3,433 matches
-
neștiind încotro să o apuce. Când plecase de acasă își lăsase totul. Lăsase casa, orașul, tot ce agonisise, locul unde se născuse, tot ce trăise cu sufletul, zeci de zile și de nopți. În fuga ei era conștientă că și dărâmase multe. Nu se consultase cu nimeni, făcuse ce simțise că trebuia să facă. Dacă s-ar fi consultat cu cineva, acesta poate nu ar fi fost de acord cu ea. Numai ea știa cel mai bine de ce o făcuse. Acum
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
tine și începea a plânge ca un copil spunând că a fost bătut destul de Dumnezeu. Maică-sa îl dăduse la orfelinat, iar apoi după ce părinții adoptivi îi muriseră, o căutase și nu a vrut să îl recunoască. Asta l-a dărâmat cel mai tare. Căutam să îi zâmbesc, iar el îmi spunea: numai atât am simțit că am trăit, cât am stat lângă tine. Restul a fost un chin. Nu mă atrăgea nimic la el. Când se apropia de mine mă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
are de dat socoteală decât artei sale ? 5. Există deja configurată o „nouă culturăș ? Care ar fi caracteristicile ei ? “i credeți că va avea un impact pe termen lung sau e o chestie de „modăș ? Cinematograful tânăr ar trebui să dărâme niște mituri Radu Muntean : Am să-ncerc să-ți răspund la toate deodată, pentru că mi se pare că au legătură între ele. Felul în care vorbesc personajele într-un film nu e nimic mai mult decât un mijloc de a
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
oricum mult mai bine decât să nu simtă nimic. E nevoie de un șoc pentru a trezi nițel din amorțeală spectatorul român. Cred că în momentul de față, dacă e să aibă un rol social, cinematograful tânăr ar trebui să dărâme niște mituri. Al românului cumsecade, deștept, dar ghinionist, al revoluției eroice din 89, al lui “tefan cel Mare și Sfânt ș.a.m.d. Trebuie să ne privim cu curaj în oglindă pentru a merge mai departe, și pentru asta, ce
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
De asemenea, are venituri provenite din unele dintre magazinele existente în orașul Bacău ce ajunge la cât mai mulți țechini. Astfel de magazine totuși pentru că sunt foarte vechi și din lemn amenință cu ruină; deci au ordin de a se dărâma, totuși în spatele unei petiții, data de Vicarul Apostolic se amână dărâmarea până la noua dispoziție. Când vor pune mâna la treabă vor trebui construite după planul prezentat de arhitectul guvernului și pereții de rezistență vor trebui să fie de grosimea a
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
și eu trebuia, pe zece ale lunii, să fiu înapoi în oraș, aici, fiindcă venea regizorul să înceapă repetițiile la piesa mea, ca spectacolul să fie gata în septembrie, la deschiderea stagiunii. Mama murise în mai; acasă, tata era destul de dărîmat și țineam morțiș ca în concediul meu din august să-l iau cu mine într-un circuit prin țară, apoi să ne oprim pentru vreo zece zile la mare. M-am întors aici în oraș, regizorul a venit, am discutat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
lovit sub centură. "Ei bine, lovitura finală am s-o dau eu, doamnă!", zic ridicîndu-mă furios și pornind în fugă, în sus, pe scara de serviciu. Intru ca o furtună în biroul Lilianei, trîntind cu putere ușa. Ușor, mă, că dărîmi clădirea! țipă la mine Liliana. S-au încărcat filamentele? o întreb. Cred că da; acum cîteva minute mașina era pe rampă, la depozitul zece. Iau telefonul și formez numărul depozitului, așteptînd să răspundă cineva. Ce vrei să faci? se miră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
E în pantaloni și cămașă. Pe masa din bucătărie stă întins un adevărat ospăț: borș din carne de porc, friptură de pasăre și sarmale cu smîntînă. Simt că leșin. Ion e un adevărat frate! Și-o fi închipuit că-s dărîmat de foame, așa că s-a gîndit să mă invite la acest ospăț coborît direct din poveștile lui Creangă. Mi se pun cîteva noduri în gît, pe care încerc să le maschez, prefăcîndu-mă că tușesc. Și vin! în paharul acela de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
inițiativă o mare parte din moșie țăranilor, ceea ce l-a scutit de orice problemă la răscoala din 1907, însă i-a lăsat săraci pe moștenitorii săi. Nepriceperea lui în a-și chivernisi averea a rămas proverbială în familie: și-a dărâmat conacul și biserica cu gândul de a face altele mai frumoase, dar, din lipsă de bani, a abandonat proiectul, trebuind să se mute cu soția și copiii în casa de oaspeți din curte și să asiste la slujbele de Paște
