3,638 matches
-
mi-a luat flaconul cu vitamine Perfectil și se uită atent la ele. Pe bune, ce-o fi atît de interesant la niște vitamine ? Iar acum se uită la cingătoarea croșetată de Katie. — Ce-i ăsta ? Un șarpe ? E o curea, spun, schimonisindu-mă În timp ce-mi pun un cercel. Știu. E oribilă. Nu pot să suport chestiile croșetate. Unde mi-o fi celălalt cercel ? Unde ? A, OK, uite-l. Ce-o mai fi făcînd Jack ? Mă Întorc și-l găsesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
refăcînd drumul de aseară. Din cînd în cînd, încetinește pasul mai mult, admirînd vreo vilă. Nu încape comparație! Aseară s-a înșelat. Cei ce și-au construit vile în orașul în care locuiește el sînt totuși oameni ce-au strîns cureaua la refuz. Aici însă majoritatea vilelor sînt vechi, de pe vremea cînd fiecare construcție, echivalentul vreunei moșioare, al venitului sau al cîștigului unei munci de medic ori profesor, se dura în piatră, cu saloane mari de primire și cu oglinzi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
-l lăsa în tavă să se închege bine și să absoarbă (siropul de caramel) cu care am uns mălaiul pe deasupra. Abia apoi poate fi tăiat în felii. Este un preparat consistent care totuși nu îngrașă și poate fi servit în curele de slăbire, fiind un desert sățios. Este un desert de post - atunci când ținem post. Rețeta nr. 72 Tort de fructe pentru Revelion Foaia de tort: Se face un aluat dospit din: 1 kg făină, 50 g zahăr, 1 gălbenuș, făină
350 Re?ete culinare din Moldova lui ?tefan cel Mare by Denisa Rodica GOLDBACH [Corola-publishinghouse/Journalistic/84371_a_85696]
-
specificul interioarelor din casele țărănești, de o mare diversitate și originalitate. - cojocăritul sau prelucrarea pieilor este, de asemenea, o activitate cu tradiție, indispensabilă în vederea confecționării hainelor de iarnă (cojoace, bundițe, căciuli). Se adaugă confecționarea și a altor obiecte din piele: curele, chimire, opinci, hamuri. 3. Instalațiile tehnice tradiționale sunt rezultatul adaptării uneltelor manuale, în vederea prelucrării anumitor produse agricole sau utilizării unor resurse. Cele mai cunoscute sunt războaiele de țesut, teascurile pentru vin, pivele de ulei, morile ș.a.. Interesul provine și din
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
camarazii din pluton morți, iar o patrulă japoneză se apropie. Se ascunde sub sergentul Peters și fruntașul Wasnicki și simte cum cadavrele acestora se zgîlțîie sub rafalele japonezilor. Mușcă brațul lui Wasnicki și pur și simplu Îi rupe cu dinții cureaua de la ceas. Așteaptă amurgul, suspinînd, acoperit de cadavre, abia mai reușind să respire. A urmat goana cu spaima În suflet spre cartierul general al batalionului, oprită brusc la vederea unui alt măcel. Un mic altar shintoist, ascuns Într-o poieniță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
se aprinseră, aruncînd o rază caldă asupra unui bărbat tolănit Într-un fotoliu. Omul se potrivea la Înfățișare cu datele fizice din dosarul de la Circulație și arăta mult mai tînăr decît vîrsta lui biologică. — Ești polițist? Avea cătușele agățate de curea. — Da. Dumneata ești Pierce Patchett? — Da. Dacă soliciți fonduri pentru acțiunile caritabile ale poliției, cred că ultima oară m-ați sunat la birou. Ochi injectați. Poate vreun opiaceu. Mușchi de culturist și o cămașă mulată, ca să și-i pună În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
să știi care este adevărata mare minciună? Tu și prețioasa ta dreptate absolută! Ed Împinse ușa În afară, cu palmele lipite de urechi, ca să curme mugetul iscat acolo. Afară era Întuneric și frig. Îl văzu pe Dick Stens prins În curele de scaun, mort. CAPITOLUL 43 Bud Își studie noua insignă: scria „Sergent“ acolo unde Înainte scria „Polițist“. Își ridică picioarele pe masă și spuse adio Omuciderilor. Birouașul lui era vraiște - hîrțoage adunate În cinci ani de muncă. Dudley i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Hei, Jason! - Jap! - Las-o pe Tamara în pace! - Bang! —Zoe! - Pleosc! - Dacă te mai prind că te iei de Brooklyn o dată, te omor! - Jap! Cu privirile lor disprețuitoare, femeile acuzau metodele liberale ale lui Clodagh. Dă-i plodului o curea ca lumea peste fund, rânjeau fețele lor dure de modă veche. Să se culce mai devreme, pe dracu’. Dă-i una să se învețe minte, e singurul lucru de care înțeleg. Clodagh și Dylan luaseră decizia să nu își lovească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pe care urma să îl facă în momentul în care l-a văzut. Cu întârziere, și-a apropiat picioarele și și-a îndreptat umerii. A însemnat un efort considerabil. —Trebuie să vorbim. El zâmbi și clipi; dinții lui, cercelul lui, cureaua greoaie a ceasului său. Și-a mutat glezna de unde stătea, sprijinită pe genunchi, și s-a ridicat. Fiecare mișcare deborda de grație. —Despre ce? se bâlbâi ea. Apoi el a început să râdă. Unul dintre acele râsete puternice, din stomac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
