9,503 matches
-
se macină cu sete îmbrățișând aleile pustii în făină albă. În calendar zilele se rostogolesc scăldându-se în ape negre. Joc ultima piesă ascunsă de văzul lumii. Șah-mat! Citește mai mult Curajoasă pătrundîn copacul minții împrăștiind impulsuri. În perdeaua întunericului dansez pe vârf de neuron.În calea mea dințiiorelor se macină cu seteîmbrățișând aleile pustiiîn făină albă.În calendar zilele se rostogolescscăldându-se în ape negre.Joc ultima piesă ascunsăde văzul lumii.Șah-mat!... XV. LUMINĂ ȘI ÎNTUNERIC, de Cristina Mariana Bălășoiu , publicat
CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU [Corola-blog/BlogPost/362809_a_364138]
-
2016. Întreb soarele rimelat în albastru cerului. Pe umerii veacului port norii suri. În fața durerii mele cocoșii își înghit cântecul zorilor. Orașul este mut și e tăcere. Noaptea vine, șireată, îmbrăcată în haină neagră, cu felinarele argintii aprinse. Pe pământ dansează licuricii. Citește mai mult Întreb soarele rimelat în albastru cerului.Pe umerii veacului port norii suri.În fața durerii melecocoșii își înghit cântecul zorilor.Orașul este mut și e tăcere.Noaptea vine, șireată,îmbrăcată în haină neagră,cu felinarele argintii aprinse
CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU [Corola-blog/BlogPost/362809_a_364138]
-
mai mult Întreb soarele rimelat în albastru cerului.Pe umerii veacului port norii suri.În fața durerii melecocoșii își înghit cântecul zorilor.Orașul este mut și e tăcere.Noaptea vine, șireată,îmbrăcată în haină neagră,cu felinarele argintii aprinse.Pe pământ dansează licuricii.... XVIII. • LUMINĂ CU REFLEXII, de Cristina Mariana Bălășoiu , publicat în Ediția nr. 1943 din 26 aprilie 2016. Minge de foc aruncată-n miezul zilei topind pendula timpului. Stai aninată de toarta lunii legănată de stele. De sub rimelul greu al
CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU [Corola-blog/BlogPost/362809_a_364138]
-
feței fragede a lui Yoav. Îi ghicim sentimentele și simțim cu ea. Apoi apare tabloul întreg și vedem ceea ce ea ignoră: bărbatul, sensibil, înțelegător și muncitor, își iubește copiii, iar nevasta mai mult ca niciodată; tinerii în uniformă petrec și dansează; Nira află de la soțul ei că fiica ei are un prieten; Yoav este un copil printre ceilalți copii de la grădiniță. Suferința Nirei, furia ei împotriva lumii și disperarea cu care încearcă să dea un sens vieții ei ne mișcă, în
HA GANENET ��' UN FILM DESPRE O JIHADISTĂ A POEZIEI de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362856_a_364185]
-
Toate Articolele Autorului Întâiul fulg o mângâia pe față, Al doilea părcă-i spuse o povață Și începuse în tandem să cânte, Numai ea cu fulgii să se sărute... Jocul fulgilor îi spunea povestea, Ea compunea mai departe vestea, Cum mai dansa pe valsul ei neștiut, Ca să fie vreun curios n-ar fi vrut... Cu gândurile-i ea ce râdea-n cascade, Se-nvârtea ca-n zăpadă să se prăvale, Fulgii să-i mângâie fața marmorată, Parcă era alta, fata de fericire
O MÂNGÂIA PE FAȚĂ de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362884_a_364213]
-
saună... Sinu nu răspunse, pentru că pe platoul cu gheață din mijlocul sălii de sacrificiu a abatorului, în acel moment, ca prin minune, apăru o balerină cu echipament roșu-carmel patinând. Fata ținea în mână o jumătate de carcasă de miel și dansa cu ea, ca și cum aceasta ar fi fost partenerul ei de dans. Se oprea. Făcea piruete ridicând, pe parcursul acestora, carcasa deasupra capului. Arunca apoi carcasa în aer și repede o prindea lăsând-o să alunece pe spate și încet, pe ritmul
ULTIMELE LECTURI ALE LUI SINU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362805_a_364134]
