3,498 matches
-
ne este imposibil să nu fim geloși! Efectul exorcizărilor ține doar cât auzim jurământul de castitate și credință al femeii dragi; pândirile, aparențele uneori indubitabile reapar, un fleac le Însutește, le Înmiește, le Împodobește cu fantasmagorii formal logice, de fapt deliruri din nopți de insomnie, desfăcute cu un simplu gest tandru, familiar (un vârf roz de limbă plimbăreață, scos hazliu printre buzele strâmbându-se caraghios de pueril: „acum sunt șoricelul!“) al iubitei docile, credincioase, mai colțunaș, mai papanaș ca niciodată... Bănuiesc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
În mare, din Banat. Și ce-am desprins din cifre? Că aici e cel mai Înalt nivel de trai din România (de la venituri până la consum). Că se hăpăie masiv pâine, făinoase și patiserie, cartofi, dulciuri și că se soarbe În delir cafea sau ceai, dar nu și sucuri chimizate. Deși n-am văzut nimic despre carne, bănuiesc că și la proteina animală dăm clasă sudului, estului și nordului. Mai slab am sta la sectorul lactate, care ne-a prăvălit pe penultimul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
al Bacanalelor" despre care Titus Livius relatează în detaliu în capitolul VIII, volumul XXXIX, din cartea sa Istoria Romei de la fondarea orașului până în secolul al IX-lea înainte de Hristos. Bacanalele erau petreceri nocturne unde femeile, vrăjite de entuziasmul și de delirul mistic, se dedau la desfrâu și la dezmățuri sexuale, orgii care, evident, au stârnit imaginația artiștilor (în special a grecilor Euripide în tragedia sa Bacantele și sculptorul Scopas care a imortalizat prin opera sa Menada una dintre aceste femei posedate
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
intolerantă. Proletcultism în lagărul socialist, maccarthysm dincolo, cursa înarmărilor, suspiciunea generalizată, obediența față de boss, dubla gândire, supraproducția (depășirea de plan!Ă ce-a secătuit resursele naturale, habotnicia monoteismelor de toate felurile, chiar și a celui fără Theos; ce ilustrează exact delirul unui deceniu ce instaurase răul ca fel de-a fi și-l denumise bine? O singură anomalie nu trebuie nicicând uitată: segregarea. Aici funcționa pe criterii ideologice, dincolo pe criterii rasiale. Aici intrau la pușcărie oameni fiindcă citeau cărți; dincolo
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
să o servească, cumva în pofida unui protounivers fertil al mahalalei bucureștene care prinde din primele rânduri. Îmi pare rău pentru purtătorul titlului de arbitru al eleganței și al înverșunării erotice, Emil Brumaru, dar textul său nu e decât un nou delir, poate ceva mai închegat decât derapajul lui Aldulescu, dar tot delir. La Aldulescu, într-un aer rural, două femei cad dintr-o dată pradă organului genital masculin purtat cu mândrie de un domn pe nume Robert. Se prosternează în fața lui, se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
care prinde din primele rânduri. Îmi pare rău pentru purtătorul titlului de arbitru al eleganței și al înverșunării erotice, Emil Brumaru, dar textul său nu e decât un nou delir, poate ceva mai închegat decât derapajul lui Aldulescu, dar tot delir. La Aldulescu, într-un aer rural, două femei cad dintr-o dată pradă organului genital masculin purtat cu mândrie de un domn pe nume Robert. Se prosternează în fața lui, se miră tot timpul cu icnete mistice, împreună cu naratorul, de mărimea întregului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
Și, în acest sens, faptul că am reușit este un succes pentru imaginație și o negare chiar a noastră, a limitelor noastre și a celor care spun că imaginația nu poate să facă lucruri imposibile. Cum reușesc să se întâlnească delirurile singuratice ale pianistei și beatnikului? R.C.: Ele până la un punct sunt deliruri distincte, dar, la un moment dat, se întretaie, se încrucișează, bătălia le face să se încrucișeze, există un continuum, o conductă, un cordon ombilical care apar. Chiar dacă, în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
imaginație și o negare chiar a noastră, a limitelor noastre și a celor care spun că imaginația nu poate să facă lucruri imposibile. Cum reușesc să se întâlnească delirurile singuratice ale pianistei și beatnikului? R.C.: Ele până la un punct sunt deliruri distincte, dar, la un moment dat, se întretaie, se încrucișează, bătălia le face să se încrucișeze, există un continuum, o conductă, un cordon ombilical care apar. Chiar dacă, în același timp, în partitura beatnikului există și un comentariu ironic - e foarte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