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
1950] [...] În fiecare dimineață trebuie să citesc, să fac planuri [de lecții], să-mi schimb vechiul mod de predare, să-mi refac complet exprimarea, să mi primenesc vocabularul, ca să nu mai folosesc cuvinte ermetice pentru ceilalți; precum Samson, trebuie să dărâm, să distrug templul civilizației mele interioare. Dar, ca într un basm (de câte ori nu trăiesc, în lumea materialismului dialectic, situații aidoma celor din basme!), ceea ce citesc dimineața, cu o mulțime de adnotări și de caiete individuale controlate, se năruie până la ora
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
montat un „aragaz“ în bucătărie, pe mașina noastră de gătit, așa încât de mâine probabil voi avea plăcerea companiei lor, în zilele când vreau totuși să gătesc. Vreau e un fel de a spune: trebuie să gătesc. Dar ceea ce m-a dărâmat îngrozitor a fost avertismentul dat de o funcționară de la spațiul locativ: că ar fi foarte posibil s-o mute pe Lila în camera mea și să-i dea sufrageria lui Mabell! Îți dai seama? 4 februarie [1951], duminică, ora 4
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
pot. Mintea voastră mobilă și ascuțită, În stare să creeze sisteme filozofice, să asimileze și să explice sisteme filozofice, se avânta Într-o ideologie [= comunistă] față de care românii se arătau reticenți. Această ideologie era echivalentă pentru voi cu trâmbițele care dărâmaseră zidurile Ierihonului, ea vă mântuise de nazism. Posturile nu le-ați luat singuri ; ele v-au fost date ; vi le dădeam noi [= românii], din acel sentiment de culpă despre care ți-am vorbit. Atâția ani de spaimă și umilire trebuiau
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
evreul hagiocid. Aici mă interesează doar un episod anume, care poate fi rezumat astfel : Sfânta Maria era purtată pe năsălie, de apostolii lui Isus, spre mormânt. Mai mulți „jidovi păgâni” au oprit procesiunea, iar unul dintre ei a Încercat să dărâme sicriul cu corpul sfintei. Atunci Maica Domnului (sau „Îngerul Domnului” sau „Puterea cea nevăzută a lui Dumnezeu”) i-a orbit pe toți jidovii. Pierderea vederii este - În cadrul acestui scenariu - principala sancțiune divină, dar, În unele variante ale legendei populare românești
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Marii s-a ridicat la ceruri, „cei doisprezece apostoli i-au așezat trupul cinstit și sfânt Într-un sicriu. [...] Dar iată că, pe când o ridicau ei, un iudeu pe nume Iefonias, vânjos la trup, se repezi asupra sicriului [ca să-l dărâme]. Atunci un Înger al Domnului Îi reteză amândouă brațele din umeri, cu o sabie de foc, lăsându-le să atârne În aer, pe lângă sicriu”. În fața acestei minuni, Iefonias strigă : „Sfântă Maria, care l-ai născut pe Cristos, Dumnezeul, miluește-mă ! [...] Și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Se zice că evreii din Orléans („și sarazinii din Spania”, adaugă celălalt cronicar) l-ar fi convins pe „Prințul Babilonului” (probabil Califul din Bagdad) să distrugă templul. „Bazilica mormântului Domnului fu rasă până la pământ” de către sarazini, „dar când Încercară să dărâme cu târnăcoapele de fier mormântul, nu reușiră” <endnote id="(93, pp. 130- 133)"/>. Legenda a fost construită În jurul unui fapt istoric. Într- adevăr, În 1009, califul anticreștin și cam dezechilibrat al-Hakim a distrus biserica Sfântului Mormânt (numită În arabă Kanisat
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
inclusiv să se șteargă la fund cu Constituția țării! Căpitanul Cojocaru Vasile a răsuflat ușurat atunci când a scris și următoarele: „Sarcinile dosarului fiind rezolvate, propun Închiderea lui și clasarea la Biroul I.D. (...)”. Totuși, temându-se că Sofianu ar fi putut dărâma mișelescul regim ceaușist și din spatele gratiilor, propunea ca „Elementul să fie semnalat la organul de contrainformații din penitenciar pentru a se continua lucrarea sa pe timpul detenției”. Pedeapsa primită În urma ticăloaselor Înscenări securistice a fost de 1,6 ani, pedeapsă pe
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
femei peruane, lucrase într-un birou în Lima până când l-a întâlnit pe Alfonso și a venit să stea cu el în Chiguilpe. Au un bebeluș de 8 luni, Miguelito. Ambii sunt îmbrăcați în blugi și vorbesc suficient de relaxați, dărâmându-mi rapid orice idei preconcepute despre viața sălbatică a indigenilor. Intrăm în casa cu o singură cameră, ne așezăm la o masă într-un colț de unde studiez restul decorului: un pat mare acoperit cu o plasă contra țânțarilor brodată artistic
