3,122 matches
-
veac; N-ai voie, trebuie să... Îi plăcea adesea să spună că imposibil nu este posibil să fi ignorat. Trebuia să tac, să învăț, și mai ales să am răbdare Când nu știam deasupra noastră părea că un regat se destrăma și bucăți de ziduri se loveau de fruntea noastră Trăiam ca un prizionier care-și aștepta eliberarea. La moartea poetului Acolo era Aius împărțind cuvinte, speranțe și iluzii celor morți. Aflând în cuvânt o forță mai adâncă decât moartea, poetul
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
cu măști de neant pulbere speranțe pe aripi de inorog în dans prin cețuri veșmânt purtat de iele acoperă-mi rana din stele ce ard tăcere nescrisă poartă deschisă spre infinit de nourii pe înalt de ceruri vuiet de vânt destramă în fire iluzia optică aripi de înger planează deasupra în zbor de păsări gânduri fugare se răsfrâng în ploi de stele creionate în răsărituri senine ating durerea ce se sfărâmă în mii de fărâme pierdute în zare doar amintirea rămâne
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
un preot plin de har, Sub clopotniță-i adună Să se roage la altar. Poate că auzi de sus Rugăciunea lor, fierbinte; Mamă, roagă-l pe Isus, Niciodată să nu-i uite!... Amiază Umbre pe pământ, Norii din cer Își destramă peste păduri Hainele purtate De vânt... Stoluri de păsări Trec prin trupul meu Căutând rugăciunea din mijlocul zilei, în care eu, îngenunchiatul, Fac cruce pâinii Din care ne vom hrăni Om și nori, Păsări și vânt Și moartea Cel din
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
strălucite... Bloj Ancuța-Maria, clasa a VII-a Școala Gimnazială Ibănești-Pădure - Mureș profesor coordonator Someșan Mariana Primăvara e stăpână Pe colțul cerului infinit, Un strop de zare s-a urzit Și, ca un fir de ață sfâșiat, Norii suri s-au destrămat. Soarele, globul de aur, Alungă gerul ca un balaur, Și bolta cerului fericită E ca marea nesfârșită. Fire verzi, abia ieșite, Proaspete ca niște clătite, Stau cuminți și-l așteaptă pe el, Pe plăpândul ghiocel. Mândrii copaci sunt gătiți, Cu
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ei de-acum se curmă. Acesta a fost bietei ființe, Jocul șăgalnic cel din urmă. Dezastrul Un dezastru neașteptat, În Japonia, s-a-ntâmplat. Valuri mari i-au nimicit, Fără-a presimți nimic. Locuințe dărâmate, Străzi înghițite de ape, Câmpurile destrămate De ocean înghițite toate. Oamenii speriați țipau, Cât puteau ei, alergau. Cu ochii în lacrimi strigau, Moartea celor dragi vedeau. Neștiind ce se-ntâmplă Cu-a lor viață, cu-a lor trai, Ei erau luați de ape, Furați din colțul
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
coordonator Ilica Paula Umbre Ascultă-mi bătaia inimii și trăiește cu nesaț, Umbră ce mă acoperi! Soarbe-i zbaterile nebune și Nu te lăsa pierdută în idealuri frânte! Uneori viața-mi pare un biet impuls al uitării, Un iad ce destramă cu generozitate Clipele calde ale regăsirii... Nostalgia adolescenței E trist.... și gândirea se-neacă. Totuși, pot să zâmbesc, Să-mi ucid amintirile Și pășesc spre tine Printr-un noian de vise. Trăirea îmi inundă calea În ape tulburi de adolescent
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
lor înaintați în vârstă încă de când au venit ei pe lume, ajunseseră în pragul morții. Simțindu-și aproape sfârșitul, i-au chemat pe cei doi băieți și i-au sfătuit să cârmuiască înțelept țara, să nu lase împărăția să se destrame ori să fie cucerită de cei râvnitori de pământ străin și împreună, unindu-și forțele, să fie încredințați că vor izbuti să iasă victorioși din orice încercare. Ca să poată conduce împărăția, va fi nevoie atât de neînfricarea și vitejia lui
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
perdeaua trasă lasă să pătrundă lumina surdă a zorilor. Receptez carapacea din spatele meu ca pe o farsă a nopții, nădăjduiesc că odată cu zorii vraja să se desfacă; doresc cât mai multă lumină să intre în cameră, pentru ca ea să se destrame . Știu cu certitudine că nu visez, de altfel nici nu vreau să fi visat, încep să înțeleg... O dragoste imensă mă învăluie. Apoi spaima se ridică lent, pe măsură ce simt tot mai puternic prezența bunicii în cameră; carapacea ei protectoare peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Am rămas o umbră-acum, Orice drum este de fum, Amintirile sînt scrum. Viața-i cîmp pe care pasc Caii morții ce renasc Din secunda ce-mi îmbracă Sufletul și carnea toată Strîns, cu cercuri de aramă, Haină ce nu se destramă. Dă cu barda cea cerească, Lovitura să greșească!
