3,354 matches
-
în Rusia a sașilor din România și a altora?) Deportarea a fost caracterizată drept ""una din primele manifestări ale războiului rece"", ca rezultat al imposibilității controlului reciproc între Occident și Răsărit, încă înainte de terminarea celui de-al Doilea Război Mondial. Deportarea a circa 5.000 de șvabi sătmăreni din nord-vestul României a început încă din 2 și 3 ianuarie 1945. Din cei 5.000 trimiși la muncă forțată au decedat în perioada 1948-1949 aproape 1.000 de șvabi sătmăreni. Statisticile privind
Deportarea germanilor din România în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/304659_a_305988]
-
a circa 5.000 de șvabi sătmăreni din nord-vestul României a început încă din 2 și 3 ianuarie 1945. Din cei 5.000 trimiși la muncă forțată au decedat în perioada 1948-1949 aproape 1.000 de șvabi sătmăreni. Statisticile privind deportarea sașilor transilvăneni indică faptul că peste 30.000 de persoane au fost deportate în Uniunea Sovietică, reprezentând circa 15% din populația germană a Transilvaniei (după datele din 1941). În cazul a 12% din persoanele deportate nu s-a respectat vârsta
Deportarea germanilor din România în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/304659_a_305988]
-
pentru bolnavi, la Frankfurt an der Oder, oraș aflat atunci în zona de ocupație sovietică din Germania. Circa 12% dintre deportați (3.076 de persoane) au murit, raportul fiind de 3 bărbați morți la o femeie moartă. La eliberarea din deportare un sfert dintre deportați au fost trimiși în Germania, dintre ei numai unul din 7 reîntorcându-se în Transilvania. Rata maximă a deceselor s-a înregistrat în 1947. Din 1948 situația a început să se îmbunătățească, numărul de bolnavi și
Deportarea germanilor din România în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/304659_a_305988]
-
persoanele deportate circa 5.000 au decedat (circa 15%). În ziarul Allgemeine Deutsche Zeitung für Rumänien din 13 ianuarie 1995 a fost publicat un articol care dezvăluia faptul că guvernul României nu fusese, de fapt, „complet surprins” de ordinul de deportare, deoarece încă înainte de a primi acest ordin, guvernul a dispus întocmirea de liste cu bărbați și femei apți de muncă forțată, și că și CFR-ul începuse să pregătească, cu săptămâni înainte, vagoane pentru vite în vederea acestei acțiuni. În baza
Deportarea germanilor din România în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/304659_a_305988]
-
dispus întocmirea de liste cu bărbați și femei apți de muncă forțată, și că și CFR-ul începuse să pregătească, cu săptămâni înainte, vagoane pentru vite în vederea acestei acțiuni. În baza unor surse descoperite de curând s-a constatat că deportarea etnicilor germani fusese pregătită minuțios: încă din 19 decembrie 1944 biroul primului ministru a transmis ordine telefonice inspectoratelor de poliție pentru a înregistra populația germană aptă de muncă. Toate grupurile de armate ale Armatei Roșii au avut ordin să adune
Deportarea germanilor din România în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/304659_a_305988]
-
ale Armatei Roșii și de agenți ai GRU (Glavnoie Razvedivatelnoie Upravlenie - serviciul de informații al armatei sovietice). Istoricul Günter Klein a putut consulta trei dosare personale ale lui Iosif Vissarionovici Stalin, clasificate ca "strict secret", în care acesta cerea explicit deportarea persoanelor ""de naționalitate germană"" („liz niemețkoi naționalnost’“). Ulterior, Stalin a încercat să obțină o legitimare a deportărilor, drept pentru care, la Conferința de la Ialta, din 4-11 februarie 1945, pe lângă alte plăți cerute ca reparații de război, el a cerut Germaniei
Deportarea germanilor din România în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/304659_a_305988]
-
