3,459 matches
-
Fugi și ascunde-te! Vine cu satîrul să-ți zboare capul! — Stai, spuse Julia, atingîndu-i brațul, și imediat după asta Alarma Încetă. Tăcerea care urmă era și mai descurajantă. Rămaseră foarte Încordate, În așteptarea sunetului bombardierelor; În cele din urmă deslușiră mugetul slab al motoarelor. Era o nebunie să te gîndești că băieții din interiorul acelor tuburi metalice, caraghioase, doresc să-ți facă rău, să te gîndești cum, cu două ore Înainte, se plimbaseră, mîncaseră pîine, băuseră cafea, fumaseră, Își trăseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
se uită Încă o dată În jur și Începu să ghicească mici detalii familiare. În cele din urmă Își dădu seama că depozitul Palmer era probabil chiar În fața ei, dar nu chiar În centrul vîltorii, iar motivul pentru care nu putuse desluși forma propriei locuințe era că o latură și o parte a clădirii Palmer căzuse peste ea și-o turtise. Certitudinea acestui lucru o demobiliză total. Stătea, incapabilă să acționeze, privind aiurea la flăcări. La un moment dat, un pompier o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cedă și se cufundă pînă la șold Într-un talmeș-balmeș de tencuială și lemne. Trosnetul scîndurii fu atît de ascuțit că o auzi pe fată țipînd. — Nu-i nimic, totul e bine, spuse cineva blînd. Kay scutură ușor lanterna și desluși figura unui bărbat care stătea ghemuit pe moloz, la vreo șase metri. Își ținea brațele pe genunchi, iar casca lui de ARP era dată camaraderește pe spate; o văzu pe Kay venind și ridică mîna. — De la ambulanță? SÎntem aici. Fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
O să vină un doctor. Trebuie să te mai ții Încă puțin. Apoi amîndouă Întoarseră capetele. Mickey Își croia drum spre ele, iar bocancii ei, ca ai lui Kay, făceau scîndurile să trosnească. — Ptiu, drace! zise ea cînd văzu toaleta. Apoi desluși figura fetei. Din nou, ptiu, drace! Ai dat de naiba. — O să ne scuzi, Îi zise Kay, dacă n-o să ne ridicăm? Se Întoarse spre fată. Ea e cea mai bună prietenă a mea, domnișoara Iris Carmichael. Ați văzut ceva vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
După nuntă Primește mirele în dar Și evidența c-a fost fată: Cerșaful alb curat-murdar, Mireasa cea murdar... curată! Erată Frumoaselor necunoscute, Ce se-ntrețin făcând amor, De ce le spun „femei pierdute” Când se găsesc așa... ușor?! Ciocănitoarea Pasărea simbolizează, Deslușindu-i înțelesul, Ori femeia ce stresează, Ori cea ce alungă stresul. Rol alternativ Gura rea a lumii spune Că actrița e-o minune Nu pe scenă, în alt rol, Cu... sutien picând la sol.
NICOLAE PEIU by NICOLAE PEIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83943_a_85268]
-
cu cineva la subsol. În spatele meselor de pinball și-al televizorului pe care fusese lipit anunțul „Corrida, 9.30 p.m.“, o ușă deschisă dădea În curtea din spate. M-am oprit printre lăzi de bere și frigidere ruginite, Încercînd să deslușesc conturul străzilor de deasupra mea. O antenă de satelit albă era prinsă cu buloane de acoperișul unei dependințe și orientată pentru a prinde și difuza la cafenea lupta de tauri din acea seară. Trecînd mai departe, am observat fleșa bisericii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
deltaplan. — Un deltaplan...? S-a uitat la cer, apoi, cînd am luat-o spre intrarea principală, a pornit după mine. Am tras de zăvorul porților și am ieșit În stradă, sprijinindu-mă de o mașină parcată acolo. Am Încercat să deslușesc contururile de pe coasta dealului. Citroënul era parcat la aproape un kilometru distanță, pe pantele aflate la est de proprietatea Hollinger. Am așteptat o vreme să apară vreun taxi cu vizitatori ai cimitirului, apoi am tras aer adînc În plămîni, pregătindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
că mă descurc cu Frank În după-masa asta. — De ce nu? Charles? — Du-te singură. Crede-mă, nu-i ziua potrivită pentru mine. S-au Întîmplat prea multe. — Dar pe tine a cerut să te vadă, spuse Paula, Încercînd să-mi deslușească expresia feței. Ce naiba o să-i spun? O să aibă un șoc cînd o să audă că ai refuzat să vii. — N-o să aibă. Îl cunosc pe Frank. E decis să pledeze vinovat și nimic n-o să-i schimbe hotărîrea. — Poate s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