-
doilea război mondial, în impresionante imagini: „Seceta a ucis orice boare de vânt. / Soarele s-a topit și a curs pe pământ. / A rămas cerul fierbinte și gol. / Ciuturile scot din fântână nămol. / Peste păduri tot mai des focuri, focuri, / Dansează sălbatice, satanice jocuri”. Strofele următoare sunt scene ale vânătorii, prin care se trece de la evocarea faptelor la reverberarea lor în străfundurile conștiinței copilului. Gradația evenimentelor și a trăirilor corespunzătoare este ascendentă, poetul punând accentul pe paralelismul stabilit între natură, pe
AURUL DIN POEZIA LUI NICOLAE LABIŞ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362904_a_364233]
-
plecase la Restaurant.” La un moment dat, admiră și o doamnă în vârstă, Doina Cornea, eroină a bătăliei anticomuniste, dar după ce i-a citit „Jurnalul” a rămas dezamăgit. Cu deosebită admirație, povestește cum Mihai Șora, la 93 de ani a dansat o noapte întreagă „cu iubita lui, tânăra și frumoasa Luiza Palanciuc”. Sadoveanu avea totuși 60 de ani când s-a recăsătorit cu Valeria de 20 de ani, dar chiar la 93 de ani...Oare cum va fi Alex la 93
ALEX. ŞI FEMEILE de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362888_a_364217]
-
si ploi... saturn îmi trecuse prin zodie viața și cripta din mine privea către cer, natura, săraca, schimbase iar fața și eu, făt-frumosul, veneam să te cer. deși era toamnă, o toamna de vise, stele si lună si cerul rebel dansau printre noi ca dulci paradise când ți-am pus pe deget primul inel. am uzurpat totul în toamna aceea și m-am ascuns în inima ta, atunci am văzut ce-nseamnă femeia, ce patimi și vise ascunde în ea. sună
RITUAL DE TOAMNĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1699 din 26 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/362956_a_364285]
-
Publicat în: Ediția nr. 1555 din 04 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Ploua infernal, și noi ne iubeam prin mansarde. Prin cerul ferestrei, oval, norii curgeau în luna lui Marte. Pereții odăii erau neliniștiți, sub desene în cretă. Sufletele noastre dansau nevăzute-ntr-o lume concretă. O să te plouă pe aripi, spuneai, plouă cu globuri pe glob și prin vreme. Nu-i nimic, îți spuneam, Lorelei, mie-mi plouă zborul, cu pene. Și mă-nălțam. Și nu mai stiam unde-mi
PAULA SELING. CÂNTECUL NU E PENTRU CEI CARE NU SE IUBESC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362995_a_364324]
-
Miruna întinse cu îndemânare mâna să-mi prindă cu putere nebunaticul, în timp ce își ridică puțin fundul și-l potrivi pe făgașul plăcerilor incomensurabile. Își mișca trupul atât de măiestrit și agil, încât mă înfiora. Cu mâinile sprijinite de copastia bărcii, dansa un dans numai de ea știut, deasupra neastâmpăratului de nebunatec. Îi auzeam gemetele de plăcere, vorbele spuse cu drag și multă satisfacție. Și iar se apleca asupra mea, și iar se ridica... ca un ritual mistic al vrăjitoarelor deasupra focului
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363024_a_364353]
-
și ninge numai paseri flaminge, se sting ferestrele la crucea de piatră, doi câini încă mai latră... e vremea tăcerilor când te răsfeți pe brațul muierilor, gurile amanților taie aerul printre evantaie, coc țâțele de otravă printre vorba lor suavă dansând goale cu formele lor ovale, adu-i gura-n două ciuturi, să umpli casa de fluturi, pe genunchiul lor suav să devii fecior de sclav, din mijlocul lor subțire să curgă harphe și lire și din gură albăstrele, din scrum
SE FACE FRIG ÎN PUŞCĂRIA MEA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363289_a_364618]
-
