3,462 matches
-
20 iunie 404. După o oprire scurtă la Niceea, Sf.Ioan a ajuns, după 77 de zile, la Cucuz sau Arabissos, în "Armenia Mică". Din cauza legăturilor sale frecvente cu prietenii de la Constantinopol și Antiohia, autoritățile au primit ordin să-l deporteze la Pityus, un mic oraș pe malul de est al Mării Negre. El a murit pe drum spre această localitate, la Comana, în Pont, în ziua de 14 septembrie 407 cu aceste cuvinte pe buze: „Slavă lui Dumnezeu pentru toate”. Osemintele
Ioan Gură de Aur () [Corola-website/Science/302162_a_303491]
-
creștină sub influența lui. În plin război mondial, în 1941, misiunea trebuie să se retragă din România, activitatea ei urmînd să fie continuată de misiunea Bisericii Luterane Norvegiene. Împreună cu Sabina, este urmărit de autorități datorită originii evreiești. Rudele Sabinei sînt deportate în Transnistria, de unde nu s-au mai întors niciodată. În acest timp, Richard și Sabina Wurmbrand ajută mulți evrei să supraviețuiască în acele vremuri de grea restriște. După terminarea războiului, în 1945, Wurmbrand intră în conflict deschis cu autoritățile comuniste
Richard Wurmbrand () [Corola-website/Science/302181_a_303510]
-
abdice o zi mai târziu. În urma operațiunii Panzerfaust Horthy este arestat și forțat să abdice, fiul său fiind răpit de către Gestapo. Ferenc Szálasi a fost instalat prim-ministru și, introducând un regim dictatorial sub ocupație nazistă, în câteva luni a deportat evreii din ghetourile Budapestei. Mulți au fost împușcați și aruncați în Dunăre. Horthy a petrecut restul războiului împreună cu familia sub strictă pază SS, rupt de lumea exterioară în castelul Hirschberg din Bavaria. În ciuda ordinului de execuție dat de Heinrich Himmler
Miklós Horthy () [Corola-website/Science/302681_a_304010]
-
din Europa ocupată de nazism și menționa faptul că ungurii au încercat să protejeze evreii. Totuși în perioada imediat următoare, mai ales după abdicarea lui Horthy din 1944 ritmul deportărilor a crescut semnificativ. În total se estimează că au fost deportați circa 450.000 de evrei din Ungaria. Fülöp Freudiger a fost unul din liderii marcanți și foarte activi ai evreilor din Ungaria. El a crezut, până aproape de sfârșitul războiului, că evreimea maghiară trecea prin momente grele, dar că nu putea
Miklós Horthy () [Corola-website/Science/302681_a_304010]
-
exterminare, și că abia în 1944 ar fi aflat adevărul, după evadarea lui Vrba (Rosenberg) și a lui Wetzler (Lanik). Din 825.000 de evrei existenți în Ungaria înainte de război, au supravețuit Holocaustului doar 260.000. Mare parte au fost deportați și alții s-au refugiat. Din Transilvania au fost trimiși spre exterminare în total circa 166.000 de evrei, din care circa 15.000 în 1941. Aproximativ 150.000 au fost deportați în 1944, după ocuparea Ungariei de către trupele naziste
Miklós Horthy () [Corola-website/Science/302681_a_304010]
-
Holocaustului doar 260.000. Mare parte au fost deportați și alții s-au refugiat. Din Transilvania au fost trimiși spre exterminare în total circa 166.000 de evrei, din care circa 15.000 în 1941. Aproximativ 150.000 au fost deportați în 1944, după ocuparea Ungariei de către trupele naziste (operațiunea Margarethe I) și instaurarea unui guvern pronazist (operațiunea Panzerfaust). În dimineața zilei de 3 mai 1944, la ora 5, a început concentrarea evreilor din zona II spre ghetouri. Evreii din Maramureș
Miklós Horthy () [Corola-website/Science/302681_a_304010]
-
