2,915 matches
-
economii chiar și atunci când ai gusturi costisitoare. Vă rog să nu spuneți nimănui, pentru că, știți, fetele sunt atât de invidioase, dar rareori plătesc pentru hainele mele. Vedeți voi, designerii newyorkezi adoră să dăruiască haine. Adesea mă întreb dacă nu cumva designerii, pe care, personal, îi consider geniali, sunt de fapt fraieri, așa cum zic unii oameni rău intenționați. Oare nu e o dovadă de prostie faptul că-și dau creațiile pe gratis, când ar putea să le vândă? Trebuie să fie un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
consider geniali, sunt de fapt fraieri, așa cum zic unii oameni rău intenționați. Oare nu e o dovadă de prostie faptul că-și dau creațiile pe gratis, când ar putea să le vândă? Trebuie să fie un clenci undeva, de vreme ce toți designerii posedă cel puțin patru reședințe decorate luxos (St. Barths, Aspen, Biarritz, Paris). Și asta în timp ce toți oamenii deștepți, care lucrează la program și care vând ceva pe bani, nu au decât, ia, acolo, un amărât de apartament. Acest lucru mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
câte fete își doresc un bărbat cu indicator maro. Vânătoarele de Indicatoare Maro sunt viclene, au picioare lungi, sunt frumuseți recunoscute pe plan internațional, originare din Manhattan, Paris și Londra, care au meserii dintre cele mai nevinovate ca, de pildă, designeri de poșete, actrițe și artiste plastice. E un camuflaj perfect, fiindcă nimeni nu și-ar închipui vreodată că o femeie superbă ar da o carieră modernă pe ceva retro, cum ar fi un indicator maro. Chiar n-are nici o logică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
genul care nu presupune prea multă muncă propriu-zisă, nu trebuie să-ți pui capsele în ordine, să fii legat toată ziua de un calculator, sau ceva sinistru, de genul ăsta. Slujba cea mai râvnită aici este să fii „muza“ unui designer. „Îndatoririle“ constau în special în statul acasă toată ziua, nu faci decât să aștepți creațiile designerului prin curier și să te lași fotografiată la câte o petrecere strălucitoare, în fiecare seară. Oricum asta fac fetele mondene, bine’nțeles, dar, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
să fii legat toată ziua de un calculator, sau ceva sinistru, de genul ăsta. Slujba cea mai râvnită aici este să fii „muza“ unui designer. „Îndatoririle“ constau în special în statul acasă toată ziua, nu faci decât să aștepți creațiile designerului prin curier și să te lași fotografiată la câte o petrecere strălucitoare, în fiecare seară. Oricum asta fac fetele mondene, bine’nțeles, dar, în această calitate, pot afirma „e o muncă istovitoare“ și nimeni nu le poate contrazice. La petreceri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
elicopter după mine. Mă întreb dacă există un loc de aterizare în grădina de la The Old Rectory. M-am gândit să mă îmbrac în compleul meu Caroline Charles, acela crem. Ce părere ai? — Cine e Caroline Charles? întrebă Julie. —E designerul preferat al prințesei Anna. Dacă mama ar recunoaște faptul că-i americancă și ar purta Bill Blass, ca mai toate mamele, ar arăta mult mai bine. Ai idee cum a reușit tatăl lui să-și piardă urma în America? mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
în Valentino decât în Zac Posen, mă gândeam în timp ce stăteam trează în patul meu din camera de oaspeți. Orice, numai să nu mă gândesc la întâmplările zilei. Vreau să zic, da, Zac P. este, fără îndoială, cel mai la modă designer din lume în momentul acesta, însă chiar își dorește o fată să arate ca Chloë Sevigny în ziua nunții? Vă jur că raționamentul meu n-are absolut nimic de-a face cu dorința mea de-a obține o rochie Valentino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Debra Messing s-a îmbrăcat cu o rochie creată de el la decernarea Globurilor de Aur, s-a transformat, peste noapte, dintr-o prezentatoare TV oarecare într-o stea. Poate Zac e prea avangardist. —I-am rugat pe mai mulți designeri să-mi creeze câte ceva. Încerc să-i fac pe toți fericiți. Apoi, o să aleg pe loc. Întotdeauna mă răzgândesc de mii de ori asupra toaletei când ies în oraș, așa că-mi închipui că am nevoie de mai multe variante pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Mulțumesc. Și tu arăți fermecător, spuse