4,111 matches
-
adolescenței, sub controlul adulților din trib. «Sunt mama ta», mai preciză ea. Se abținu să-i spună că pe David, fiul lui di Meola, Îl inițiase chiar ea În 1963. David avea atunci treisprezece ani. În prima după-amiază, s-a dezbrăcat În fața lui și l-a Încurajat să se masturbeze. În a doua după-amiază, l-a masturbat chiar ea și i-a supt-o. În fine, În a treia zi a urmat penetrarea. Pentru Jane era o amintire foarte plăcută; sexul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
memorie imaginea sânilor fetei. Deodată, chiar În fața lui, trei adolescente ieșiră din valuri; nu le dădea mai mult de paisprezece ani. Zări prosoapele lor, și-l Întinse la câțiva metri pe-al său; ele nu-i dădeau nicio atenție. Își dezbrăcă rapid tricoul, și-l puse peste coapse, se lăsă pe o parte și Își scoase sexul. Cu o grație desăvârșită, puștoaicele Își lăsară jos sutienele ca să-și bronzeze sânii. Fără să mai apuce să se atingă, Bruno ejaculă violent În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Leclerc În mână, privi printre ramuri. Păreau să fie două sau trei cupluri: nu făceau zgomot, se auzea doar clipocitul ușor al apei pompate sub presiune. Luna ieși din nori. În același moment sosi un alt cuplu, Începură să se dezbrace. Șușotelile reîncepură. Bruno puse jos punga din plastic, Își scoase sexul și Începu să se masturbeze. Ejaculă foarte rapid, În clipa În care femeia intra În apa caldă. Era deja vineri seara, trebuia să-și prelungească sejurul cu o săptămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
În general, se Întorcea acasă către miezul nopții, citea Chateaubriand sau Rousseau. O dată sau de două ori pe săptămână, Bruno se hotăra să-și schimbe viața, s-o ia Într-o direcție total diferită. Iată cum proceda. Mai Întâi se dezbrăca gol pușcă, se privea În oglindă: trebuia să Împingă autodisprețul până la capăt, să contemple toată abjecția burții umflate, a fălcilor, a feselor deja căzute. Apoi stingea toate luminile. Își lipea picioarele, Își Încrucișa mâinile la piept, Își apleca puțin capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
În Litere, la Sorbona; locuia chiar În vecinătate, Într-o cameră cu ferestre spre bulevardul Saint-Michel. Plecând, Îi lăsă numărul de telefon. În săptămânile următoare, Bruno o vizită de câteva ori. Prea umilită de fizicul ei, Annick refuza să se dezbrace; În schimb, chiar din prima seară Îi propuse lui Bruno o felație. Nu pomeni de fizicul ei, pretextă că nu luase pilula. „Zău, prefer așa...” Annick nu ieșea niciodată, rămânea acasă În fiecare seară. Își prepara ceaiuri, Încerca să țină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
nopții a Început să ne fie cam frică. Câțiva inși cu tam-tamuri s-au așezat În fața focului și au Început să bată Într-un ritm lent și grav. Participanții au Început să danseze, focul Încălzea puternic, au Început să se dezbrace ca de obicei. Pentru o cremațiune e nevoie, În principiu, de tămâie și de santal. Aici se adunaseră doar niște vreascuri, probabil amestecate cu ierburi locale - cimbrișor, rozmarin, cimbru; astfel, după jumătate de oră, mirosul a Început să semene exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ochii În podea. Îmi pare foarte rău ! N-am vrut să fac asta. Nu trebuia niciodată să... viața ta sexuală e problema ta. — Emma, proasto ce ești, nu făceam sex ! — Ei, nu ! V-am văzut cu ochii mei ! Erați complet dezbrăcați ! — Ba eram Îmbrăcați. Emma, uită-te la mine ! — Nu ! zic stresată. Nu vreau să mă uit la tine ! — Uită-te la mine, cînd Îți zic ! Ridic puțin capul cu teamă și Îmi focalizez Încet-Încet privirea asupra lui Lissy, care stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Tatăl său, un om lipsit de succes, fusese reprezentantul local, surghiunit la Dayton, al unei largi organizații naționale. Un omuleț gras și nevrotic, un tată isteric, un adept al disciplinei. Când Îl pedepsea pe micul Abe, Îi poruncea să se dezbrace În pielea goală și apoi Îl plesnea cu cureaua de la pantaloni. Abe o admira pe maică‑sa, Își ura tatăl și Își disprețuia sora. Dar nici Keynes, ca să ne mai Întoarcem o dată la el, nu a avut mare lucru de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ARTUR rămâne singur, oarecum obosit și dezgustat.) ACTUL III După un timp; GARDIANUL și CĂLĂUL dorm, fiecare trântit pe unde a apucat; sforăituri, gemete, reacții violente în somn; ARTUR, așezat pe buturugă, cu picioarele într-un lighean cu apă; e dezbrăcat până la brâu, are pe gât un prosop ud; se apropie un personaj; bufnituri, mai multe uși încercate pe rând; apare în cadrul ușii COLONELUL, în ultimul hal de epuizare. COLONELUL: Domnule, n-aveți puțină apă? ARTUR: Am, dar e de ploaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