CÂNTAREA MEA by NICOLAE ANGHELESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/517_a_854]
-
de soare, până când mi-au iubit și privirea lungă cât dragostea de la un pol la celălalt pol, aveam o imensitate de tristețe care aștepta doar un semn spre a se sacrifica întru dreptate, aveam o călătorie, dar călătoria s-a destrămat ca firul de nisip în clepsidra albastră a cerului, cine mă apără dacă nu infinitul, cine mă apără dacă nu întâmplarea de a fi, de a striga către mine însumi, cine mă apără, dacă nu iubirea ? Ca sunetul de bucium
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
închise! își scutură timpul petala Peste îmbrățișări pierdute; Iar lacătul închide zala Iubirii cu ecouri mute. Urme de pași se sting în noapte, Pierdute-n ceața dintre noi. Se sting și ultimele șoapte, Lăsându-ne mpietriți și goi. S-a destrămat vraja albastră! Ne-a dezlegat de legăminte! Rămasă-i inima sihastră, îngenuncheată-n rugăminte. Poem fără nume Pământul a primit în dar, Din lacrimile dimineții, Din dragostea fără hotar, Nemărginirea frumuseții. Un chihlimbar de răsărit, Parfum rătăcitor de floare Pierzându
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
chem. ..., te-alung ..., te chem.Nemuritoare odisee! Amurg!? Colb de vise risipite Pe la tâmple se așterne; Amintirile cernite Curg, în lacrimi, peste perne. A fost ieri sau mai departe Clipa ce-o-mpărțeam cu tine? Șoapta care ne desparte, Se destramă în suspine. Bruma rece se așterne Peste focul din sărut; Strâng în pumn clipe eterne... Sau poate mi s-a părut!? Poate-i doar o adiere De priviri răscolitoare! O străină mângâiere! O atingere ce doare! Poate-s famece haine
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Sau nesfârșitele abisuri, Lumini, ascunse-ntr-un ungher, Au obosit în dor de piscuri. Te naști în văluri de mister Cu adiere de speranță, Și crezi că viață-i giuvaer, Să-l porți la gât cu eleganță. Când idealul se destramă, Viața, în joc, mărește miza. Nu vrea să piardă, îi e teamă; Cu vânt, înlocuiește briza. Dar într-o zi, stând obosit Pe-o tristă piatră de hotar... Pariul se va fi sfârșit; Iar idealul? Un gust amar. Din timpuri
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
liniștească, n are rost să puneți totul la inimă. Nu pot să-l cred nici dacă spune că o face doar în joacă, pentru distracție. Ce distracție o mai fi și asta, mă întreb, cînd tragi după tine alte persoane, destrami familii, îți iei așa răspunderi? Știu și eu? zice Poștașul, în locul dumneavoastră l aș admira, adică m-aș mîndri cu el, m-aș simți fericit că ideile mele n-au rămas doar pe hîrtie, ci au fost puse în practică
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
așezate chiar la picioarele lui Cain. Acesta se aplecă, luă cartela și piatra, lucioasă, netedă, maronie, cu nervuri verzui-albăstrii, și le strecură mulțumit În buzunar. Celelalte lucruri vor fi duse prin grija lui Ajan la azilul de bătrâni. Adunarea se destrăma pe măsură ce darurile se Înmulțeau. Primarul și-a luat Încă o dată la revedere și a părăsit balconul Într-un mod original, trecând pur și simplu peste balustradă, spre nemulțumirea lui Edu care Își Înfipse colții În pantalonii de cașa pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Reginei se preschimbau În chiar lucrurile pe care le numeau. Pluteau În aer, colorate ca niște fluturi mari, grei, În căutarea trupului pierdut. Flavius-Tiberius vorbea și nu se mira de nimic, În timp ce ea abia respira de teamă să nu se destrame minunea. După un zbor În cercuri largi, de câteva minute, fluturii s-au așezat pe geamul mare al cabanei, În puncte parcă prestabilite, sau Într-o ordine care se Închega chiar atunci și care refăcea În mare portretul lui Judith
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mă persecută acum, dar peste care am trecut repede atunci. M-am sculat, mi-am aprins o țigară și m-am dus la fereastră. Încă nu se făcuse ziuă. Noaptea mai atârna deasupra mării ca o zdreanță murdară care se destrăma. La ora aceea pe țărm nu era nimeni. Doar pescărușii dădeau ocol stâncilor de marmură, unde urma să fie cimitirul cel nou. Brusc, mi-am amintit de durerile mele de stomac și de sfatul lui Dinu. Nu mai trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