se încrucișează, bătălia le face să se încrucișeze, există un continuum, o conductă, un cordon ombilical care apar. Chiar dacă, în același timp, în partitura beatnikului există și un comentariu ironic - e foarte bine că există acel comentariu ironic, căci demolează delirul pianistei. A.C.: Delirul venea și din orarul nostru imposibil, fiindcă sunt opt ore diferență între noi și, când eu eram treaz, Ruxandra dormea, iar eu am stat treaz la ore neobișnuite... la 4 dimineașa, delirul trăiește în orice caz, peste
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
le face să se încrucișeze, există un continuum, o conductă, un cordon ombilical care apar. Chiar dacă, în același timp, în partitura beatnikului există și un comentariu ironic - e foarte bine că există acel comentariu ironic, căci demolează delirul pianistei. A.C.: Delirul venea și din orarul nostru imposibil, fiindcă sunt opt ore diferență între noi și, când eu eram treaz, Ruxandra dormea, iar eu am stat treaz la ore neobișnuite... la 4 dimineașa, delirul trăiește în orice caz, peste tot. Am scris
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
acel comentariu ironic, căci demolează delirul pianistei. A.C.: Delirul venea și din orarul nostru imposibil, fiindcă sunt opt ore diferență între noi și, când eu eram treaz, Ruxandra dormea, iar eu am stat treaz la ore neobișnuite... la 4 dimineașa, delirul trăiește în orice caz, peste tot. Am scris niște poezii pe marginea poeziei și vorbeam chiar despre diferența de orar și despre cum am delirat împreună. R.C.: Uneori, ca să facem legăturile, punțile între partiturile noastre de poezie, eu stăteam până la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
lucru pe care-l scrisese. Nu pentru că era ultima lui lucrare, nu pentru că de-a lungul unor ani lungi voise să răspundă - pentru sine - unor întrebări dureroase la care răspunsese în sfârșit, nu pentru că această simfonie cuprindea toată durerea, tot delirul care era în el, pentru că acum era golit, ca și cum i s-ar fi smuls sufletul, ci pentru că această muzica era - mai mult ca niciodată - el însuși, carne din carnea sa, sânge din sângele său. Erau bătăile inimii lui, suspinele lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
mobilă, care i-a adus pe cei patru muschetari până în mijlocul stadionului. Acolo au și rămas până aproape de sfârșit, când s-au reîntors în fortăreața lor de sunete și lumini. Un singur bis, la aplauzele rugătoare, disperate ale publicului în delir. După care Rolling Stones s-au dus la ale lor, iar noi ne-am întors la ale noastre. SCRISOARE PENTRU MELOMANI Victor ESKENASY Despre arhive muzicale și salvarea lor Țara mea de adopțiune, Elveția, mă surprinde uneori cu inițiativele ei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
gândim fie și numai la faptul că intriga se bazează pe practicile incestuoase ale naratorului față de fiica lui în copilărie, adolescență și la maturitate. Dar, fiindcă personajele au nume fanteziste ("Montencon", "Doamna Poilsoyeux", "Brideconin", "Vitnègre"*...), iar scenele reprezentate frizează adesea delirul, se produce o îndepărtare de real care eufemizează această violență. În orice caz, nu trebuie exagerată diferența dintre cele două ramuri ale pornografiei, canonică și non-canonică, mai ales când vine vorba de literatură. Ele se hrănesc din aceleași energii, pe
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
cele. Imagini halucinatorii, ținând de buna tradiție expresionistă a amestecării unor culori violente pentru a lovi ochiul naiv și temător de cele sfinte al cititorului. Între acestea sunt Din tata, Casa, Gânduri, Sârmă ghimpată, Priveliște, Anghelo. Aici imaginația intră în delir, un delir sacru, deoarece ajunge să spună lucruri adânci: „Am văzut gânduri (umede) întinse/ pe sârmă ghimpată/ unele semănau cu niște zdrențe/ altele aduceau cu niște bucăți de carne/ înfășurate în ziare ă...ț Un sentiment ciudat de zădărnicie/ plutea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
halucinatorii, ținând de buna tradiție expresionistă a amestecării unor culori violente pentru a lovi ochiul naiv și temător de cele sfinte al cititorului. Între acestea sunt Din tata, Casa, Gânduri, Sârmă ghimpată, Priveliște, Anghelo. Aici imaginația intră în delir, un delir sacru, deoarece ajunge să spună lucruri adânci: „Am văzut gânduri (umede) întinse/ pe sârmă ghimpată/ unele semănau cu niște zdrențe/ altele aduceau cu niște bucăți de carne/ înfășurate în ziare ă...ț Un sentiment ciudat de zădărnicie/ plutea în aer
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
mi se părea cel mai puțin interesantă dintre toate. Mistica dramaturgică a lui Andrei Șerban m-a convins că regizorul căuta altceva și era pregătit să riște de dragul propriei căutări. Voia să urmeze personajele în autenticitatea reacțiilor și, eventual, a delirului lor mistic, fără să le judece și fără să livreze spectatorului o teorie proprie. Regizorul înțelegea de ce era tulburătoare această poveste: cu toții aveam multe lucruri în comun cu personajele întâmplării, de la nevoia de speranță, la atașamentul față de propriile fantasme și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