dacă mai visa și ea un pom sau o apă. Dar acum, la bătrânețe, bunul Dumnezeu i-a înapoiat visele de odinioară. O floare, de pildă, după-amiază când ațipise pe divan visase o floare fără nume. Și tocmai pentru că se dezbrăcase de nume, frumusețea ei i să dăruia visătoarei complet și adânc, producându-i delicii verticale. Alteori visa cum curge sângele prin rețeaua de vase. Alteori altceva. De fiecare dată visul o purta în căptușeala acestei lumi, nici înăuntru nici afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
nici absența soției nu i se mai pare atât de gravă. O să-și facă singur cafeaua, asta-i tot. La policlinică în fața cabinetului TBC e coadă. Doctorița Fulg nu se grăbește, sporovăind la nesfârșit cu fiecare pacient, pe care-l dezbrăcă pe îndelete și-i ascultă respirația întretăiată, recomandându-i băi călduțe și exerciții cu Biblia pe burtă pentru mărirea capacității respiratorii. Între timp îi povestește amintiri din studenție, șicanele pe care i le face soacra sau vorbele de duh ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
petrece un Crăciun fericit. În el erau butuci de mucava, o lumină electrică roșie și niște limbi de celofan reprezentând focul etern. Deasupra căminului era o cromolitografie a lui Adolf Hitler. Era drapată cu mătase neagră. Eu în schimb fusesem dezbrăcat de toate hainele, în afară de rufăria de corp oliv-maronie, acoperit cu o cuvertură de pat care imita blana de leopard. Am gemut și m-am ridicat în capul oaselor, simțind rachete explodându-mi în țeastă. Am coborât privirea spre blana de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Dintre cele șapte ghișee, doar unul era deschis. În așteptarea clientelei, oficiantul, un bărbat între două vârste, cu un neg mare, rozaliu, în creștetul capului, tot agita mausul computerului. O prinsese pe Scheihainimé, mirajul Oazei, și se îndârjea să o dezbrace. Dacă reușea, primea acces gratuit pentru o oră pe seitul acela nou, în care se transmiteau în direct informații, mărturisiri, interviuri, imagini inedite despre aceia. Nu mai era un secret pentru nimeni că aceia năpădiseră în Lume. Nu se știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de zile îl apucase damblaua, povestea femeia. „Nu-și mai face datoria lui de soț, înțelegeți dom’ Preda“, i se destăinuise ea. „Parcă-i deocheat, drogat, deconectat, ce-o fi pățit, că toată noaptea stă pe calculator și umblă să dezbrace o turcoaică. Da’ știi cum umblă? Zici că-i halucinant. Om cu carte, profesionist la anunțurile lui, și s-a distrus dom’le cu calculatoru ăsta de-i zice întrenet. Poți să crezi? De-un an și ceva eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
îi spuneam despre naziști și comori. A fost un moment (o prindeam de talie și o ajutam să coboare în apă ) în care privirile ni s-au încrucișat și mi-a zâmbit așa cum zâmbea Lotte Kreuz când aștepta să o dezbrac. Am ajuns lângă Mallina și au început cercetările pentru localizarea precisă a epavei. Oceanul era liniștit și coborâsem suficient către ecuator cât să ne bucurăm de nopțile pline de stele ale sudului. Era cald. Fiona îmi arăta, în fiecare seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
a lui Humphrey? - Nu cunosc nici un Mallami... nu înțeleg... - Ce misiune aveți? Ce ascundeți? - Nu înțeleg de ce atâtea precauții, zău așa, n-am nici o misiune... Omul părea destul de sincer, dar Mitch nu avu liniște până nu-l puse să se dezbrace la piele și îi controlă hainele. - Ce credeți că ascund, pentru Dumnezeu? exclama reporterul. N-am venit să omor pe nimeni. Dați-mi hainele înapoi. - Mai vedem noi. Ați putea fi totuși un spion. - Spion al cui? Ce se petrece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
