24,608 matches
-
În jurul meu. Hai să dormim un pic. Nu era nimic În neregulă, Îmi puteam da seama de asta. Hunter era la fel de adorabil ca Întotdeauna și era foarte Însurat cu mine. —Scumpo, nu trebuia să faci asta, zău, spuse Hunter În dimineața următoare. —Așa am vrut eu, i-am răspuns. Îi adusesem micul dejun În pat și am stat Împreună deasupra plapumei, mestecând câte un croasant de la brutăria Balthazar, unde făcusem eu comandă. Pe la 8 fără un sfert, mi-a sunat telefonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
cheltuirea a peste 100.000 $ pe două bucăți de smalț galben care măsurau fiecare mai puțin de 4 cm2. A, da, știu de butonii de Paște, șopti Robert, cadavrul, adică responsabilul de vânzări din magazin, care era de serviciu În dimineața aceea. Vorbea Încet, ca și cum s-ar fi temut să nu trezească morții. —Uraaa, făcu Lauren, cât de Încet putea. Știam eu că voi o să mi-i găsiți. —Domnișoară Blount, nu avem nici cea mai vagă idee unde se află butonii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
cu cărucioarele lor, de-abia mai poți găsi o masă liberă la ora prânzului la Saint Ambroeus pe Perry Street. Tipele astea au cariere fantastice (star de cinema, mai ales), poartă poncho-uri spaniole de calitate când Își iau cafeaua diminețile la Jack’s pe 10th Street și par să nu plece niciodată de acasă fără ca pielea lor să aibă strălucirea cuiva care tocmai a făcut super-sex. Emană fericire și mulțumire atunci când, fiind cocoțate pe pantofi Roger Vivier cu tocuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Judecând după parada spectaculoasă de veșminte de acolo, eu eram singura care venise de la serviciu. Aruncasem o splendidă haină brodată de-a lui Thack peste jeans atunci când plecasem de la birou, dar nu puteam concura cu tipe care Își petrecuseră toată dimineața la Blow ca să se coafeze și să se machieze. —Ai zărit-o pe Alixe Carter? am rostit către Phoebe peste mulțimea de femei care se Îngrămădea În jurul ei. — Tocmai s-a dus la toaletă. Spenderella trebuia să facă o pauză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
față de jenă. Se uită la mine, cu Îngrijorare. Apoi Întrebă: Cumva tocmai am fost respinsă de plodul ăla? 12tc "12" Tragedia lui Marcitc "Tragedia lui Marci" „La naiba! Un bebeluș plângăcios de 16 luni respinge o mondenă disprețuită!“, titra În dimineața următoare Gawker Stalker 1. Un Bebeluș Monden poate provoca un dezastru pentru respectul de sine al unei femei În toată firea cum nici măcar un adult nu poate reuși. Marci se ascunse de toată lumea. La propriu. Nimeni nu putea să dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ea, iar singura persoană care ar fi putut să o ia cu binișorul și să o convingă să iasă din casă, Lauren adică, părea să fi dispărut și ea. Umbla vorba cum că Lauren fusese zărită la ora 6 În dimineața de după prânzul lui Pheobe În holul de la Hotel Mark, exact când se urca În lift, Îmbrăcată În ținută sport și având la ochi niște ochelari de soare imenși. Se părea că se folosise de P.H. când intrase. Zvonul se răspândea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
la Globurile de Aur. Știa că era stupid și superficial și mult prea hollywoodian, dar bineînțeles că singurul lucru la care se putea gândi era Rochia. Așa cum spusese și Sophia, Nina era la Paris și dorea să ne Întâlnim În dimineața următoare ca să discutăm despre rochii. Nu-mi venea să-mi cred urechilor și i-am făcut lui Hunter un semn de reușită, ridicându-mi În sus degetul mare. — Aș putea veni eu la tine la hotel la 11, am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
am spus. — Hai să vedem mai Întâi dacă apare mâine. —Ești atât de cinic... —Sunt doar realist, spuse Hunter ridicându-se și luându-mă de mână. Și acum, ce-ar fi să prindem nițel din Paris Première Înainte de culcare? În dimineața următoare, așteptându-mă ca Nina să Întârzie cu cele două ore cerute de statutul ei, treceam prin holul hotelului pe la 11 fără un sfert, când am observat-o stând Într-un fotoliu de lângă șemineu. Am recunoscut-o din pozele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Era Îmbrăcată cu o jachetă cu guler Înalt care Îi ascundea jumătate din față și cu o minusculă fustă din denim. Părul blond Îi cădea pe umeri, iar picioarele Îi erau ușor bronzate și fără ciorapi, chiar și În acea dimineață rece de noiembrie. Cred că erau chiar mai lungi decât picioarele Sophiei D’Arlan, dacă asta este posibil, și erau Încălțate cu o pereche de pantofi ușori, din piele de șarpe, de un verde Închis, care păreau scumpi. Citea Le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
