3,150 matches
-
explic. Din nefericire, fără nici un succes. Cei cu care vorbeam mă ascultau binevoitori, uitîndu-se cu coada ochiului să vadă dacă nu eram supravegheați, fără să se obosească, însă, o singură clipă, să se pună în pielea mea. Asta m-a descurajat foarte tare. Mi-a dat o lovitură chiar mai urâtă decât cea primită la Inchiziție, deoarece nu mă așteptasem la ea. În fața inchizitorilor, era firesc să mă simt singur. Flacăra lumânărilor sfârâia ca pielea arsă și toți, cu mantiile lor
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
formulei definitive, al normei necruțătoare - adică al Încremenirii. În fapt, evoluția sa dinspre clasicismul greco-latin spre romantismul târziu, resimțit atât de puternic În poezie, spre „parnasianismul” ironic din teatru, până la modernismul acut din confesiunile epistolare ce culminează cu De profundis descurajează, cu argumente solide, o astfel de ipoteză. Dar ceea ce-l derutează până la totala confuzie pe cititorul contemporan e „Prefața” romanului. Dintr-o doctrină ce pune accentul pe confesiunea creatorului și pe mărturia omului În carne și oase (aceasta e redescoperirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
privire adoratoare, ca și cum ar fi fost o păstoriță din Balcani și MM o zeitate care din moment în moment trebuia să înceapă să plângă cu lacrimi de sânge. — Bineînțeles că poți, zise MM cu simplitate. Doar n-o să te lași descurajată de o glumiță stupidă. Dacă vrei, putem repeta scena mâine după-amiază. — Cum crezi tu, zise Tabitha, supusă. Acum ar trebui să te întorci, zise MM încruntându-se. Pauza aproape că s-a terminat. Thierry și Sally o escortară pe Tabitha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
demna lui ținută, rămase în picioare, țeapăn în lunga-i jubba de mătase cu mâneci fluturânde, purtând eșarfa, taylassan, elegant înfășurată în jurul umerilor, și abia schițând umbra unui zâmbet ocrotitor care-i mărturisea bucuria. Însă această aparentă răceală nu o descuraja deloc pe Salma. Ea știuse întotdeauna că un bărbat de calitate nu-și putea etala sentimentele fără a da o impresie de ușurătate, care nu șade bine condiției sale. — La ce te gândeai? Dacă întrebarea ar fi venit din partea tatei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
câmpuri plantate cu duzi albi, să mai planteze și alții, să umble după lucrători pricepuți la treaba asta și să construiască primele crescătorii de viermi de mătase. Regele însuși era entuziasmat. Voia să inunde Europa și țările musulmane cu mătăsuri, descurajându-i astfel pe neguțători să mai meargă până în China spre a importa această prețioasă marfă. Tata tropăia de nerăbdare. Așadar, visul lui avea să se împlinească, și încă la o scară ce-i depășea cu mult așteptările. Se vedea deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
punga. În ajunul plecării, maică-mea veni să-mi toarne, înnebunită, zvonurile pe care le auzise la hamam: la Tefza se petreceau lucruri grave, se vorbea despre o expediție condusă de oastea din Fès pentru restabilirea ordinii. Dar, în loc să mă descurajeze, spusele ei mi-au ațâțat curiozitatea, astfel că a doua zi, înainte de răsăritul soarelui, plecasem deja, fără a fi încercat măcar să mai capăt niscaiva informații. Zece zile mai târziu, sosisem la destinație fără nici o bătaie de cap. Pentru a nimeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
dușman șapte steaguri și mai multe piese mari de artilerie montate pe care. Dar sultanul fusese trădat, îndeosebi de Khairbak, cârmuitorul din Alep, care era în înțelegere cu otomanii. În timp ce comanda aripa stângă, acesta pur și simplu o ștersese, ceea ce descurajase pe dată întreaga oaste. Și, văzând cele ce se petreceau, pe Kansoh îl lovise damblaua. Căzând de pe cal, murise pe loc. În zăpăceala de atunci, cadavrul lui nici măcar nu mai fusese găsit. Locuitorii orașului Cairo erau îngroziți, cu atât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Oribil. Știi cum se cheamă asta în pușcăriile de acasă? Verificare corporală. Cum ți se pare? Oricum, așa cum spuneam, îmi pare rău. N-aș dori asta nici celui mai înverșunat dușman al meu. Acum că îl putea vedea, se simțea descurajată de propria ei reacție. Voia să sară la el, să întindă mâinile și să-l strângă de gât până când și-ar fi dat ultima suflare. Voia să-i iasă acid prin pori, până nu mai rămânea nimc din el. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