Imre Vâjâi și István Bértalan. Răspunderea generală pentru administrarea județului nord-transilvan îi revenea lui Barnabás Endrődi, pe care guvernul Sztójay îl numise la 25 aprilie 1944 prefect al județului Satu Mare. Cei 5.916 evrei din cele două ghetouri au fost deportați prin două transporturi, între 31 mai și 5 iunie.32 Cei aproximativ 6.000 de evrei din Bistrița și din alte localități ale comitatului Bistrița-Năsăud au fost concentrați la ferma Stamboli, aflată la 2-3 mile de oraș. Aproape 2.500
Partidul Crucilor cu Săgeți () [Corola-website/Science/302709_a_304038]
-
de la Dorohoi, Pogromul de la București, Pogromul de la Iași (în anul 2010 a fost descoperită la Popricani, lângă Iași o groapă comună care conținea circa 100 de cadavre de evrei uciși în anul 1941), „Trenurile morții”, deportările în Transnistria (au fost deportați în Transnistria 195.000 de cetățeni români de etnie evreiască dintre care, la 15 noiembrie 1943 au rămas în viață 49 927) etc. și mai ales, față de evreii din teritoriile ocupate de România. Politica de „curățare a terenului” declanșată și
Istoria evreilor în România () [Corola-website/Science/302660_a_303989]
-
30 iunie 1940 (pentru timp de un an), apoi din nou la 26 martie 1944, trupele sovietice au intrat în oraș. În urma ostașilor români și germani care au trecut Prutul în vara anului 1941, au apărut "domnii" ofițeri care au deportat în Transnistria majoritatea Evreilor rămași în oraș, sub motivul că ar fi susținut invazia sovietică (de fapt, cei care o susținuseră, fugiseră). În urma ostașilor ruși au apărut "tovarășii" de la Народный комиссариат внутренних дел-NKVD care atât în 1940, cât și în
Fălești () [Corola-website/Science/302750_a_304079]
-
(n. 16 martie 1911, Günzburg, Bavaria - d. 7 februarie 1979, Bertioga Brazilia) supranumit „Îngerul morții” a fost un medic german care, în calitate de căpitan SS, a inițiat și condus odioasele „selecții” ale evreilor deportați din toată Europa pentru exterminarea ("Endlösung der Judenfrage") lor de la Auschwitz-Birkenau. A efectuat experimente inumane pe deportați, mai ales pe cupluri de gemeni. La 17 ianuarie 1945, Mengele și-a recuperat notițele despre cercetările sale și a fugit în Argentina
Josef Mengele () [Corola-website/Science/302760_a_304089]
-
pe insulă, dintre care mulți au fugit de pe insulă la continent care era numit Nova Scoția, în primul val de expulzare britanic ordonat în 1755, ajungând la o populație de 5.000 de. Cu toate acestea, mulți alții au fost deportați cu forța în al doilea val de expulzare, după Asediul de Louisbourg (1758). În Saint-Jean Ile (1758) Generalul Jeffery Amherst a ordonat colonelului Andrew Rollo să captureze insula. Mulți Acadieni au murit în drum spre expulzarea în Franța: la 13
Insula Prințului Edward () [Corola-website/Science/302773_a_304102]
-
Republicii Federative Populare Iugoslavia la Budapesta. Kádár le-a promis întoarcerea acasă în siguranță, la cererea lor, dar liderii de partid sovietici au hotărât că ar fi mai bine ca cei care au cerut azil la ambasada iugoslavă să fie deportați în România. Mai târziu, o comisie a fost creată pentru a cerceta evenimentele ce au avut loc în timpul guvernării lui Imre Nagy. Membrii ei au fost de mai multe ori suspendați și comisia desființată, dar cu toate acestea, în cele
János Kádár () [Corola-website/Science/303226_a_304555]
-
din 1933 a lovit în mod deosebit teritoriile Donului și Kubanului. Autorul Michael Kort afirma într-o lucrare de istorie sovietică: „În anii 1919 și 1920, dintr-un total de aproximativ 3 milioane de oameni, regimul bolșevic a ucis sau deportat între 300.000 și 500.000 de cazaci.” Totuși, în 1936, în urma presiunilor unor urmași ai cazacilor, lideri comuniști importanți, așa cum era Semion Budionnîi, s-a luat hotărârea de a reintroduce forțele cazacilor în rândurile armatei regulate, de această dată