douăsprezecelea. Mila, mila marină, mila și sila. Ceea ce rămâne sfâșietor după toate aventurile. Trăim repede, murim încet. Vin eu, copilul de demult. Voi nu l-ați cunoscut. În cap este mare întunericul, deschide-l cu bisturiul. Să râzi și să dansezi în singurătate. Nebunia mea spune multe, cine are timp să asculte? O rămășiță delicată, cum stă bine unui poet. Visez uneori cu șapte capete. Spital cu o mie de paturi și o singură ieșire. Înconjurat de boli și oameni sănătoși
CE AŞ PUTEA SPUNE? de BORIS MEHR în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363298_a_364627]
-
un deliciu al simțurilor când sunt lăsată în pace pot auzi mai bine copacii mâinele de azi e încă o trapă în scena perfidiei umane și-atunci mi se relevă inscripția de pe piatra de hotar dintre singurătate și singurătate hieroglifele dansează în ochi tocul zdrobește sticla gândul se aruncă de la etajul șapte al unei clădiri în formă de pi pescărușul e de piatră vopsit cu alb valul visului a înțepenit între două țărmuri uite ce sculptură frumoasă - spune copilul și ridică
SCULPTURĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363317_a_364646]
-
și când visul transformă mima în gest, toate și tot primesc viață iar și iar. Calc apa și mă îndrept spre fruntea ierbii din care a răsărit cicoarea. Inima îmi tresaltă, începe galopul mânjilor și în fiecare sămânță simt cum dansează Dumnezeu. Alături de cer, puii Soarelui adună cântecele robilor pământului. Curcubeul cuvintelor împlinește acum arcul de curcubeu alb în plină așteptare a Nașterii Lui. Întreb ca un copil în vâltoarea lumii... pașii drepți ai omului pe calea sa sunt nuferii care
AŞTEPTARE ÎN SĂRBĂTOARE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363316_a_364645]
-
loc cu corturi , cu cățel, cu purcel, cu femei și copii. L-a dus un conducător de cămile în Deșert la vrăjitoare. Și nu s-a mai despărțit de ele. Prima noapte a stat la foc lângă vrăjitoare, femeile au dansat pentru el toată noaptea și i-au dat să bea ceaiuri parfumate ( din hașiși și marihuana). Și s-a simțit în paradis. Vacile sfinte ale Indiei se plimbau printre ei și oamenii le dau să mănânce din mână orez pe
UN „EROU” AL MINERIADELOR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363297_a_364626]
-
cu chipurile acoperite de sariuri se desprind din mulțime, chipuri ciudate cu părul vopsit, cu aurul pe la mâini și pe la urechi și picioare, îmbrăcate în culori țipătoare ( portocaliu, mov, violet, purpuriu, roșu aprins, albastru țipător...)cu fuste largi până la glesne dansează macabru în jurul lui și-i recită o imprecație către Budda. Ce puteri au aceste femei, astfel să-l facă pe Zugravu să-și piardă în așa hal mințile? Aceste femei au ceva straniu în ele, ochii lor sunt lame de
UN „EROU” AL MINERIADELOR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363297_a_364626]
-
Mersul pe apă). În ton mereu autopersiflant, autoarea scrie un poem magistral, „Pe înțelesul cailor”: Mi-ai dăruit un dicționar cu copertă / Din iarbă. / În fiecare zi învăț pe de rost / Câte o pereche de cuvinte / Pe înțelesul cailor care dansează / Vals vienez. / Un singur circ, în oraș / Și drumul meu către casă e alb. Sandalele umblă fără tălpi și fără picioare / Trag chenare în discul / Pieței cu fântâni strălucind de monede. / Doar un turist și o mie de griji / Traversează
UN ALT FEL DE TABLETE ŞOTRON. MELANIA CUC, MERSUL PE APĂ , EDITURA NICO, TÂRGU MUREŞ, 2013. CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363306_a_364635]
-
Poezie > Amprente > ÎMI RÂDE SUFLETUL Autor: Lia Ruse Publicat în: Ediția nr. 1732 din 28 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului S-a ridicat lumina moale-a toamnei! N-am simțit vara, pe unde a fugit... Prin aerul lânos frunzele Doamnei Dansează și cântă-n vântul risipit. E o melodie necunoscută În nuanțe de roșu, galben, maro Împrăștiate-n atmosfera mută Și cerul scămoșat nu mai este bleo... Cum,..anotimpu-n clipe se desface, E ostenit de dorul ce ne-mparte! Gândul e