19 ani, e nemăritată și nu se simte vinovată din cauza asta) are toate simbolurile pentru a te pune pe gânduri. Strada care te devorează, apoi privirile iscoditoare și pline de judecată ale femeilor de la clinică, rugăciunile tinerei către ea însăși, delirul provocat de visul vizionar, îmbibat în foșnetul moscheilor, reîntoarcerea acasă, la o familie eclectică și tradiționalistă care nu înțelege nimic... Acest episod e numai o parte din paradoxurile Istanbulului de acum. Paradoxuri care se regăsesc, revoltător și duios, în carte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
-mă la uriașul tort etajat pe care-l voi realiza... alternând zone sângerii, shakespeariene, cu infinitele volute capricios-perverse proustiene, topind miezul în ferbințeala degajată de mirobolantele popouri feciorelnice, sodomizate de efriți, din o mie și una de nopți nerușinate... în delir“. *** „Mă lăudasem, inconștient, că aș putea scrie vreo douăzeci de pagini despre pisici! Observ acum, când încerc să o fac, că nu-mi ies nici câteva rânduri. V-aș putea doar comunica faptul că Scămoșilă făcea tumba pentru musafiri! Ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
fabricantă de ironie și cinism în versuri. O trupă rock americană va cânta fericirea rock and roll antisistem, în timp ce o trupă rock britanică va cânta mai mereu plăcerea minimalistă a băutului cu băieții sau cu fetele. Dar ajunge cu atâta delir. Un puști de 12 ani, Rudy, naratorul în romanul Dick Ochi-de-mort, trage cu o carabină din foișor un singur foc de armă, la întâmplare. Glonțul străpunge o femeie însărcinată. O frază cu rol de predestinare este plasată chiar în introducerea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
destinație. În aceeași seară pot fi 8-12 curse de cai pe distanțe variabile de la 800 de metri până la peste 2000 de metri. Tribunele explodează odată cu startul, iar intensitatea decibelilor crește pe măsură ce caii se apropie de ultima turnanta. Lumea este în delir. Acum, în ultimele clipe fiecare parior urlă disperat, încurajându-și favoritul. Odată cu trecerea peste linia de sosire a primului, al doilea și al treilea cal, majoritatea spectatorilor se dezumflă ca un balon înțepat. După un oftat prelung al mulțimii dezamăgite
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
Cioara Doicești s-au demoralizat încât imediat au mai primit un gol. Și încă unul, și încă unul... nu ne-am oprit până n-am văzut pe tabela de marcaj 21 0. Tribunele ovaționau, aproape o sută de oameni în delir, vă dați seama. Numai că o pană de curent de la hidrocentrala de la Bicaz ne-a lăsat iarăși pe întuneric. Eu m-am apropiat de poarta adversă, l-am bătut pe umăr pe portar, i-am șoptit ceva la ureche, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
ca într-un teatru închis. Mai făcea și celebrele concertone, cu toți cei care eram angajați într-o stagiune. Nu se plăteau niciodată! Fiecare venea și cânta două arii, ce voia, dar veneam de amorul artei, iar publicul era în delir! — În Italia, mai ales, ați dat o grămadă de concerte de binefacere... — Pentru toate bolile, pentru toți copiii! Nu poți să fii nesimțit, să aduni și să strângi, fără să te mai gândești și la ceilalți. Azi, e suficient să
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
în regia lui Roger Vadim, cu Brigitte Bardot și Jean-Louis Trintignant ăn.a.). pentru a zugrăvi situații dramaturgice uneori total aberante - de la fresce supradimensionate sau inexacte is toric la scene de nebunie pură, presărate de comploturi, intrigi, pasiuni exacer bate, deliruri de palat sau revolte sociale. Ce mă preocupa însă cel mai tare era cum voi putea, oare, să comunic cu toți acești ar tiști cântăreți, a căror lume nu o cunoșteam și, în plus, într-o limbă "supranatural" de inventată
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
în trenul de Sinaia. Primul volum al romanului Moromeții este o revenire mărturisită la familia scriitorului. întrebarea care se ivește acum este dacă al II lea, apărut cu o întârziere de 12 ani, în 1967, romanele Marele singuratic (1972) și Delirul (1975), prin reluarea unor personaje și prin punerea în evidență a unor relații, pe care nu le-a dezvoltat suficient în primul volum al romanului Moromeții (nici nu avea cum!), alcătuiesc o cronică de familie sau, cel puțin, cea mai
„Moromeţii” - cronică de familie sau roman social-istoric?. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Butnaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1382]