deja. —Mustafa, începu Maggie, punând mâna pe antebrațul lui Uri, rugându-l blând, dar ferm să-i acorde un moment. Ai fost foarte surprins că tatăl tău cunoștea un israelian? Da, răspunse el, privind-o cu ochi scrutători. Maggie fu descurajată, gândindu-se la o altă pistă, când el vorbi din nou: — Și nu. —Nu? — Păi, m-a surprins când am auzit prima dată de la voi, și arătă cu o mișcare din cap înspre Uri. Dar cu cât mă gândeam mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
a auzit, niciodată pe Salazar făcând propaganda politică de pe catedra sa universitară. Ancheta îl reabilitează în unanimitate pe Salazar și Facultatea de Drept din Coimbra își redeschide curând cursurile de Economie Politică. Intriga din primăvara anului 1919 nu l-a descurajat. Profesorul își continuă prelegerile cu aceeași severitate și catolicul își continuă activitatea la C.A.D.C. cu același curaj. În feluritele cercuri catolice din Portugalia, numele lui Salazar începe să fie cunoscut. Se află despre el că e un mare
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
acel număr. În vara următoare, Iuri nu ne-a vizitat la Vira și eu am rămas singur, pradă agitației mele romantice. În zilele ploioase, ghemuit la picioarele etajerei cu cărți puțin folosite, la o lumină slabă care se străduia să descurajeze eforturile mele de tainică cercetare, căutam cuvinte necunoscute, inexplicabil de ispititoare și enervante, În ediția rusească În optzeci și două de volume a Enciclopediei Brockhaus, unde, pentru economie de spațiu, În cuprinsul articolului detaliat În care era explicat cuvântul respectiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
unul peste celălalt, iar deasupra a aranjat o grădină de flori. Trebuie să precizez că am asistat și eu la înmormîntare. ― Remarcabil! ― După două zile, moare al treilea "coproprietar" al tablourilor. Mi-am închipuit întotdeauna că oricine s-ar fi descurajat în fața unei astfel de situații. ― Nu și abatele Brown presupun, râse Stanley. Încerc să ghicesc cum s-a descurcat. Maiorul îl privi fix: ― L-a făcut statuie. ― Statuie?!? ― Îhî. L-a turnat în ghips și l-a scos în curte
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mărturisesc că aveam momente când mă lăsam pradă singurătății și nefericirii. Îmi petrecusem cea mai mare parte a vieții profesionale făcând afaceri cu moartea și auzisem probabil prea multe povești triste pentru a nu mă gândi la ele când eram descurajat. Toți cei pe care îi vizitasem în decursul anilor, toate polițele pe care le vândusem, toate temerile și disperările la care fusesem făcut părtaș în timpul discuțiilor cu clienții. În cele din urmă, am mai adăugat o cutie ansamblului. Am botezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
zi cu misterul lui. Zarzărul și-a scuturat podoaba de câtva timp și-am căutat un moment prielnic de a mă cățăra spre cuibul care se ascundea acum privirii mele. M-am zgâriat, m-am înțepat, dar nu m-am descurajat. Am urcat până lângă minunea moale. Am privit înăuntru. Între pene și puf se ascundeau patru ouă verzui ca niște bomboane de mentă. Am întins mână să iau unul în căușul palmei, dar am auzit glasul bunicului: Nu le atinge
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
de mass-media, golul își amplifică teribil rezonanța. Imbecilul este convins că inteligența l-ar incomoda cumplit. Proștii sunt vremelnici, prostia - nu. Principalul izvor al răutății este tot ignoranța. Omenirea a demascat, ce-i drept, prostia. Dar nu i-a putut descuraja de loc evoluția. Imbecilii sunt imuni la alienare. Prostia se perpetuează fără efort. Precum buruienile. Singura opinie critică a imbecilului este dezgustul. Omul continuă să creadă că bogăția este sora geamănă a fericirii. Chiar dacă ar putea fi considerată o scuză
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
o nenorocire care a pus capac la toate celelalte. Întorcându-se de la școală, Oana a fost răpită, iar după două săptămâni de căutări zadarnice a fost găsită moartă într-o magazie părăsită din afara capitalei. De atunci, bunicuța Oanei, s-a descurajat complet, pierduse orice chef de a mai trăi, iar ultimul eveniment s-a produs cu câteva ore în urmă, în fața unui magazin, un pas greșit, o dezechilibrare, o puternică lovitură la creierul mic și filmul vieții i s-a întrerupt
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
aleasa cremă a bătăușilor, dăduse năvală în curtea școlii noastre și făcea ravagii. Se pregătiseră mafioții pentru o bătălie decisivă. M-am făcut mic și m-am pierdut pe holurile școlii. Imploram spiritul Marelui Bronz care, prin simpla sa prezență, descuraja pe vremuri orice apetit războinic al adversarilor, deși, aveam să aflu, nu repezise măcar un singur pumn în falca vreunui adversar. Eram fricos, neputincios, speriat, inert... Cum stăteam rătăcit într-un colț, a venit o ceată de fete, cu glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
