantică, independent de Feynman și Shin-Ichiro Tomonaga. Din 1972 și până la deces a lucrat la Universitatea Los-Angeles din California. Contribuția cea mai importantă a lui în știință constă în crearea electrodinamicii cuantice- știința, care sintetizează la un loc teoria clasică a
Julian Schwinger () [Corola-website/Science/311197_a_312526]
-
a lucrat la Universitatea Los-Angeles din California. Contribuția cea mai importantă a lui în știință constă în crearea electrodinamicii cuantice- știința, care sintetizează la un loc teoria clasică a electromagnetismului, sau electrodinamica lui James Maxwell- și Michael Faraday cu mecanica cuantică, cea mai modernă știință la acea vreme, bazele căreia au fost formulate la sfârșitul anilor 20 și începutul anilor 30 de Paul Dirac, Werner Heisenberg și Wolfgang Pauli. Schwinger și-a însușit perfect opera acestor clasici ai științei. În anii
Julian Schwinger () [Corola-website/Science/311197_a_312526]
-
anilor 30 de Paul Dirac, Werner Heisenberg și Wolfgang Pauli. Schwinger și-a însușit perfect opera acestor clasici ai științei. În anii războiului Julian Schwinger independent de Richard Feynman, Shin-Ichiro Tomonaga și Freeman Dyson au dezvoltat formularea matematică a electrodinamicii cuantice, astfel, ca aceasta să fie consistentă cu teoria relativității restrânse, formulată de Albert Einstein. Noua teorie conducea la o înțelegere mai bună a interacțiilor particulelor cu sarcină electrică, cum ar fi electronii,sau pozitronii cu electromagnetice, cum ar fi undele
Julian Schwinger () [Corola-website/Science/311197_a_312526]
-
de studiu separat interdisciplinar al teoriei complexității. Munca lui Gell-Mann din anii 1950 a implicat particulele din raze cosmice, recent descoperite, și care au fost denumite kaoni și hyperoni. Clasificarea acestor particule l-a determinat să propună un nou număr cuantic numit stranietate. O altă victorie a lui Gell-Mann este formula Gell-Mann-Nishijima, care a fost inițial o formulă derivată din rezultate empirice, dar care ulterior a fost explicată de modelul quarkurilor. Gell-Mann și Abraham Pais au fost implicați în explicarea multor
Murray Gell-Mann () [Corola-website/Science/311201_a_312530]
-
Mark!" - cartea 2, episodul 4). Zweig denumise aceste particule "ași" dar numele lui Gell-Mann a avut mai mult succes. Quarkurile au fost în curând acceptate ca obiectele elementare în studiul structurii hadronilor. În 1972 a introdus cu Harald Fritzsch numărul cuantic ""culoare"" și apoi, într-o lucrare scrisă împreună cu Heinrich Leutwyler, a publicat teoria completă a cromodinamicii cuantice. Modelul quarkurilor face parte din cromodinamica cuantică și s-a dovedit suficient de robust pentru a supraviețui descoperirii altor tipuri de quarkuri. Gell-Mann
Murray Gell-Mann () [Corola-website/Science/311201_a_312530]
-
mult succes. Quarkurile au fost în curând acceptate ca obiectele elementare în studiul structurii hadronilor. În 1972 a introdus cu Harald Fritzsch numărul cuantic ""culoare"" și apoi, într-o lucrare scrisă împreună cu Heinrich Leutwyler, a publicat teoria completă a cromodinamicii cuantice. Modelul quarkurilor face parte din cromodinamica cuantică și s-a dovedit suficient de robust pentru a supraviețui descoperirii altor tipuri de quarkuri. Gell-Mann și Richard Feynman, lucrând împreună, și un grup rival format din George Sudarshan și Robert Marshak au
Murray Gell-Mann () [Corola-website/Science/311201_a_312530]
-
acceptate ca obiectele elementare în studiul structurii hadronilor. În 1972 a introdus cu Harald Fritzsch numărul cuantic ""culoare"" și apoi, într-o lucrare scrisă împreună cu Heinrich Leutwyler, a publicat teoria completă a cromodinamicii cuantice. Modelul quarkurilor face parte din cromodinamica cuantică și s-a dovedit suficient de robust pentru a supraviețui descoperirii altor tipuri de quarkuri. Gell-Mann și Richard Feynman, lucrând împreună, și un grup rival format din George Sudarshan și Robert Marshak au fost primii care au descoperit structura interacțiunii
Murray Gell-Mann () [Corola-website/Science/311201_a_312530]
-
O diodă tunel sau diodă Esaki este un tip de diodă semiconductoare capabilă de operare la viteze foarte mari, în domeniul microundelor (frecvențe de ordinul gigahertzilor), utilizând efecte cuantice. Numele de "diodă Esaki" vine de la Leo Esaki, care în 1973 a primit Premiul Nobel pentru Fizică pentru descoperirea tunelării electronilor, efect folosit în aceste diode. Diodele tunel au o joncțiune p-n puternic dopată, cu o lățime de doar