Istoricul Günter Klein a putut consulta trei dosare personale ale lui Iosif Vissarionovici Stalin, clasificate ca "strict secret", în care acesta cerea explicit deportarea persoanelor ""de naționalitate germană"" („liz niemețkoi naționalnost’“). Ulterior, Stalin a încercat să obțină o legitimare a deportărilor, drept pentru care, la Conferința de la Ialta, din 4-11 februarie 1945, pe lângă alte plăți cerute ca reparații de război, el a cerut Germaniei ""despăgubiri de război prin prestații"" (în engleză ""Reparations in kind""), adică forma cosmetizată a ceea ce era de
Deportarea germanilor din România în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/304659_a_305988]
-
pentru care, la Conferința de la Ialta, din 4-11 februarie 1945, pe lângă alte plăți cerute ca reparații de război, el a cerut Germaniei ""despăgubiri de război prin prestații"" (în engleză ""Reparations in kind""), adică forma cosmetizată a ceea ce era de fapt deportarea în masă a germanilor în Uniunea Sovietică în scopul prestării de muncă forțată neplătită, în esență cu absolut nimic diferit față de ceea ce practicaseră naziștii între 1933 și 1945 cu milioane de oameni de naționalități dintre cele mai diferite. Roosevelt și
Deportarea germanilor din România în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/304659_a_305988]
-
cei 10.528 etnici germani care au fost exceptați în ianuarie 1945 de către Inspectoratul General al Jandarmeriei deveneau acum ‘mobilizabili’ pentru muncă. După anul 1948 nu mai există date privind organizarea unor astfel de detașamente. În anii 1950 au urmat deportările în Bărăgan. La 1 mai 1997 ministrul român de externe Adrian Severin a exprimat în fața ministrului german de externe Klaus Kinkel scuzele statului român pentru nedreptățile la care a fost supusă populația de origine germană din România, prin deportările în
Deportarea germanilor din România în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/304659_a_305988]
-
urmat deportările în Bărăgan. La 1 mai 1997 ministrul român de externe Adrian Severin a exprimat în fața ministrului german de externe Klaus Kinkel scuzele statului român pentru nedreptățile la care a fost supusă populația de origine germană din România, prin deportările în Uniunea Sovietică, deportarea șvabilor în Bărăgan și pentru comercializarea emigrației practicată de regimul Nicolae Ceaușescu în anii 1970 și 1980.
Deportarea germanilor din România în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/304659_a_305988]
-
La 1 mai 1997 ministrul român de externe Adrian Severin a exprimat în fața ministrului german de externe Klaus Kinkel scuzele statului român pentru nedreptățile la care a fost supusă populația de origine germană din România, prin deportările în Uniunea Sovietică, deportarea șvabilor în Bărăgan și pentru comercializarea emigrației practicată de regimul Nicolae Ceaușescu în anii 1970 și 1980.
Deportarea germanilor din România în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/304659_a_305988]
-
autorităților a fost aceea că, în urmă cu 80 de ani, limba fusese scrisă cu alfabetul chirilic. (Vedeți și: alfabetul moldovenesc). După 1944, când Basarabia a ajuns din nou sub stăpânire rusească, refugierea unei părți a populației băștinașe în România, deportările etnicilor români din Basarabia și încurajarea așezării în noua republică sovietică a cetățenilor din restul URSS-ului, a făcut ca în RSS Moldovenească să apară mari comunități de rusofoni. În perioada sovietică, moldovenii au fost încurajați să învețe limba rusă
Istoria limbii române în Republica Moldova () [Corola-website/Science/303624_a_304953]
-
războiul de reîntregire. Este refuzat, Antonescu argumentând că evreii nu s-au dovedit a fi soldați prea destoinici în ultimul război, și că preferă ca evreii să contribuie cu bani și bunuri la efortul de război al țării. În perioada deportărilor din Transnistria, solicită audiențe, înaintează scrisori de protest, petiții și memorii mareșalului Ion Antonescu, dar și lui Radu Lecca, directorul "Centralei Evreiești" - CE, pe toată durata războiului. Se manifestă deosebit de activ pentru apărarea comunității evreiești în perioada războiului, când înaintează