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
că are cine și asta nu-i de tine! Stai acolo la Tecoa Să te pălească arșița și să te umezească roua! Lasă în pace ,,palatele bogate” Și ,,Casele de iarnă și de vară”! Nu mai striga că ,,se vor dărâma”, Ai grijă de cocioaba ta, Că nu te mai ține până-n primăvară! Și nu mai face pe astronomul, Că nu știi tu Cine a făcut ,,cloșca cu pui și Orionul”! Și nu mai strica ,,adunările de sărbătoare”, Tu esti neșcolit
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
m-a acceptat niciodată să-l sfătuiesc, cu toate că am o vârstă și o experiență misionară mult mai bogată decât dânsul. E.G.White, sub inspirație divină scria în 1892: ,,Trebuie să urmăm indicațiile corespunzătoare în așa fel, încât să nu fie dărâmat sistemul de organizare și ordine care a fost construit prin muncă înțeleaptă și plină de grijă. Elementele turbulente, care doresc să stăpânească lucrarea în acest timp, nu trebuie îngăduite.” (M.S.pag.26) Din nefericire, se întâmplă și în Filadelfia lucrul
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
ogorul școlii, a luminării și modelării copiilor, oameni în devenire. Ce sărăcie și mizerie mai era atunci în acele locuri! Amândoi în școală nu de la prima oră înscrisă în orar, ci de la apariția primului copil la clasă. La apropierea iernii dărâm soba mare, prost construită, încât toată căldura ieșea afară pe horn, iar în clasă nu se simțea nimic. Într-o duminică dimineața, iau trei părinți din comitetul pe școală și pornim prin sat pentru banii necesari unei sobe tip „Godin
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
și alte regimuri comuniste, a luat câte ceva de la alții, căutând să facă el o Românie nouă. Cutremurul din 4 martie 1977 l-a făcut să creadă că el trebuia să reclădească Bucureștiul într-o viziune străină și a început să dărâme până și bisericile ce-i stăteau în cale! Capodopere ale înaintașilor au fost dărâmate, lipsindu-ne de tot ceea ce se construise mai valoros în trecut! A considerat că istoria noastră începe cu el și comunismul împrumutat din Răsărit. Noroc de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Românie nouă. Cutremurul din 4 martie 1977 l-a făcut să creadă că el trebuia să reclădească Bucureștiul într-o viziune străină și a început să dărâme până și bisericile ce-i stăteau în cale! Capodopere ale înaintașilor au fost dărâmate, lipsindu-ne de tot ceea ce se construise mai valoros în trecut! A considerat că istoria noastră începe cu el și comunismul împrumutat din Răsărit. Noroc de unii oameni luminați, care printr-o rezistență tacită au mai încetinit ritmul distructiv al
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
nu am neplăceri cu cei care controlau aceste scoateri din funcțiune. Ascultam în surdină posturile de radio Europa Liberă și Vocea Americii, dar eram ascultați pe lângă ferestre de cei îndreptățiți să o facă, să știe, să ne supravegheze... Deși se dărâmau biserici, lumea continua să creadă în Dumnezeu, bisericile erau tot mai pline, se botezau copii și se făceau cununii religioase pe ascuns. Represiunea exercitată nu folosea și lumea apela și spera în ajutorul Celui de Sus! Eu mă gândeam că
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
să fii militar, lumea te respecta dom'le, știa că ești chinuit și muncit. Și cum mă uitam eu lung pe acolo, un cetățean îmbrăcat frumos, cu cravată, zice: "La ce vă uitați, tovarășe căpitan?" "Dom'le, mă uit cum dărâmă ăștia aici, strică și cornierul și geamurile". Dar la ce v-ar trebui?" Zic eu: "Sunt comandant de unitate în Pantelimon și aș face niște sere din astea. Și uite, pe aici, înăuntru sunt camioane întregi de ciment. Ce faceți
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
astea, știți? Pentru că, dacă zici, dai o știre sau spui ceva, douăzeci o citesc, a doua zi dau dezmințire, mai citesc numai cinci. Ceilalți cinsprezece rămân cu ideea veche. Așa au zis și cei despre care îmi spuneți: că am dărâmat Biblioteca, că-s revoluționar, c-am făcut nu mai știu ce. Dar cum au zis? "Se pare că"..., "credem că...". Zic: "Măi, dac-aveți date, scrieți: a făcut cutare lucru, uite pe ce bază. Demonstrați!" Nici nu-i pot acționa
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]