Julie. —Julie, povestește-ne, te rog, despre nunta ta. Cine-ți face rochia? se interesă mama. Nu puteam să mă concentrez deloc asupra conversației. Unde era Charlie? —Ei bine, în fiecare zi e alt designer, bine’nțeles, dar, deocamdată am de ales între Oscar de la Renta, Valentino, McQueen și Zac Posen. Cred că o să decid în ziua nunții, răspunse Julie. —Și ceilalți n-or să se supere? întrebă Caroline. —Mda, probabil, răspunse Julie zâmbind dulce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Plăcerea e de partea mea. Ce frumos. Știu precis de ce m‑a sunat. Vor să‑mi dea niște haine de‑ale lor gratis, nu? Sau poate... da! Vor să le creez o linie de modă! Dumnezeule, da. Am să fiu designer. O să‑i spună colecția Becky Bloomwood. Haine simple, elegante și purtabile, poate și o rochie, două de seară‑două... — Este un telefon de curtoazie, spune David Barrow, întrerupându‑mi gândurile. Vreau doar să mă asigur că sunteți mulțumită de serviciile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
către noi în maximum șapte zile, vom fi nevoiți să luăm măsuri. Rămân cu ochii la telefon, și simt cum zâmbetul îmi dispare. Nu e deloc un telefon de curtoazie. Nu vrea să‑i semnez o nouă colecție vestimentară, ca designer. Mă sună pentru bani! Simt cum mă cuprinde furia. Cine le dă voie ăstora să te sune la tine acasă și să‑ți ceară bani, fără să te avertizeze? Evident că o să le plătesc. Doar pentru că nu le trimit cecul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
receptorul și ne zâmbim încă o dată, apoi eu intru în biroul lui Luke. Dumnezeule, ce birou elegant poate să aibă!. Mereu uit că e un tip foarte tare. Are un birou de mahon care‑ți taie respirația, făcut de nu știu ce designer danez arhipremiat, iar pe rafturile din nișa aflată în spatele lui are o groază de premii de PR pe care le‑a primit de‑a lungul anilor. Poftim, zice, întinzându‑mi un teanc de hârtii. Prima e o scrisoare de la cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
un taxi, citesc fără să respir adresa de pe cartonaș și mă scufund înapoi în scaun. N‑am nici cea mai mică idee încotro ne îndreptăm și nici pe lângă ce repere faimoase trecem; dar nu‑mi pasă. Atâta timp cât sunt haine de designer de vânzare, altceva nu‑mi trebuie să știu. Ajungem la un stop, plătesc șoferului, având grijă să‑i dau un bacșiș de 50 la sută ca să nu zică că sunt vreo turistă englezoaică zgârcită, și, cu inima tresăltându‑mi, cobor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
am făcut? M‑am năpustit spre un colț straniu din oraș, unde probabil că o să fiu jefuită în orice clipă. De fapt, cred că toată chestia a fost probabil o mare păcăleală. Mă gândesc posomorâtă, serios, zău acuma. Haine de designer cu reducere de 70 la sută? Trebuia să‑mi dau seama că e prea frumos ca să fie... Ia stai așa. Stai... doar o clipă. Oprește alt taxi, din care coboară o fată cu o rochie Miu Miu. Se uită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
trimis coșul cu fructe și era înnebunit să mă cunoască și, până în clipa asta, întâlnirea decurge absolut perfect! Am pe mine o pereche de pantaloni pe care mi i‑am luat ieri de la Banana Republic și noul meu pulover de designer și, trebuie să recunosc, Greg pare de‑a dreptul impresionat. — Ești pe val, tot zice, printre îmbucăturile de croissant. Îți dai seama, da? — Îhm... păi... — Nu. Ridică o mână. Nu fi timidă. Ești pe val. Numele tău e pe buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Grace Kelly. Eram Gwyneth Paltrow. Eram cineva strălucitor, care poate semna oricând în treacăt o chitanță de credit pentru mii de dolari în timp ce zâmbește și râde cu vânzătoarea, de parcă n‑ar fi cumpărat nimic. Mii de dolari. Deși, pentru un designer de talia Verei Wang, prețul e destul de ... Ei, e chiar foarte... O, Doamne, simt că‑mi vine rău. Nici nu vreau să mă gândesc cât a costat. Nu vreau să mă gândesc la toate acele zerouri. Ideea e că o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
În camera de alături sună telefonul, dar nici unul dintre noi nu se mișcă. — Și un castron de lemn pe care îl urăsc. Scot un hohot care e pe jumătate un oftat. Și patruzeci de rame foto. — Și un pulover de designer cu două gâturi. — Și o rochie de cocktail, Vera Wang. Mă uit în jur prin cameră, brusc alertată. Și o geantă nou‑nouă Kate Spade... și... și un șifonier plin de chestii pe care nu le‑am purtat în viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