prerie. Celeste stătea lângă un hamal cu pălărie minusculă pe scările de la Hotel Ritz În Place Vendome. Sub fotografie, scria: „Celeste - Paris Couture - Vară“ —Copilul arată ca un spiriduș, chicoti Hunter, când o văzu. Luam Împreună micul dejun acasă În dimineața de după Întoarcerea lui din Europa și ne distram deschizând maldărul de felicitări care sosiseră prin poștă. —Valerie este cel mai bun exemplu din New York de parvenire grosolană În societate, afirmă el. — Poftim, ia deschide-o pe asta, i-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
pe dedesubt, un top din tul fin, ca pânza de păianjen. Își lăsă părul să cadă În valuri libere, după ce decise, fără să se bazeze pe nici o dovadă, că pe Giles nu l-ar fi atras o coafură Înfoiată. În dimineața aceea, m-a sunat din jumătate În jumătate de oră ca să-mi dea raportul asupra progreselor pe care le făcea cu machiajul, ținuta sau starea de spirit; cât despre aceasta din urmă, pot să atest că era foarte bună, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
peste tot. Pereții salonului de primire, care dădea În Fifth Avenue, erau Împodobiți cu faimoasa mătase Venus de culoare roz aprins. Nici măcar Încă o pastilă de Klonopin de la Marci nu reușise să mă adoarmă noaptea trecută. Ce Mireasa moartă! În dimineața asta arătam mai palidă decât The Grudge 1. Din punct de vedere logistic, nu-mi fusese prea greu să mă strecor cu o seară Înainte din apartamentul nostru cu o mică geantă de voiaj, cu strictul necesar, Înainte ca Hunter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
cu ace tivul. —Arăt foarte... Palm Beach, dar În sensul bun. Își coborî apoi vocea și șopti: Ești bine, Sylvie? Am scuturat din cap și mi-am continuat treaba. —Lauren m-a convins să-mi fac nu știu ce perfuzie intravenoasă În dimineața asta. Am simțit că parcă mi-a luat foc sângele, i-am spus. Amintitul doctor Bo Morgan apăruse la ora 9 Îmbrăcat ca un star rock, cu blugi Paper Denim & Cloth și cu o cămașă albă atât de apretată, Încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ea nu-și luase la revedere, regretul că nu avusese o relație amoroasă cu el (În durerea ei, ea Își dorea chiar să se fi culcat până la urmă cu el, patul cu apă). O durea atât de tare capul În dimineața Înmormântării, că era complet incapabilă să aleagă Între costumul negru Chanel și costumul negru Dior, În ciuda faptului că nu era nici o diferență Între ele. Sfârșise prin a se Îmbrăca În Dior și Își prinsese la gât o imensă broșă Verdura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ușa În seara aceea. Afișând un entuziasm exagerat, mă dădeam peste cap să Îmi ascund starea de disperare: trecuseră douăzeci și patru de ore de când Hunter plecase și nu mai știam nimic de el. Când Îl sunasem la birou din nou de dimineață, Danny Îmi spusese că Hunter nu se cazase Încă la hotelul din Zürich unde se știa că trebuie să stea. Nimeni nu știa unde plecase. Nu că e hilar? remarcă Glamela, pe când mă conducea prin mansardă. Purta o rochie din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
încăperi. Au măsurat camerele și le-au spus muncitorilor unde să așeze canapeaua și pianul, și-au cărat înăuntru toate lucrurile și nu s-au oprit nici un moment să se uite la podeaua salonului. Așa spun ei. Apoi, în prima dimineață, când au coborât la parter, era deja acolo, scrijelit în podeaua de stejar alb: PLECAȚI DE-AICI Unii dintre noii proprietari spun că le-o fi făcut-o vreun prieten, în glumă. Alții sunt siguri că e din cauză că nu le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
le-au cărat lucrurile. După vreo două nopți, în peretele nordic al dormitorului principal începe să plângă un copil. De obicei acesta e momentul în care se hotărăsc să sune. Numai asta-i lipsea eroinei noastre, Helen Hoover Boyle, în dimineața aceea - să vorbească la telefon cu noul proprietar. Atâtea bâlbâieli și văicăreli... Ce-i trebuie de fapt acum ar fi o ceașcă de cafea și un cuvânt din opt litere pentru „galinacee“. Trebuie să audă ce se întâmplă pe stația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