sînt aici. Frank e Închis la Zarzuella, așteaptă procesul de mîine. (Se chinui să zîmbească sub strălucirea neonului defect.) Îmi pare rău, Charles, dar trebuia să te aducem aici. — De ce? Ce-nseamnă toate astea? Am privit În jur, Încercînd să deslușesc ceva prin parbrizele automobilelor parcate, crezînd În continuare că Frank ședea pe bancheta din spate a vreunei mașini de poliție fără Însemne. — E absurd - putem sta de vorbă la petrecerea de diseară. Nu... nu cumva să te duci la petrecere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
mea, pânditoare și scormonitoare. Mă apasă privirea ei, parcă a simțit că inventez și, cu cât mă forțez să vorbesc, cu atât nu mai știu ce să spun. Mă scrutează ca pe o ființă necunoscută, pe care nu o poate desluși și pe care încearcă în van să o priceapă. — Azi, în schimb, am stat acasă, bâigui. Mi-a fost lene de dimineață, am citit, am făcut niște exerciții la engleză, am mai vorbit cu Georgiana la telefon... Nimic deosebit... Dau
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mai cu sea mă își aparține sieși, unui sine diafan și complet necunoscut. Iar senzația asta plutește - precum fulgii - în aer, dar și înlăuntrul meu. Deodată, ceva pare să miște în zare și ochii mei miopi se concentrează, mirați, să deslușească silueta grați oasă care acum s-a oprit și pare să mă fixeze, la rândul ei, cu pri virea. O privire parcă albastră, încercuită de un corn alb în frunte. Un inorog? E chiar frumos! Cine spunea că inorogii sunt
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
spus că trebuie să scriu mai citeț și mă străduiesc să o ascult, dar mi se pare că literele pe care le rotunjesc nu-mi aparțin, nu sunt de senele mele, sunt ele însele creaturi necunoscute, pe care abia le deslușesc prin ochelari. Pe mine, oricum, simt că nu mă pot desluși. Nu mă pot explica mie însămi nici măcar când scriu. Acum, chiar acum, când scriu, în mintea mea am imaginea per fect clară a persoanei mele - relaxată și concentrată în
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
o ascult, dar mi se pare că literele pe care le rotunjesc nu-mi aparțin, nu sunt de senele mele, sunt ele însele creaturi necunoscute, pe care abia le deslușesc prin ochelari. Pe mine, oricum, simt că nu mă pot desluși. Nu mă pot explica mie însămi nici măcar când scriu. Acum, chiar acum, când scriu, în mintea mea am imaginea per fect clară a persoanei mele - relaxată și concentrată în același timp. îmi simt mușchii feței foarte netezi și regulați, însă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
îmi pare o lumină uriașă în care simt că mă pot dezintegra oricând, de acum încolo, împreună cu Edo. Dau din mâini din ce în ce mai repede, cu mișcări de bras din ce în ce mai ample, pentru a-l ajunge pe Edo, căruia de-abia îi mai deslușesc părul negru și, atunci când își întoarce capul înspre mine, îl zăresc, mirată, zâmbind. Are un zâmbet plin de fericire, o fericire nepământeană. — Uită-te în jos! îmi spune. Și glasul lui pare să umple tot spațiul. Abia atunci mă uit
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
asta-i tot! Uitasem cu totul de diploma pe care mi-am aruncat fugar ochii la sfârșitul orelor. Parcă a trecut un secol de atunci! De unde-or ști ai mei despre ea? Am primit un telefon de la secretariatul liceului, îmi deslușește mama enigma, zâmbind și ea la fel de veselă. Ne bucu răm mult pentru tine. Uite, ți-am luat un cadou! Vine spre mine, mă sărută cu afecțiune și-mi întinde o punguță frumos ambalată. Le zâmbesc și eu. Sunt nedumerită, nu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mare cu ai mei. Stăteam în gazdă într-o casă mică și răcoroasă. în ziua aceea însă, nu mă puteam bucura de vreme. Eram răcită. Zăceam în pat cu febră, dar probabil că îmi scăzuse temperatura, pentru că am început să deslușesc camera, să-mi amintesc unde sunt și chiar să simt un miros de mâncare, din bucătăria de vară. Un miros inconfundabil de vinete coapte. M-am dat jos din pat și am deschis ușa camerei cu băgare de seamă, de parcă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
s-a terminat caseta și a început să se deruleze înapoi, dar n-am putut să scriu nici măcar o frază. Amintirea acelei scene dezgustătoare cu profa de română parcă îmi blocase deopotrivă mintea și logica scrisului. Parcă nu mai puteam desluși nici măcar ceea ce scrisesem până atunci în el. Știam că profa de română nu mă are la suflet și bănuiam că nu mi-ar înțelege niciodată gândurile și nu mi-ar aproba niciodată scrisul. Dar modul cum revărsase acel potop de
