71,108 matches
-
care zburau În urmă și stâlpi de telegraf, care prindeau În trecere lumina lunii pe brațele lor metalice. Câtă vreme În vagon domni liniștea, nu se mai gândi la Janet Pardoe, ci se Întrebă În ce termeni ar fi putut descrie noaptea. Totul era o problemă de selecție și aranjare. Nu trebuie să arăt tot ce văd, ci doar câteva elemente marcante ale imaginii. Nu trebuie să menționez umbrele ce se Întind peste zăpadă, culoarea și forma lor fiind indefinite, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
piept. Când mașina Întoarse și-o luă În direcția Vienei, văzu cum dispar luminile gării și se Întrebă cu obstinată fidelitate unde o fi Myatt. Durerea Îi Îngreuna respirația, dar era hotărâtă să nu spună nimic. Să vorbească, să-și descrie durerea, să ceară ajutor ar fi Însemnat să-și scoată din minte, fie și pentru o clipă, fața lui. Urechile ei vor pierde sunetul vocii lui, care-i șoptește ce vor face Împreună În Constantinopol. N-o să fiu eu prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
stat jos. Nu-mi vine să cred că l-ai convins pe portar să te lase Înăuntru, i-am spus, când am dat cu ochii de el. Mi-am aruncat geanta pe podea și m-am prăbușit lângă el. — Aș descrie ansamblul tău destinat șederii ca fiind obosit peste limite, dar locul ăsta este... Milton făcu o pauză și privi de jur Împrejurul salonului spațios, apoi la tavanul Înalt și la șemineul original: —...este chicenstein 1, pur și simplu chicenstein. O fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
la care mă așteptasem. Blocurile Înalte din Moscova se conturau În depărtare, iar zăpada de pe teren era plină de noroi. Totuși, În cortul instalat pe o latură a terenului, rusoaicele erau un contrast strălucitor. Cel mai bun mod de a descrie ținuta obligatorie la meciul de polo din după-amiaza aceea este serialul Dallas. Uniforma era alcătuită din cizme pentru zăpadă cu tocuri Înalte (pe cuvânt că vorbesc serios, iar În cazul În care vă Întrebați de care, erau YSL1), grămezi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
repede În josul textului și am răsuflat zgomotos În timp ce citeam: „CEA MAI STRĂLUCITOARE DIVORȚATĂ DIN NEW YORK, Lauren Blount, moștenitoarea Hamill, care, cândva, a declarat că nu o să se recăsătorească niciodată și care a inventat sintagma «proaspăt divorțată» pentru a se descrie pe sine și pe prietenele ei iubitoare de distracție, a fost zărită punându-și pirostriile În Catedrala Saint Isaac din Sankt Petersburg. Mireasa a purtat o rochie din organdi și mătase, creată de Thackeray Johnston, un tânăr designer din New York
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Nu este vina ta. Eu am făcut o greșeală cât se poate de prostească. Avea o expresie stranie pe chip. Dumnezeule, oare urma să-mi spună că fusese cu Sophia până la urmă? Asta era mult prea oribil ca să poată fi descris. L-am fixat cu privirea, Înghițind cu nervozitate, așteptând. Poftim? bîiguii eu, Într-un sfârșit. —Am angajat-o pe Îngrozitoarea aia de Sophia. I-am spus, În călătoria aceea la Londra, că voiam să iau ceva special pentru tine, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
telefon pentru a vă constitui ca parte civilă într-o acțiune juridică colectivă“. La numărul respectiv răspunde o voce de bărbat: — Biroul de avocatură Deemer, Duke și Diller. Avem nevoie de numele și adresa dumneavoastră pentru dosar, zice bărbatul. Îmi descrieți, vă rog, erupția? Dimensiunea. Localizarea. Culoarea. Cât țesut a fost pierdut sau afectat. Vă rog să fiți cât mai exact. E o neînțelegere, zic. Nu e vorba de nici o erupție. Nu sun, zic, pentru o acțiune juridică. Nu știu de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
haine pe noi. În adâncurile mormanului sună un telefon, iar Vrabie scormonește după el. Purtând doar ochelarii cu ramă neagră, cu sânii atârnându-i în timp ce se apleacă peste morman, Vrabie răspunde la telefon: — Biroul de avocatură Dormer, Dingus și Diggs... Descrieți-mi eczema, vă rog, zice. Îmi ia ceva timp până s-o recunosc pe Mona doar după chip și după grămada de lănțișoare de la gât. Nu-i frumos să fii văzut uitându-te și în altă parte, dar părul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ironic pe buze, ochii lui au fixat-o scurt, apoi au coborît peste piept, s-au oprit o fracțiune de secundă pe mijlocul strîns în rochie, au sorbit întreaga lungime a coapselor și s-au pierdut în