podiș adunat la jumătatea piscului între umerii de stâncă aspră, unde sclipea oricalcul și se răspândea în lumini galbene aurul unui mare palat. Deasupra întregii priveliști, ieșea din Piscul Sfânt, ca întotdeauna, un cârlionț tremurător de fum care apoi se destrăma în cer. Ochii lui Auta străluciră, revăzând palatul. Ochii lui spuneau, pentru cine s-ar fi putut uita atunci în ei, că înăuntru arde o bucurie nerăbdătoare. Oricui dintre sclavii Atlantidei i s-ar fi părut stranie bucuria lui, fiindcă
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cu finalurile fericite! spuse Henry. Bietul tău tată a fost măcar cruțat de asta, de a-și vedea cartea transformată Într-un travesti. — Totuși, Tree are Într-un fel dreptate, zise Gerald. Dacă Svengali tot moare și vraja lui se destramă, de ce să nu se mărite? — Mi-ar lua prea mult timp ca să-ți explic, dragul meu. Dar simplul fapt că Îți pui această Întrebare spune multe despre tânăra generație. Gerald zâmbi. — Trebuie să plec, domnule James. Mă-ntorc la Bristol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
apă. Griul uniform din jur le ține de urât. Plâng norii bătuți de vânt, vine gheața bătută de ape, țipă piatra de frig. Nuielușele țipă și ele, însă de umed și ud. Covorul pe ducă va începe curând să se destrame, el e uzat, fața e dusă. Nu e de altă parte când picură pic-pic-pic picăturile de lacrimă/ pe tabla lustruită/ se aude un clinchet melodios, de efect. Pașii tocurilor zglobii se aud pocnind pe metal. Iar imaginația începe să cânte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
duci? Ți-ai ocupat timpul, ai simțit destul. Mama e sacră. Do you love me, mother, like I love thy? A avea un copil, fruct al unei coincidențe (când te hotărăști) și al unui vis călduț (pleci înainte să se destrame). Ador stelele când sclipesc și ador luminile city-ului. Îmi zâmbesc si-mi țin coroană. * Intru în compartiment, cu grijă și atenție, însă numai ce privesc o clipă doi oameni morți, criminalul chiar aici, și mă trezesc trasă înăuntru, iar țipatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
cauciucuri, arcuri constante de apă, semănând, de la oarecare distanță, cu patru piciorușe de păianjen. Băiatul urmărit, Celestin, era profund supărat pe câte șuturi în fund primise de la mama ei de viață. Deși primăvară, frunzele se-ngălbeneau și picau. Valurile se destrămau. Chinurile și năpasta își cunoșteau și ele sfârșitul. În basmele amerindienilor, preafericiților prinți, convertiți și excomunicați în aceeași zi, li se retează dintr-o singură lovitură gulerele, cărțile de rugăciuni, lănțișorul, grumazul. Toți se chinuie puțin, se agită pentru o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
adoră, Jake. Doar știi asta. —Pe bune? Băiatul arăta și vorbea cu o totală lipsă de interes. — Da, pe bune. Fiona se simțea rănită, în numele lui David, de această nedreptate. —Mulți tați pierd legătura cu copiii lor atunci când mariajul se destramă, dar el a fost hotărât să se lupte pentru tine. Jake a schițat un zâmbet, dar acesta nu i s-a reflectat și în priviri. N-a fost însă destul de hotărât ca să rămână cu mama, nu? În felul ăsta, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
fost însă destul de hotărât ca să rămână cu mama, nu? În felul ăsta, ar fi putut să mă vadă toată ziua, la fel ca înainte. —Ei, haide, Jake, doar nu crezi chestia asta, nu? — Ce să cred? Că mariajul s-a destrămat din pricina lui taică-tu. Am mai discutat despre asta și știi că nu-i adevărat. Orice poveste are două variante. Fiona avea grijă ce spunea. În fond, Jake n-avusese decât zece ani atunci când David și Belinda se despărțiseră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
o voce potrivită cu care să vorbesc. în timp ce striga astfel, omul s-a aplecat în față, și-a pierdut echilibrul și a căzut. Strigătul său a fost pe o singură voce. Dar stâncile de pe țărm au spart-o și-au destrămat-o iar în fâșii în locul lui. Un cerșetor ce tremura de foame pe o plută și peștii care săreau din ocean în blidul cerșetorului și mureau pentru el. Balene ce se împerecheau. Și multe alte lucruri. Dar nicăieri pe mări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]