Wilhelm Filderman () [Corola-website/Science/303698_a_305027]
-
1938, (în timpul epurărilor staliniste), și cu închiderea Catolicatului din Echmiadzin din 4 august 1938. Biserica a supraviețuit într-o semiclandestinitate sau în diaspora. La fel ca și cetățenii de alte etnii din Uniunea Sovietică, milioane de armeni au suferit în urma deportărilor sau execuțiilor din timpul lui Stalin. În 1936, asistat cu credință de Lavrenti Beria, Stalin a hotârât deportarea armenilor în Siberia, zvonurile afirmând la acea vreme că s-a încercat aducerea populației țării sub pragul de 700.000 de locuitori
Republica Sovietică Socialistă Armenească () [Corola-website/Science/303701_a_305030]
-
o semiclandestinitate sau în diaspora. La fel ca și cetățenii de alte etnii din Uniunea Sovietică, milioane de armeni au suferit în urma deportărilor sau execuțiilor din timpul lui Stalin. În 1936, asistat cu credință de Lavrenti Beria, Stalin a hotârât deportarea armenilor în Siberia, zvonurile afirmând la acea vreme că s-a încercat aducerea populației țării sub pragul de 700.000 de locuitori, fapt care ar fi justificat anexarea țării de către vecina Georgia. În această perioadă, Partidul Comunist Armenesc a folosit
Republica Sovietică Socialistă Armenească () [Corola-website/Science/303701_a_305030]
-
și oameni de știință au fost executați sau exilați. În plus, în 1944, aproximativ 200.000 de armeni musulmani suniți, trăitori în regiunile de coastă rusești și georgiene ale Mării Negre au fost deportați din Georgia în Kazahstan și Uzbekistan. Alte deportări ale armenilor din zona de coastă au avut loc în 1948, când 58.000 de naționaliști armeni dașnaki și greci au fost forțați să se stabilească în Kazahstan. Armenia a fost scutită de devastările și distrugerile care au apărut în
Republica Sovietică Socialistă Armenească () [Corola-website/Science/303701_a_305030]
-
număr de ruși, ucrainieni și persoane de alte naționalități au fost strămutați odată cu instalațiile și fabricile mutate, ceea ce a dus la schimbarea compoziției etnice a republicii. Compoziția etnică a Uzbekistanului a fost și mai mult modificată în urma politicii staliniste de deportare a unor întregi etnii suspectate colaboraționism cu puterile Axei. Printre acești deportați s-au aflat coreenii, tătarii din Crimeea și cecenii. În timpul guvernării sovietice, islamul a devenit principala țintă a luptei ateiste a autorităților comuniste. Guvernul a închis numeroase moschei
Republica Sovietică Socialistă Uzbekă () [Corola-website/Science/303796_a_305125]
-
armene - 4, minorități naționale - 5 deputați. Una dintre cele mai vitale probleme ale republicii era normalizarea relațiilor cu Armenia vecină, unde conform recensământului din 1897, din 7 "uezde" (provincii rusești) în 4 azerii erau majoritari. Pe Baku deranja atacurile și deportările populației azere din Armenia și revendicările teritoriale ale Erevanului asupra Azerbaidjan, în provinciile Zangazur, Naxçîvan, Karabakh fiindcă spre deosebire de Azerbaidjanul filo-turc și Georgia filo-germană, această țară era susținută de Antanta. Trupele fostului general otoman de origine armean, Andronik, în vara 1918
Republica Democratică Azerbaidjan () [Corola-website/Science/303970_a_305299]
-
devenit în scurtă vreme un proces marcat de violențe și abuzuri, de timp ce țăranii înstăriți (chiaburii) nu erau dornici să-și predea în mod voluntar averea. Rezistența țăranilor a fost înfrântă prin bătăi, arestări și condamnări arbitrare sau prin deportare. La data de 23 mai 1948 are loc ultima cedare teritorială în favoarea Uniunii Sovietice: Eduard Mezincescu, în calitate de reprezentant al Ministerului Afacerilor Străine al Republicii Populare Române, semnează un proces-verbal secret de predare - primire, împreună cu reprezentantul sovietic, N.P. Sutov, în urma căruia