jos, în mijlocul cercului descris de vîrful pantofilor celor prezenți, într-o mișcare ce s-a vrut un gest de timiditate. "Uite-așa femeie am visat în rolul feminin din piesa aceea a gîndit Mihai -, dar mi-au pus o tinerică, puțin mai pîrguită ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mîna dreaptă cu paharul ținut drept, ceremonios, merge în mijlocul încăperii, privește atent în jos, la vîrfurile pantofilor, bate discret cu tocul în mocheta de sub picioare, din ce în ce bătăile se amplifică, se stabilesc într-un ritm anume, brațul stîng descrie nervos un arc de chemare, oprindu-se întins, parcă ar sta sprijinit pe umărul vecinului, capul plecat al lui Săteanu se scutură prompt, părul îi flutură prin aer, fruntea rămîne în sus iar brațul drept, cu paharul strîns între degete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și-l întreabă, imitîndu-și soția: "Aimez-vous Brahms?" Dar pentru că Mihai tace, impunîndu-și cu greu să rămînă calm, merge la bar, ia un alt pahar, își toarnă și face semnul de rigoare. Soarbe foarte puțin, întinde mîna în care ține paharul descriind un arc de cerc, vrînd parcă să arate tot ce-i în jur, merge din nou în spatele barului și lovește o clapă a interfonului: Doinița... Da, tata se aude vocea fetei. Vino jos puțin, te rog! Închide interfonul lovind o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
nu-și poate crede că e adevărat, că Mihai a îndrăznit să o atingă. O mînă i-a eliberat brațul, simte cum degetele lunecă în sus, pe gît, spre obraz... Ești frumoasă, Maria; frumoasă ca un blestem... Cealaltă mînă a descris un arc prin aer, oprindu-și vîrful degetelor pe obrazul drept, atingîndu-l, pentru ca mai apoi, amețită de-a binelea, femeia să-și simtă capul ținut ca pe o floare între palmele amîndouă. Ești frumoasă! murmură Mihai din nou, plecîndu-se către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-l frige. Chibritul este aruncat în scrumieră. Maria rămîne cu țigara între buze, neaprinsă, așteptînd. Mihai aprinde un nou chibrit și, cînd Maria se apropie cu intenția de a-și aprinde țigara, mîna lui se retrage, obligînd capul femeii să descrie un zig-zag. Chibritul se stinge și este aruncat în scrumieră. Privirile celor doi se întîlnesc, înfruntîndu-se. Prefer bricheta spune Maria scurt și-și aprinde țigara, apoi menține flacăra pentru Mihai. Doamne, ce comod poate fi! oftează ea cu plăcere, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
știu. Cum arată? Nu-mi amintesc. De ce mă superi? Vreau, pur și simplu, să știu cum arată o femeie pe gustul soțului meu, să încerc să-i semăn. De asta ai venit la mine? Și de asta. După cum te-a descris, mi-am închipuit că ești tu, iar acum, văzînd revista, am fost sigură, altfel nu te întrebam. E frumoasă? Da răspunde Mihai, luat prin surprindere de întrebarea pusă scurt, ca la interogatoriu. Zăăău?! tresare Maria, încercînd zadarnic să-și mascheze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
instruit să spunem, dacă sîntem întrebați, că tu, element de încredere, așa și pe dincolo, ai călcat strîmb, lăsînd-o pe aia gravidă, cine-o fi fost aia numai tu știi, că printre noi nu umblau fete așa frumoase cum o descriseseși tu, c-a trebuit să repet zile în șir, să nu uit: naltă, coapse lungi, ochi mari taci, dragă, vorbesc cu Săteanu -; ei, nevastă-mea zice să închid, să cheme salvarea, crede că am luat-o razna. Ia zi, Toadere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de necazul meu, că așa-i în studenție, totu-i să te redresezi, că-i pare rău că n-a avut cum mă ajuta tot tacîmul! -, dar că-i ceva neclar în declarația mea: prea am negat totul. Mi-a descris-o pe femeie cuvînt cu cuvînt: naltă, pieptul..., picioarele..., mijlocul..., părul dat dezinvolt într-o parte, ochii puțin arcuiți din cauza sprîncenelor ce se încruntă a nedumerire cînd vrea să te seducă... Citea toate astea din declarația lui Corneluș Vrabie, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
tovarășul Săteanu s-a făcut un domn cuminte și doarme noaptea acasă! Doctore... tresare Lazăr, uitîndu-se speriat în jur. Hai, măi Lazăre, ce naiba! Poate să-ți confirme și scriitorul arată doctorul Runca înspre Mihai -, cel mai greu îi este să descrie o femeie care... Crezi că le lucesc ochii pentru orice fleac?... Astea-s povești: cu haine... genți... mașini.... fericiri efemere... Ceea ce era în ochii Sătencei venea din adîncuri, de-acolo unde... Ascultă-mă; doar știi că Psihologia e-a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