tip înalt, zvelt, cu părul blond, ochi gri, un nas lung de patrician, către vârful căruia își ațintise ochii. Părea că este mimica lui obișnuită. Era înfășurat într-o haină închisă la culoare și purta o eșarfă de mătase. Se dezbrăcă cu un aer ușor arogant și de dedesubt se iviră puloverul negru, pe gât și pantalonii dungați. Era unul dintre puținii bărbați pe care-i știam să le stea bine în așa ceva; deși era subțire, pantalonii i se mulau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cu greu l-ai fi putut interpreta greșit. Urmat, bineînțeles, de o tentativă hotărâtă de seducție. Cred că mi-a venit ideea de la Modesty Blaise 1. De obicei, când trebuie să intre într-o cameră plină cu masculi ostili se dezbracă până la brâu. Așa are mai mult timp să-i lase lați. Eu te-aș vedea mai degrabă ca pe Lord Peter Wimsey 1 decât ca pe Modesty Blaise. — Să știi tu, zise Hugo, cu prea multă satisfacție pentru gustul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
reclame luminoase de toate formele te invitau să mănânci tablete de ciocolată, să bei Coca-cola, să folosești ulei Mobil, să-ți depui economiile la Banca Națiunii, să cheltuiești în Clubul Tropicana, să te îmbraci la Chez Nicole și să te dezbraci la Chez Mimi... Marele carusel al consumului, al sutelor de mii de obiecte care ispiteau zi și noapte specia umană, avea pe marele Bulevard din Santa Cruz unul din punctele lui tari. Se putea cumpăra de la un televizor de mărimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ce mai purtase Înainte, avea să pară că nu-i acordase deloc atenție și nu se deranjase s-o observe Înainte. Suspină din pricina eternei inegalități a căsniciei, deschise dulapul și se hotărî c-ar fi mai bun costumul gri. Se dezbrăcă de pantaloni și sacou, Își scoase cravata și-și studie cămașa În oglindă, Întrebându-se dacă o putea purta În seara aceea. Ajunse la concluzia că nu, o dezbrăcă și-o agăță pe spătarul unui scaun, apoi Începu să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
și se hotărî c-ar fi mai bun costumul gri. Se dezbrăcă de pantaloni și sacou, Își scoase cravata și-și studie cămașa În oglindă, Întrebându-se dacă o putea purta În seara aceea. Ajunse la concluzia că nu, o dezbrăcă și-o agăță pe spătarul unui scaun, apoi Începu să se Îmbrace cu haine noi, vag deranjat că trebuia s-o facă, dar prea italian să ia În calcul posibilitatea de-a n-o face. Câteva minute mai târziu, Paola
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
recunoscător pentru liniștea pe care o aduceau în casă, detesta faptul că-l făceau pe Theo să arate ca un Hannibal Lecter cu aripioare de plastic întinse de-o parte și de alta a feței. Dar, când Hugo l-a dezbrăcat pe Theo, motivul care determina cumințenia complet necaracteristică a copilului s-a revelat instantaneu, în toată hidoșenia sa. Petele de un roșu pal care erupseseră pe pieptul și pe stomacul lui Theo își schimbaseră aspectul. Se multiplicaseră de câteva sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
îndoială că voia să-l atragă în cursă, pentru ca Hugo să mai spună ceva ce putea fi folosit ulterior, la proces. Amanda s-a învârtit prin cameră, cu mâinile cufundate în buzunarele hainei. Hugo n-a invitat-o să se dezbrace. Bărbatul a sesizat machiajul fără cusur și felul în care-i strălucea părul. Evident, în urma atenției acordate recent de cineva care costa scump. Pe lângă ea, și el, și Theo, a cărui față purta încă dovada grăitoare a fasolei pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Mai trase câteva fumuri din țigară, apoi o aruncă în ploaie și merse către balansoar. Reuși să-l ridice pe bărbatul semi-adormit și, după câteva minute care i se părură îngrozitor de lungi, îl trânti în pat și începu să îl dezbrace de hainele ude... Îl privea din când în când cum dormea și mormăia înciudat - he, he, magician pervers, îți voi înfige bagheta magică în fund, așa să știi! -, iar la un moment dat se opri și oftă. Îi aranjă părul
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
trebui să îți revizuiești complet atitudinea, nu tu ești cel care agită sforile, tu ai fost și rămâi pentru totdeauna doar un... Stătea lângă ușă, îmbrăcat în treningul pe care îl primise cadou de ziua lui (de la Lucia, evident, se dezbrăcase cu o plăcere maximă de pantalonii cu buzunare aplicate), cu adidașii în picioare, și își spunea că nu a mai alergat de multă vreme, ce dacă plouă?, mișcarea este bună pe orice vreme, medicii ne bat tot timpul la cap
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]