și negre, încingându-se cu brăciri mult împodobite cu ciucuri de diferite culori. Bărbații se încing cu cureauă, brăciri sau chimbir. Iarna poartă cojoc sau burcă frumos împodobită și de la opincă în sus obielele negre cu alb sunt înfășurate cu curele,obicei moștenit încă de la romani’’(Alexandru Moisi în Monografia comunei Coronini). Moldova Nouă a fost declarat oraș în 1954, fiind reședință de raion încă din 1950, în cadrul regiunii banatului. Zăcămintele minelor au fost cunoscute încă din antichitate. Mina Suvarov s-
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
șterpelit Ferdâșcenko. Nu vorbi prostii! spuse sever Varia, care cu prințul vorbea foarte rece, la limita de jos a politeței. — Chère Babette*, cu mine ai putea fi și mai drăgălașă, doar nu-s Ptițân. — Nu ți-ar strica nici câteva curele pe spinare, Kolea, că tare prostuț mai ești. Pentru tot ce veți avea nevoie puteți să apelați la Matriona; prânzul e la patru și jumătate. Puteți lua masa cu noi sau în cameră, cum doriți. Hai, Kolea, nu-l deranja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Cunoașterea nu merge în sensul umanității. - Sânt însă pauze ale lucidității, recreații ale cunoașterii, crize ale ochiului necruțător, care îl pun în situația stranie a iubirii. Atunci ar dori să se întindă în mijlocul străzii, să sărute tălpile muritorilor, să dezlege curelele încălțămintei negustorilor ca și cerșetorilor, să se târâie prin toate rănile și însîngerările, să atârne de privirea criminalului aripi de porumb - să fie ultimul om din dragoste! Cunoașterea de oameni și dezgustul fac din psiholog, de bine, de rău, o
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cu urechea la Rufus, care dă ultimele instrucțiuni: — Tu, dimacherus, vino să te lupți cu veles! Ai priceput? Gladiatorul cu două săbii în mână se grăbește să facă pereche cu un altul, care mânuiește doar o suliță legată cu o curea. — O rotește ca pe o praștie, nu? se înveselește Pusio. Vittelius încuviințează, vădit amuzat de entuziasmul lui can did. În acest moment, instructorul răcnește din nou: — Unde ești, bă, ăla cu șiragul de pizde atârnat de gât? Ia fă-te
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
tunică din două bucăți de lână cusute pe margini și ornate cu câte o bandă lată de purpură, simbolul ordinului sena torial. Cu un suspin, Germanicus își vâră capul prin deschizătură, iar valetul îl încinge iute peste talie cu o curea. — Ai grijă ca benzile să cadă drept, mormăie stăpânul. Neglijarea acestui aspect este viu criticată. Bagă mâinile sub centură, ca să lase tunica un pic mai jos. Așa cere moda pentru cei care poartă laticlava. — Calceii? Germanicus ezită o fracțiune de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
refuză cu un gest scurt pe Lygdus, care îi prezenta tunica. — Toga, cere răspicat. Și-o înfășoară direct pe piele, ca în vremurile de demult. Își trage apoi în picioare calceii. Un frison îl străbate pe neașteptate. Lygdus înțelege. Desface curelele de piele ale sandalelor și-i învelește picioarele de la gleznă până la genunchi cu fâșii de in. Înlănțuie apoi din nou șireturile în jurul gambei. Iese pe culoar, însoțit de Seianus și de Lygdus. Coboară în fugă scările. Odată ajunși la parter
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sunt de vină cele două Iulii și Ovidius? Principele, care de uimire a rămas până acum țintuit locului, refuză brusc să asculte mai departe și pornește mânios spre trăsu rică. Când dă să se cațere înăuntru, își prinde piciorul în curelele scării, se dezechilibrează și alunecă. Reușește, din fericire, să se țină de un slujbaș. Semn rău! răsună vocea răzbunătoare a Medullinei în urma lui. Augustus se preface că nu o aude, cu atât mai mult cu cât în capul treptelor a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