ÎMI RÂDE SUFLETUL de LIA RUSE în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363370_a_364699]
-
pași. -Șșșșt, zise aceasta, ducând mâna la buze. Să nu tulburăm clipele acelei femei! Pe fundalul unei cascade superbe, Ilona îngenunchease într-un tablou blestemat. Stătea acolo, în pârâul cu pietre grele și plângea. Se înserase bine iar umbrele stejarilor dansau tiranic, la lumina lunii, peste trupul ei, iar și iar, întinzându-i o plasă de răcoare. Era ca o pasăre pe rugul fricii de a nu pieri sub tăișul neîncrederii în sine, de a nu se dezorienta la răscrucea din
PROMISIUNEA DE JOI (XIV) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363352_a_364681]
-
bonă pentru ăla mic! Găsește-apoi o fată, curată, ordonată, Să vadă de copil și casă, Nu-i pasă de copil...și-apoi îl lasă... Mai mereu singur acasă! Stă prin baruri, magazine, Prin parcuri și prin piscine, Se distrează și dansează, Până când... el divorțează! Atunci începe să urle: Cum să faci așa cu mine? Eu copil ți-am dăruit, silueta mi-am pierdut, Ca să fii tu fericit! Apoi privesc din întâmplare, Cum unii, mâna-n buzunare ei își bagă! A... nu
AM ÎNVĂȚAT SĂ FIU ATENTĂ... de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363406_a_364735]
-
un moment dat ajunsese în capătul unui luminiș. În mijlocul lui era un grup de fete îmbrăcate în alb, purtând rochii lungi și coronițe din flori multicolore pe cap, prinse într-un dans de epocă. Nu-și dădea seama cum pot dansa și ce dans este, deoarece nu se auzea muzica. Cine le conducea jocul? Cine le cânta și cum de puteau dansa fără să audă muzica? Sau doar ea era aceea care nu o auzea? Dintre copaci apăru un bărbat atletic
INTALNIRE LA NIVEL INALT de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363310_a_364639]
-
și coronițe din flori multicolore pe cap, prinse într-un dans de epocă. Nu-și dădea seama cum pot dansa și ce dans este, deoarece nu se auzea muzica. Cine le conducea jocul? Cine le cânta și cum de puteau dansa fără să audă muzica? Sau doar ea era aceea care nu o auzea? Dintre copaci apăru un bărbat atletic care parcă semăna cu Sebastian, numai că era într-o ținută de cavaler medieval. Era îmbrăcat ca un războinic, cu platoșă
INTALNIRE LA NIVEL INALT de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363310_a_364639]
-
-i transformă în, Trandafir și Roza lui. Așa începu iubirea din povestea lor, Cu o prințesă pură, frumoasă ca o floare, Și un prinț chipeș, galant și iubitor, Cum alții nu au existat sub soare. Extaziați de-acest frumos decor, Dansau în noapte spre ale lor destine, Privind pe cer la steaua lor, Visând la primăvara care vine. Și valsul s-a încins într-o clipă, Pe aleea cu parfum de trandafiri, Prinții pluteau sub a lui Cupidon aripă, Pătrunși de
O NOUĂ PRIMĂVARĂ de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363417_a_364746]
-
și roz dominau micul părculeț de lângă clădirea teatrului. A ajuns mai devreme decât ar fi trebuit așa că s-a așezat pe o bancă așteptând. În fața ei o fântână arteziană se bucura de soare. Picuri mărunți de apă în culorile curcubeului dansau ca saltimbancii. Mâinile gingașe ale unui copil mângâiau apa strigând : - Ce frumos e ! Pe bancă, alături de ea, s-a așezat o bătrânâ. Tăcută, liniștită , cu ochii parcă în lacrimi, bătrâna privea la apa ce curgea fără încetare spunând parcă o
ADIA A PRIMĂVARĂ ... de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363411_a_364740]