hamal strigă și alergă spre ea. Timp de zece secunde nesfârșite, cu durerea fulgerând-o prin braț În sus, se gândi că va fi smulsă de pe platformă și se va pomeni trasă sub roțile vagonului de serviciu. Scara Înaltă o descurajă. Nu voi reuși. Încă un moment și umărul ei va ceda. Mai bine să cadă pe peron și să riște să se lovească decât să-și rupă ambele picioare. Dar ce subiect ar pierde! se gândi ea cu amărăciune și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
mare grijă, argumentele pro și contra unei decizii atât de importante. Intrarea în grupul Arioi asigura înaintarea mult mai comoda pe drumul reușitei, insă prețul ridicat pe care deseori se vedeau nevoiți să-l plătească cei care o făceau îi descuraja pe aceia care considerau că libertatea este o monedă mult prea prețioasă pentru a o irosi cumpărând cu ea succesul. Chimé era unul dintre puținii care nu-și puseseră niciodată această problemă - probabil datorită faptului că nici membrii sectei nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ani de viață profesională, Desplechin era singura persoană cu care Michel dorise să stabilească o relație depășind simpla juxtapunere Întâmplătoare, pur utilitară, nesfârșit de plicticoasă, care constituie atmosfera naturală a vieții de birou. Ei bine, ratase. Michel aruncă o privire descurajată peste cutiile cu cărți stivuite pe jos. — Cred că mai bine am merge să bem un pahar undeva..., propuse Desplechin, rezumând cu pertinență atmosfera momentului. Trecură pe lângă muzeul Orsay, se așezară la o masă pe terasa de la Secolul XIX. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
nota zece, însă ea alunecă pe lângă el și spune că acum trebuie să se schimbe. Iarăși. Vin și eu. Nu, nu vii nicăieri. Iar el rămâne imediat pe loc. Una din multele greșeli ale clasei de mijloc este că se descurajează rapid, la orice tentativă stângace de a ieși în față. Nici nu se ivește bine șansa de înaintare, că și renunță fără să insiste măcar un pic, de formă. Aici ai whisky, servește‑te până mă‑ntorc. Rainer trage violent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și apare în textele lui Cocteau, în germană e un bărbat și apare în textele lui Rainer. O poezie se află pe punctul de a lua naștere, o stare chinuitoare, care adesea nu duce la nici un rezultat, pentru că poetul se descurajează și renunță înainte de vreme. Nu prea are răbdare fiindcă scrierea unei poezii implică niște chinuri și ia, din păcate, timp, ceea ce artistului de cele mai multe ori îi lipsește, doar trebuie să creeze și altceva în afară de poezia asta și de aceea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
avea răbdare, nici chef. Așa însă capăt încredere, sper să ne înțelegem. Se apropiase dintr-odată cu scaunul. Un aer dezarmat, nenorocit. Ca și cum cerea ajutor. Gata să cedeze, să se confeseze, ca unui prieten. — Nu suport inferioritatea adversarului ! Mă dezarmează. Mă descurajează. Am insistat, v-am spus, să fiți într-o stare normală. Nu mai funcționez când știu că cel care mă ascultă a fost, înainte de a-i vorbi, bătut, speriat, umilit. Mi-e pur și simplu silă. Și frică, e drept
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
din sertar. Praga, domnul K, un obiect rușinos, exploziv. Îl răsfoiește. L-ar arăta și lui Lucian, dar e inabordabil, apărat de teancuri de calcule și desene. Ziua nu-i smulge, nici de data asta, decât puține gesturi și cuvinte, descurajând apropierea. Gongul îl propulsează prompt în picioare, aruncă vraful de hârtii în sertar, uitând să mai semneze condica ! Amicul A.P. renunță să alerge după coleg. Rămâne printre ultimii în sală, coboară, portarul îl salută, complice, îi strecoară 10 lei, cotizația
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
specific. Coralii fac, aici, deliciul scufundătorilor. De asemenea, marea diversitate a peștilor, de la cei mai mici și colorați, până la cei uriași. Pentru a proteja barierele de corali, autoritățile au luat măsuri restrictive. Astfel se diminuează distrugerile și, mai ales, se descurajează tendința comercializării coralilor. Deși bogată în pește, această zonă a oceanului nu este exploatată, în primul rând din pricina adâncimii apelor. Probabil, și a intereselor economice mai scăzute. Micul sclav - descoperitor al polenizării artificiale Vanilia poate fi considerată ca emblematică pentru
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92343]