Cazaci () [Corola-website/Science/303250_a_304579]
-
izbucnit între Stalin și liderul comunist de la Belgrad, Iosip Broz Tito. Spațiul de 25 km de-a lungul frontierei iugoslave se întindea între satele Beba Veche (județul Timiș) și Gruia (județul Mehedinți), acoperind un număr de 203 localități. Au fost deportate și persoane de pe insula Ada Kaleh. În 1956 deportații s-au întors la locurile lor natale, dar nu si-au recapatat casele. În contextul încordării relațiilor dintre România și Iugoslavia, exclusă în 1948 din Comintern, granița dintre cele două țări
Deportările în Bărăgan () [Corola-website/Science/303291_a_304620]
-
a creat cadrul prielnic desfășurării acțiunilor de deportare plănuite anterior. Aceasta urma să fie a doua mare deportare din istoria contemporană a României, după deportările din ianuarie 1945 când peste 70.000 de persoane, în special etnici germani, au fost deportați în Uniunea Sovietică. Spre deosebire de prima deportare, de această data s-a ales ca destinație stepa Bărăganului, o zonă subdezvoltată și foarte puțin populată. Din acest punct de vedere operațiunea coincidea cu o acțiune de colonizare a regiunii. Planurile urmăreau, după cum
Deportările în Bărăgan () [Corola-website/Science/303291_a_304620]
-
Uniunea Sovietică, întreprinsă în ianuarie 1945. Un număr de 12791 de familii, respectiv 40320 de persoane, din 258 de localități situate în apropierea frontierei cu Iugoslavia, în actualele județe Timiș, Caraș-Severin și Mehedinți, au fost ridicate din căminele lor și deportate în Bărăgan. Au fost duși români, germani, sârbi, bulgari, refugiați din Basarabia și Nordul Bucovinei, aromâni. Oamenii, inclusiv femei gravide, bătrâni, bolnavi, copii mici, au fost îmbarcați în vagoane de vite și duși în Câmpia Bărăganului. După un drum cu
Deportările în Bărăgan () [Corola-website/Science/303291_a_304620]
-
în ordine alfabetică: Brateș, Bumbăcari, Dâlga, Dropia, Ezerul, Fundata, Lătești, Măzăreni, Movila Gâldăului, Olaru, Pelican, Răchitoasa, Rubla, Salcâmi, Schei, Valea Viilor, Viișoara și Zagna (în raioanele Călărași, Brăila, Călmățui, Galați, Slobozia, Lehliu și Fetești). O statistică a capilor de familie deportați după naționalități pentru cele 18 localități de deportare din Bărăgan dădea următoarele cifre: <br> Conform studiului „"Deportații în Bărăgan 1951-1956"”, au fost vizate un total de 40.320 de persoane, clasificate de regimul comunist astfel: Un HCM din 7 decembrie
Deportările în Bărăgan () [Corola-website/Science/303291_a_304620]
-
de camion. După venirea la putere a comunismului în România, a fost expropriat de autoritățile statului comunist român. Mama scriitoarei, ca majoritatea populației de naționalitate germană din România (cei între 17-45 de ani), după accederea comuniștilor la putere, a fost deportată în 1945 în Uniunea Sovietică. Acolo a fost deținută timp de cinci ani într-un lagăr de muncă forțată. Fostul lagăr de la Novo-Gorlovka se află pe teritoriul Ucrainei. În romanul ei "Atemschaukel" (Leagănul respirației), publicat la München în anul 2009
Herta Müller () [Corola-website/Science/302876_a_304205]
-
și maghiară și a pus în aplicare articolul 12 din Acordul de la Potsdam prin care se crea un cadru juridic național de pierdere a cetățeniei și de expropriere a proprietăților a aproximativ trei milioane de germani și maghiari. Au fost deportați din Cehoslovacia etnici unguri și germani. 2,4 milioane de germani, foști cetățeni cehoslovaci urmau să fie deportați în Germania și Austria prin decretul publicat pe 5 aprilie 1945. Așa numitul "Tribunal al poporului" i-a găsit vinovați de colaborare