jigodii. De atunci încoace, m-am tot întrebat ce voia să însemne examenul ăla. Acum sunt reporter, la un mare cotidian, și nu mai trebuie să-mi imaginez nimic. Primul meu caz real cu un copil a fost într-o dimineață de luni; era în luna septembrie. Nu era vorba de nici un globuleț din bradul de Crăciun și nici de vecini care să se înghesuie în jurul rulotei dintr-o suburbie. Un medic de pe ambulanță stătea cu părinții în chicinetă și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
îndoit astfel încât să se vadă un anunț, lat de trei coloane și înalt de cincisprezece centimetri. Henderson mă privește cum bat cu degetul în ceasul de la mână și mi-l duc la ureche. — Ai văzut chestia asta în ediția de dimineață? zice. În atenția pasagerilor de la clasa întâi ai companiei Regent-Pacific Airlines Iar în text zice: „Ați fost afectat de căderea părului și/sau ați avut neplăceri cauzate de păduchii lați după ce ați venit în contact cu fotoliile, pernele sau păturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
moarte de la un program de teleshopping. De la un profesor. De la un fișier de pe internet. De la o felicitare. De la un răvaș dintr-o plăcintă. Un milion de oameni pot să se uite la o emisiune TV, iar a doua zi de dimineață să fie morți cu toții, din cauza unui slogan publicitar. Imaginați-vă panica. Imaginați-vă o nouă negură a istoriei. Exploratorii și căile de negoț au adus primele valuri de ciumă din China în Europa. Mass-media înseamnă o mulțime de noi mijloace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de ceapă cu mâna. Își înfige în gură două degete lucioase și le suge până face găuri în obraji. Își trage degetele și mai apucă niște ceapă dintr-o cutie de plastic. Îl întreb dacă asta e masa lui de dimineață. Dacă mă întrebi ceva, zice, să vad banii mai întâi. Și-și bagă degetele în gură. De partea celaltă a lui Nash stă la bar un tânăr cu favoriți, într-un costum cu dungulițe, de bună calitate. Lângă el stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
autostradă, un bătrân își trage camioneta pe dreapta. Iese din cabină, se duce în spate și ia de acolo o pătură. Se așază pe vine ca să lase pătura pe marginea șoselei, în timp ce pe lângă el vâjâie mașinile, în aerul fierbinte al dimineții. Bătrânul dă la o parte colțurile păturii și dezvelește un câine mort. O grămadă cârlionțată de blană maronie, cam la fel ca grămada mea de blană. Dom’ sergent scoate încărcătorul din pistol; e plin de gloanțe. Bagă încărcătorul la loc.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
șase luni. În timp ce străbatem Wisconsin și Nebraska, Helen zice: — Mergeam din ușă-n ușă cu produsele Skin Tone. Nu m-am întors la muncă imediat, zice. Cred că s-a întâmplat, Dumnezeule, la vreun an și jumătate de la momentul... de la dimineața în care l-am găsit pe Patrick. Se tot învârtea prin parcul de rulote unde stăteau, îmi spune Helen, când a văzut o tânără exact ca femeia cu șorțul imprimat cu puișori. Aceleași flori de înmormântare uscate, aduse acasă de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
a împins! În ziar îi arată pe mama și pe tatăl vecinului de deasupra, plângând lângă sicriu. Dar dăduse combina mult prea tare. În ziar zice că o fată pe nume Denni D’Testro, manechin, a fost găsită moartă în dimineața asta în apartamentul ei din centru. Și nu știu de ce, dar sper că nu Nash a preluat apelul pentru ambulanță. Stridie arată cu degetul spre radio și zice: — Haide, tati, omoară-l, altfel mănânci rahat! Lumea asta chiar că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
zice: — Tu și Helen semănați foarte mult cu părinții mei, să știți. Mona. Coacăză. Fiica mea. Și, trântindu-mă la loc pe pat, o întreb cum așa. Și, scoțându-mi un toc de ușă din picior, Mona zice: — Chiar în dimineața asta, Helen mi-a spus că s-ar putea să fie nevoită să te omoare. Îmi sună pagerul. E un număr pe care nu-l cunosc. Pagerul zice că este foarte important. Și Mona extrage un vitraliu dintr-un crater
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]