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
scoțându-mi ochelarii și ștergându-mi ochii cu furie. E dde-mo-ra-li-zzzat acum și nnnu are chef dde nimeni și de ni-mic, cccre-de-mă, a spus el. Vorbele lui Bobo treceau undeva, pe lângă mine, golite de orice sens. Nu le puteam desluși. Tot ce pricepusem era că Eduard nu poate fi văzut pentru câteva săptămâni. Poate chiar luni... Am clătinat din cap, înverșunată. Dar eu îl iubesc, i-am spus, privindu-l drept în ochi. Cum să-l las singur acolo? Cum
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de puterea ei de a transforma ficțiunea în realitate. Doar ea îi prevestise accidentul, în prima pagină din roman, după cum bine își amintise Bobo! Cu toate astea, simțea nevoia să o vadă. Poate că venirea ei avea să-i mai deslușească, mai știi, ceva din viitorul lui.. — Vorbește cu Clara! îi strigă el la telefon lui Bobo, în aceeași seară. Spune-i c-o aștept de 1 Mai aici, așa cum mi-a promis! — Ccu ccine? întreabă Bobo cu glas slab. Nnu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
tip atât de simplu și de mărginit, atât de infatuat și de previzibil, să ademenească atâtea fete, așa cum un borcan fără capac și cu un rest de miere în el atrage toate muștele din univers. Se străduia, din frânturi, să deslușească, totuși, ceva din chipurile acelor fete și să redea acel ceva într-un desen. Măcar prin desene, acele fete ajungeau la el și se făcea dreptate. Se îndrăgostea, câteodată, de câte una dintre fetele pe care le aducea Edi acasă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
zise domnul Martin, smârcâindu-se din nou și sculându-se din fotoliu. începuse să se miște mai lejer în pijamaua nouă. Se duse cu gesturi precise la bibliotecă. Scoase din primul sertar o foaie de hârtie albăstrie, pe care Clara desluși de departe cuvântul „Diplomă“. — Am păstrat diploma pe care ai primit-o la olimpiada de limba română, rosti el cu vocea lui dintotdeauna, care nu-i mai zgâria Clarei, pițigăiat, auzul. Vorbea din nou cu glasul lui bine cunoscut, care
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
gospodari, măcelărind, fără alegere, pruncii și muierile înmărmurite de spaimă, Iuga începu să rupă pe nemțește. Mai mult de atât, auzind mereu, pe grăsunele în halat, de la bucătărie, pomenind, ca într-un refren, ceva despre o mâncare Erbsen mit Speck, desluși că e vorba de mazăre cu slănină, meniu neabătut, pe care soldatul având pe căpățână casca teutonică îl întâmpina după instrucție la Gulaschkanone. Fiind sătul până peste cap de respectiva tocană, ce i se răsturna cu polonicul în gamelă, neamțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ochii celorlalți și cum pironesc cu privirile bucățica de slănină, care tocmai trecea în partea și în proprietatea lui Enea Căpută, râvnind-o aprig, ca niște copii pofticioși Iar Pamfil Duran a mormăit în barbă ceva, din care s-a deslușit părerea, precum că, mai corect ar fi ca Enea Căpută, odată ce a căpătat ceea ce a căpătat, să rezerve bucata cu pricina, păstrând-o pentru o nouă împărțeală Eu am cugetat că mai bine e să mă arat că n-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
nu arătă nicidecum că i-ar păsa de prezența lui Mircea, un hoinar ca oricare altul, căutând să răzbească din perimetrul dificil al ruinelor. Trecu de băieții de la Școala de reeducare care îl baleiară cu priviri îndărătul cărora nu se deslușea nimic, nici un fel de apreciere înaintând cu mersul acela contorsionat de șopârlă, la care îl obliga terenul, ocolind mormane primejdioase de cărămizi sparte și sărind peste decavări sterpe, nemaiținând seamă că praful roșiatic îi patinase în nuanțe de sepia costumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
culori de producție sud-coreeană. Nerăbdător să-l deschidă, îl porni cu sonorul dat la maximum, făcând să vuiască de hohotele unui film american întreg etajul hotelului la care se afla în bivuac. Se destinsese în așa o măsură, încât abia desluși ciocănitul în ușă al cuiva din personalul hotelului. Permeso! făcu el, ca la Palermo, fără a fi sigur că acel ciocănit, în tăblia ușii dormitorului, nu fusese doar o părere. Din cauza talazurilor de râsete ce izvorau din televizor, probabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]