Edvard Beneš () [Corola-website/Science/302901_a_304230]
-
cadru juridic național de pierdere a cetățeniei și de expropriere a proprietăților a aproximativ trei milioane de germani și maghiari. Au fost deportați din Cehoslovacia etnici unguri și germani. 2,4 milioane de germani, foști cetățeni cehoslovaci urmau să fie deportați în Germania și Austria prin decretul publicat pe 5 aprilie 1945. Așa numitul "Tribunal al poporului" i-a găsit vinovați de colaborare cu naziștii pe nemții și maghiarii care au renunțat la cetățenia cehoslovacă și au trădat Cehoslovacia. În consecință
Edvard Beneš () [Corola-website/Science/302901_a_304230]
-
găsit vinovați de colaborare cu naziștii pe nemții și maghiarii care au renunțat la cetățenia cehoslovacă și au trădat Cehoslovacia. În consecință le-au fost confiscate averile, li s-a anulat cetățenia (au rămas cu cetățenia germană) și au fost deportați ca cetățeni străini. Aproape 75.000 de etnici unguri au fost transportați cu trenul în Ungaria la sfârșitul anului 1945. În total 600 de maghiari au fost acuzați de crime de război. Beneš a prezidat un guvern de coaliție al
Edvard Beneš () [Corola-website/Science/302901_a_304230]
-
În sudul Rusiei, (în regiunea Volgograd), în Caucaz și în sudul Ucrainei. Acești coreeni își au rădăcinile în comunitățile care au trăit în Orientul Îndepărtat Rus în secolul al XIX-lea, cunoascuți și ca Koryo Saram. În 1937, Stalin a deportat aproximativ 200.000 de etnici coreeni în Kazahstan, și Uzbekistan, motivația principală fiind aceea că acești cetățeni s-ar fi putut deda la acte de spionaj în favoarea Japoniei. Probabil ca urmare a acestor legături etnice, Coreea de Sud este al doilea partener
Coreeni () [Corola-website/Science/302952_a_304281]
-
de deportați, pe principalele direcții de atac ale unor agresori externi. Aceste teritorii erau regiunea Murmansk și noile regiuni anexate în urma înțelegirilor secrete ale Pactului Molotov-Ribbentrop: estul Poloniei, Basarabia și Bucovina de Nord și Țările baltice. În timp ce bărbații au fost deportați în Siberia, femeile și copii au fost colonizați în Kazahstan. În teritoriile anexate de la Polonia (teritoriul cunoscut cu numele de Kresy și în Voievodatul Bialystok), valul de represalii din 1939 a fost în continuarea operațiunilor NKVD-ului împotriva polonezilor sovietici
Colonizările forțate în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/302959_a_304288]
-
Acești "dușmani" au fost condamnați la pedepse de 20 de ani în lagăre de muncă. În plus, populația de-a lungul graniței de apus a URSS-ului, la fel ca și lucrătorii forestieri și muncitorii de la căile ferate au fost deportați. Deportările masive ale populației poloneze în cele mai îndepărtate și puțin ospitaliere regiuni ale Uniunii Sovietice au avut loc în 1940-1941. Este greu de apreciat câți polonezi au suferit în urma acestor acțiuni arbitrare, se apreciază că au fost intre 400
Colonizările forțate în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/302959_a_304288]
-
Lavrenti Beria, șeful NKVD, a ordonat ca regiunea Murmansk să fie curățată de "naționalitățile străine", atât scandinavi cât și alți indigeni. Finlandezii, norvegienii ("norvegienii din peninsula Kola") au fost strămutați în RSS Karelo-Finlandeză. Germanii, coreenii, chinezii și alții au fost deportați în așezări din Munții Altai. Deportările din țările baltice (Lituania, Letonia și Estonia) și din regiunile anexate ale României (Basarabia și Bucovina de Nord) au avut loc în perioada mai-iunie 1941. În 1941, un mare număr de polonezi au fost
Colonizările forțate în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/302959_a_304288]