Diodă tunel () [Corola-website/Science/311221_a_312550]
-
particulelor elementare, fizică nucleară, a stării solide, a cristalelor lichide, a biomembranelor, a microemulsiilor, a polimerilor, și în teoria marketingului financiar, alături de o serie de cărți în fizică teoretică. Cea mai cunoscută carte a sa, "Integrale de drum în mecanica cuantică, statistică, fizica polimerilor și a marketingului financiar" (în engleză) a fost publicată în patru ediții începând din 1990 cu ultimele două ediții incluzând capitole ce tratează aplicarea integralelor de drum în marketingul financiar și econofizică. Această carte a primit evaluări
Hagen Kleinert () [Corola-website/Science/311795_a_313124]
-
puternic cuplate". Această așa numita "teorie a perturbației variaționale" oferă în prezent cea mai acurată abordare a exponenților critici observabili aproape de tranzițiile de fază de ordinul doi, după cum se confirmă pentru heliul superfluid în experimentele din sateliți . În domeniul teoriei cuantice a quarcilor a găsit originea algebrei residuurilor Regge conjecturate de N. Cabibbo, L. Horwitz, și Y. Ne'eman (vezi p.232 în Ref.). Împreună cu K. Maki a clarificat structura fazei icosaedrale (icosahedral phase) a quasicristalelor . Pentru superconductori el a prezis
Hagen Kleinert () [Corola-website/Science/311795_a_313124]
-
teoriei câmpului ordonat a lui L.D. Landau pentru tranzițiile de fază. La școala de vară din 1978 din Erice el a propus existența ruperii supersimetriei în nucleele atomice , fenomen ce a fost între timp obsevat experimental . Teoria sa de 'câmpuri cuantice colective' precum și teoriile de 'hadronizare a quarcilor' reprezintă prototipuri pentru numeroase descoperiri în teoriile materiei condensate, a fizicii nucleare și a fizicii particulelor elementare. În 1986 a introdus noținea de rigiditate (stiffness) în teoria stringurilor, ce posedă în mod normal
Hagen Kleinert () [Corola-website/Science/311795_a_313124]
-
Nobel pentru Fizică în 1929, fiind astfel primul care a primit un Premiu Nobel pentru o teză de doctorat. După eforturile lui Max Planck și Albert Einstein pentru înțelegerea comportamentului electronilor și a ceea ce avea să fie cunoscut drept fizica cuantică, Niels Bohr a început (printre altele) să încerce să explice comportamentul electronilor. El a venit cu idei fundamentale noi despre electroni și a calculat matematic ecuația Rydberg din spectroscopie, o ecuație empirică. Această ecuație explică energiile luminii emise când hidrogenul
Ipoteza De Broglie () [Corola-website/Science/311842_a_313171]
-
este ionizat. Din păcate, modelul său funcționa doar pentru configurația atomului de hidrogen, dar ideile lui erau atât de revoluționare încât au schimbat vederile clasice asupra comportametului electronilor și au deschis calea unor noi concepții în domeniile incipiente ale mecanicii cuantice și fizicii cuantice. Louis de Broglie a încercat să dezvolte ideile lui Bohr, și a forțat aplicarea lor la atomi mai complecși decât cel de hidrogen. De fapt, el căuta o ecuație care să explice caracteristicile ondulatorii ale materiei. Ipoteza
Ipoteza De Broglie () [Corola-website/Science/311842_a_313171]
-
păcate, modelul său funcționa doar pentru configurația atomului de hidrogen, dar ideile lui erau atât de revoluționare încât au schimbat vederile clasice asupra comportametului electronilor și au deschis calea unor noi concepții în domeniile incipiente ale mecanicii cuantice și fizicii cuantice. Louis de Broglie a încercat să dezvolte ideile lui Bohr, și a forțat aplicarea lor la atomi mai complecși decât cel de hidrogen. De fapt, el căuta o ecuație care să explice caracteristicile ondulatorii ale materiei. Ipoteza sa avea să
Ipoteza De Broglie () [Corola-website/Science/311842_a_313171]
-
posibilitățile de interacțiune. Acesta e motivul pentru care Teoria Haosului nu avea cum să apară înainte de sfârșitul secolului al XX-lea. Mai există un alt motiv pentru care această teorie a aparut atât de recent, acel motiv e Revoluția Mecanicii Cuantice și felul în care a terminat Era Determinista. Până la apariția mecanicii cuantice, oamenii credeau că fenomenele sunt cauzate de alte fenomene și că tot ce se duce în sus trebuie să vină în jos, și numai prin descoperirea și etichetarea
Teoria haosului () [Corola-website/Science/311971_a_313300]