O eșarfă foarte frumoasă, de mătase și catifea. — Bex, spune‑i că te‑ai răzgândit! — Nu m‑am răzgândit, zic, privind fix în față. N‑are rost să mă cramponez de ea. — Cât mi se oferă pentru acest articol de designer, extrem de rafinat, semnat Denny and George? — Denny and George! zice fata în roz, ridicând privirea. Are cel mai mare morman de haine în jurul ei și mă întreb cum o să ajungă cu ele acasă. Am colecție de Denny and George! Treizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ultima sută de metri, fără ca șeful să se uite urât vreodată. Când am dat interviul pentru post, Barney mi-a spus că la WebMaster toți muncesc și se distrează din greu. Spre deosebire de majoritatea șefilor, a vorbit serios. Stewart, unul dintre designeri, se apropie și ia o cutie cu lapte din frigider. Sub acoperirea zgomotoasă a muzicii country îndrăznește să spună: —Băieți, capul la fund. Toată lumea-i de acord cu mine. Trag cu ochiul la biroul lui Finn. Pe Barney nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Trag cu ochiul la biroul lui Finn. Pe Barney nu-l pot vedea pentru că, în calitatea lui de șef, își permite să stea retras undeva în spate, după un perete despărțitor, pentru a se afla departe de răbufnirile neașteptate ale designerilor. Însă mutra lui Finn spune totul. Cât mai jos, comentez eu. —Săracul Finn trebuia să fi fost o brunetă, spune Stewart. Asemenea momente de deprimare nu pot fi provocate decât de una neagră peste tot. Stewart nu e homosexual. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
deoarece nu făceam minuni ca el să găsească mereu în bufet napolitane învelite în ciocolată cu migdale, dar s-a liniștit când a văzut că nu am de gând să mișc un deget decât pentru a-mi îndeplini sarcinile de designer pentru care am fost angajată. Așadar, a cerut să se revină lasistemul care funcționa foarte bine înainte de sosirea mea, adică cel prin rotație. Fiecare scria pe tablă ce avea nevoie și-l cicălea pe cel de serviciu până când acesta lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ochii de Finn. Fumează stând pe o bancă și arată ca un personaj din romanele lui Dostoievski, dacă ar fi posibil ca acestea să poarte lanț de argint cu monogramă și geacă de motor cu mâneci roșii, dungate. Desigur, un designer ar putea imagina o astfel de ținută pentru unul dintre frații Karamazov într-o adaptare pentru secolul nostru. Intenționez să-mi schimb brusc traiectoria și încerc să mă furișez neobservată - n-aș vrea să devin calul lor de bătaie - am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
întrebări inutile. Toți vor presupune că sunt indispusă de relațiile tensionate dintre frați. Nu mai suport, zice Davey în pauza de prânz. N-au ajuns niciodată așa de departe! De ce crezi că sunt amândoi furioși? îl întreabă Vijay, un alt designer. Vijay e cel mai nou angajat. E aici de-abia de un an, însă, ca noi toți, încearcă să afle de la Davey motivele conflictelor dintre Finn și Barney. Davey îi știe de mult timp, deoarece a frecventat împreună cu cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
șteargă ca oamenii ori să-l las să meargă așa din bar până la birou?“ Îl cunosc pe Davey foarte bine. Are un simț al umorului puțin cam infantil, așa că va fi curios să vadă cam cât va umbla așa noul designer fără a-și da seama în ce hal e. — Aici erați! strigă cineva. Ne întoarcem, recunoscând deja vocea de aristocrat a Maiorului Barney. Stă în pragul ușii cu brațele pline; cară o cutie uriașă și radiază de satisfacție. — Terminați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
fi indicat să alerg după pantalonii cu șnur la gleznă vânați de toate pipițele, că, mai mult ca sigur, aș arăta ca o balenă și mi-ar lăsa la vedere semnele de bună purtare de pe picioare. Pot să jur că designerii au creat genul ăsta de pantaloni din răutate, ca să-și bată joc de toate femeiuștile prostite de reclamele din Elle sau Vogue, care se și grăbesc să-i poarte. Nevoia de consum a devenit ceva normal în societatea noastră. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]