30 bl. Cantitatea e destul de mare. La noi, un om e folosit numai la ruperea știuleților cu foi cu tot și merge la 1⁄2 hectar. Ei se folosesc la cules de un cârlig așezat în palma dreaptă cu o curea. Apucă apoi cu mâna stângă știuletele și cu dreapta, cu cârligul, retează știuletele. Acest cârlig modest a revoluționat culesul și a fost inventat de un fermier din Iowa în 1892, pentru unchiul său căruia îi lipsea degetul cel mare. Se
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
târzie, văratecă și vlăguită, cu mare agitație. Toți ne-am pregătit cu marafeturile cele mai Înfricoșătoare căutând bucăți de lemn ce puteau fi apucate mai cumsecade, umplându-ne cartușierele și ranițele cu pietre de diferite mărimi. Câte unul, dintr-o curea de flintă, Își făcuse un bici, strașnic dacă-l mânuiai cu hotărâre. Cel puțin, În orele acelea de amurg, ne simțeam cu toții niște eroi, eu mai mult decât toți. Era atâțarea de dinaintea atacului, aspră, dureroasă, splendidă - adio, frumoasa mea, adio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
agile ca Înainte. Dar cînd Îl văzură pe fotograf venind Înaintea doamnei Alexander și a celuilalt bărbat, Începură, una după alta, să-și ridice capul cu Îndrăzneală. Fotograful Își aprinse o țigară, iar aparatul i se balansa pe umăr de curea. — O să ne faceți și nouă o poză? strigă Winnie. Fotograful o examină. Apoi se uită la fetele care stăteau lîngă ea, dintre care una avea fața și mîinile arse, pline de cicatrici strălucitoare, iar alta era aproape oarbă. — În regulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și Într-o formă trăsnet. Era Îmbrăcat cu niște pantaloni din catifea reiată, cu o cămașă cu gulerul răsfrînt și o haină din tweed maro, cu petice de piele la coate. Avea un săculeț ca un rucsac de autostopist, iar cureaua Îi stătea de-a curmezișul pe piept. Părul blond era lung - Duncan, desigur, Îl văzuse doar tuns scurt - și nu era dat cu briantină; datorită gesturilor lui energice, cîte o buclă Îi cădea pe frunte, iar el Își tot ridica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Mickey Își confecționase rafturi pentru bibelouri și cărți. Pentru iluminat folosea lămpi Tilley și lumînări divers colorate. Cambuza era ca o versiune gigantică a unui penar, cu sertare secrete și panouri glisante. Farfuriile și ceștile erau fixate cu bare și curele. Totul era prins bine ca și cum s-ar fi așteptat la valuri uriașe; de fapt, suprafața canalului era destul deliniștită, ușor deconcertantă, dacă nu erai obișnuit cu ea, sau dacă uitai la ce să te aștepți. Kay se apleca Întotdeauna puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și croia drum printre ruinele apartamentului ei. În ambulanță erau patru paturi suspendate din metal, de genul celor din adăposturi. Era slab luminată, fără nici o sursă de căldură; Kay mai puse o pătură pe bătrînă și o legă cu o curea din pînză, apoi Îi puse o sticlă cu apă fierbinte sub genunchi și Încă una lîngă tălpi. Mickey Îl aduse pe bărbat. Acum, ochii lui erau lipiți complet, plini de sînge și praf; trebuia să-i ghideze brațele și picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
degetul mic, pe care nu-i plăcea s-o scoată; trebuia s-o coboare pînă la buricul degetului și să curățe murdăria de desubt. După ce Își spălară cît putură de bine mîinile, Își scoaseră caschetele. Acolo unde fuseseră strînse În curele, pe frunte și sub bărbie, carnea era roz și curată, dar pilea dintre aceste zone era neagră-roșiatică din cauza prafului de cărămidă și a fumului, arătînd mai decolorată În locurile În care Își șterseseră sudoarea sau În șanțurile În care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
umărul. — Da. SÎnt bine. — Du-te și te plimbă. O să mă ocup eu de asta. — Ți-am spus că n-am nimic, nu? Duseră cutia la ambulanță, Îi puseră o etichetă și o săltară Înăuntru. Kay o legă cu o curea ca să se asigure. Odată dusese un asemenea transport de la o morgă din Billlingsgate, unde erau depozitate membrele neidentificate. Nu legase lada și, cînd deschisese ușa ambulanței, capul unui bărbat se rostogolise și aterizase la picioarele ei. Ce treabă cretină, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și apoi În stradă. Julia stătea În fața unuia dintre leii din piatră cenușie. Era Îmbrăcată la fel, În salopetă și jacheta de blugi, dar, de data asta, În loc de turban, avea părul legat cu o eșarfă. MÎinile Îi erau petrecute În jurul curelei sacului de piele, aruncat peste umăr, și se uita În gol, clătinîndu-se ușor de pe un picior pe altul. Dar cînd auzi cum ușile anti-bombă se dau la o parte, se uită În jur și zîmbi. Iar cînd Îi văzu zîmbetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]