un mic-dejun copios cu prăjeli. Slăninuță, ouă și cârnăciori cu toate cele, inclusiv budincă de rinichi, pentru care făcuseră cu toții o pasiune în Midlands. La un moment dat, în timpul ritualului de la micul-dejun, își făcea apariția Dan, exact cum l-am descris mai devreme. Însă, după aceea, Carol își pierduse răbdarea. Fie dacă nu se schimbase cumva caracterul sesiunilor de băut ale lui Dan cu prietenii. E greu de spus de unde pornise totul. Evident că tocmai asta a alimentat fricțiunile dintre cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Doar că acestea aveau un lustru modern, iar spiritul de organizare îi amintea mai degrabă de asociația de arendași din care făcea parte tatăl ei. Era șocată de candoarea cu care acești oameni îmbrăcați cu pulovere și haine de ploaie descriau, într-un mod realist și totodată confesiv, accese dezgustătoare de beție, de violență domestică și abuzuri sexuale. O doamnă filiformă, cu un aer trist, îmbrăcată într-un costum cafeniu, povestise grăbită despre asalturile frenetice ale soțului său, un agent de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
său, un agent de vânzări alcoolic și ratat, asupra mai multora dintre orificiile sale cu diferite obiecte dure, contondente, sticle de bere și altele asemenea. Un pedagog de vârstă medie, un intelectual atins de calviție, cu ochelari cu lentile bifocale, descrisese, simplu și direct, conținutul unui dosar pe care se simțise obligat să-l alcătuiască, dosar conținând toate accesele de vomă, spălăturile stomacale și aventurile sexuale ale fiicei sale de șaisprezece ani, la care el asistase neputincios. Nici în prima seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
va doborî, te va tăia în două, îți va despărți pentru totdeauna dialogul de caracterizare. Așa că e mai bine să nu încerci. — Ce să încerc? — Să mă desconsideri în halul ăsta. E neverosimil, e meschin. Realitatea pe care ți-o descriu nu trebuie aruncată în coșul cu rufe murdare și abandonată. Îmi rezerv dreptul de a mă afla în centrul evenimentelor, de a fi, în același timp, eroul și antieroul. Vocea profesorului câștiga în viteză, la fel ca trenul. Reușea - încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
nu caut dincolo de aparențe după profunzimi „psihologice“ pe care, de fapt, eu însumi le-am pus acolo, printr-un șiretlic al minții mele. Îmi place să spun lucrurilor pe nume... Nu mă feresc să zic cioroi sau negrotei ori să descriu cum un armăsar din ăsta futăcios își vâră scula lui purpurie, mare cât toate zilele, în gaura căscată și sângerândă a curului unei biete fătuci albe, frumoasă și delicată ca o floare. O floricică abia trecută de vârsta primei comuniuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
penisul e o armă puternică, tulpină solidă, prin care se scurge seva vieții... Ia stai așa! Îmi dau seama de un lucru, băiete. Îmi dau seama că tu te gândești la cu totul și cu totul altceva când eu îți descriu senzațiile celui mai nou membru... interpretezi diferit ceea ce îți spun. Nu-i așa, țărănușule? Vai, vai, vai, ce deștepți suntem! L-am contrazis cu îndârjire. — Bine; sper, de dragul tău, că nu consideri penisul lui Carol drept altceva decât este de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
avea nimic din drăgălășenia aceea comună pe care o atribuise alter-ego-ului său fictiv. (Vreau să înțelegeți că mă folosesc de următorul termen doar pentru a ordona într-un fel mulțimea de epitete care ar putea fi folosite pentru a-i descrie aspectul, dar și pentru că încerc să fiu direct): era o cățea. O femeie cu un trup de bărbat sedentar între două vârste. Țâțe ca două farfurii albe - ca plăcintele de pe masa din bucătărie - terminate cu sfârcuri ce păreau a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
efectiv durere. Era mai degrabă vorba de o sensibilitate exacerbată, un fel de mesaje neuronale cu totul noi, în care se împleteau afectul și voliția; sentimentul de a fi atins și de a dori să atingi. — John, poți să-mi descrii durerile acestea? întrebă Margoulies. Din nou, vocea venea de undeva din zona sudică a lui Bull. Capul său brun dispăruse încă o dată dincolo de domul acoperit de păr al genunchiului lui Bull. Numai că Margoulies nu reușea deloc să se concentreze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]