Republica Populară Română () [Corola-website/Science/304086_a_305415]
-
dezamăgiți de discriminarea din partidul comunist și de sistemul de guvernare, și au emigrat, mai ales în Israel, în deceniile al șaptelea și al optulea (1960-1980). Populația germană, care în primii ani ai noului regim, a fost încercată greu de deportările în URSS și Bărăgan, a obținut și ea posibiltatea de a scăpa de vitregia dictaturii de tip sovietic și de a emigra, nu fără dificultăți, în Germania de Vest mai ales în anii '60-'70, tot într-un ritm stabilit
Republica Populară Română () [Corola-website/Science/304086_a_305415]
-
astfel pedepsele privative de libertate. Unul din efectele acestui tratament a fost comiterea unui mare număr de sinucideri, ceea ce a dus în cele din urmă la oprirea lui. Printre măsurile în gen stalinist luate de guvernul comunist s-au numărat deportările de țărani din Banat în Bărăgan, acțiune începută pe 18 iunie 1951. Aproximativ 45.000 de oameni au avut la dispoziție două ore pentru a-și strânge bagajele, după care au fost încărcați în vagoane pentru vite și, sub pază
Republica Populară Română () [Corola-website/Science/304086_a_305415]
-
în cazul germanilor, propaganda oficială sovietică din zona răsăriteană de graniță a Poloniei ("Kresy Wschodnie"), combinată cu atitudinea proucraineano-sovietică, a dus la apariția unui puternic sentiment antipolonez și prosovietic în rândurile ucrainenilor polonezi. Aceste sentimente aveau să persite până la epoca deportărilor, arestărilor în masă și a foametei care au afectat Ucraina Sovietică în 1933-1938. Perioada 1926-1932 a fost marcată de participarea unui mare număr de polonezi la acțiunile prometeiste. În plus, datorită eforturilor deosebite ale lui Tadeusz Hołówko, au participat la
Prometeism () [Corola-website/Science/304089_a_305418]
-
omagiată, post mortem, de către Statul Israel cu titlul și diploma de „Drepți între popoare” ( חסיד אומות העולם Hasid Umot HaOlam) pentru salvarea, în iulie 1941, a mii de evrei, urcați în zilele pogromului de la Iași în „trenurile morții”, sub pretextul deportării spre lagărul de la Călărași (Ialomița). Potrivit unor biografi, Viorica Maria Ecaterina Ana Văsescu s-ar fi născut la Dămienești, lângă Roman, în familia soților Ortansa Văsescu, născută Morțun, și a lui Gheorghe Văsescu, fiul boierului Alexandru Văsescu din Coțușca Botoșani
Viorica Agarici () [Corola-website/Science/304144_a_305473]
-
gimnazii"); protestatarii erau închiși și 862 din cei 1.119 profesori slovaci au fost concediați. Mulți din ei au fost, probabil, printre cei aproape 100.000 de cehi și slovaci care au plecat sau au fost alungați din teritoriile anexate. Deportările au început la 5 noiembrie 1938, în urma unui ordin de la șeful de cabinet al Ungariei, prin care se dispunea ca toți "coloniștii" cehi și slovaci să fie expulzați din teritoriile anexate. Doar când guvernul slovac a replicat cu măsuri împotriva
Primul dictat de la Viena () [Corola-website/Science/304131_a_305460]
-
de-al Doilea Război Mondial) — au redevenit, imediat, parte din Cehoslovacia. După sfârșitul războiului și până în 1948, maghiarii au fost considerați criminali de război, cu exepția luptătorilor din rezistență care au luptat contra germanilor. Totuși, Aliații nu au permis o deportare a maghiarilor similară cu cea a germanilor din Cehia. Au permis doar un "schimb de populații", prin care 68.407 maghiari au fost mutați în Ungaria, în schimbul slovacilor mutați în Cehoslovacia. Încă 31.780 de maghiari au fost expulzați pentru că
Primul dictat de la Viena () [Corola-website/Science/304131_a_305460]