4,704 matches
-
istorici și de lingviști a fost aceea a imposibilității conturării unui studiu al condițiilor lingvistice ale apariției formelor discursive care să asigure accesul la înțelegerea istoriei fără a prejudicia relația cu realitatea discursului. V. analiză a discursului, arhivă, corpus, eveniment discursiv. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN IZOTOPIE. Termenul izotopie a fost propus în 1966 de A. J. Greimas, trecînd de la un domeniu mai restrictiv, cel al semanticii structurale, la cercetarea semiotică și lingvistică, pentru a pătrunde și în spațiul a n a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
domeniu mai restrictiv, cel al semanticii structurale, la cercetarea semiotică și lingvistică, pentru a pătrunde și în spațiul a n a l i z e i d i s c u r s u l u i, la capitolul coerență discursivă. Izotopia desemnează modalitățile ce țin de structura și de organizarea nonlineară a textului și contribuie la coerența lui, avînd la bază redundanța unui element de semantică discursivă. Semioticieni și lingviști, precum J. Courtés, F. Rastier, M. Arrivé, au pus în
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
i s c u r s u l u i, la capitolul coerență discursivă. Izotopia desemnează modalitățile ce țin de structura și de organizarea nonlineară a textului și contribuie la coerența lui, avînd la bază redundanța unui element de semantică discursivă. Semioticieni și lingviști, precum J. Courtés, F. Rastier, M. Arrivé, au pus în legătură izotopia cu alți termeni precum: omogenitate, eterogenitate, tropi, metaforă, metonimie sau sinecdocă, contribuind la realizarea unei adevărate tipologii. Redundanța elementelor semantice se poate manifesta explicit sau
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
implicit (de exemplu, marea izotopie destinul în Zadig de Voltaire), prin recurența aceleiași categorii semantice, prin fenomene de acord sau prin reiterarea aceluiași rol actorial (izotopia actorială este asigurată în Zadig de permanența aceluiași subiect-actor: Zadig, el, acesta). În cadrul eterogenității discursive, F. Rastier propune termenul de pluri-izotopie, constatînd că, de cele mai multe ori, izotopiile se întîlnesc în același text, luptînd pentru supremație (textul poetic, rebusul, povestioarele reprezintă exemple de texte pluri-izotopice). Acest fenomen discursiv generează lectura plurală a textelor, identificată de Grupul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
permanența aceluiași subiect-actor: Zadig, el, acesta). În cadrul eterogenității discursive, F. Rastier propune termenul de pluri-izotopie, constatînd că, de cele mai multe ori, izotopiile se întîlnesc în același text, luptînd pentru supremație (textul poetic, rebusul, povestioarele reprezintă exemple de texte pluri-izotopice). Acest fenomen discursiv generează lectura plurală a textelor, identificată de Grupul µ. P. Charaudeau și D. Maingueneau disting o izotopie în planul coerenței semantice și o izotopie ca redundanță generalizată. Aceasta din urmă se manifestă la nivelul planului expresiei, adică al semnificanților sonori
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
este conceptul care stă la baza teoriei receptării (analiza condițiilor de receptare a unei opere, în măsura în care această operă se înscrie în orizontul de așteptare al unui lectorat). În analiza discursului, lectorul ocupă o poziție similară: caracteristicile lingvistice ale unui gen discursiv depinzînd de condițiile producerii sale, dar și de cele ale receptării, lectorul apare în ipostaza de co-enunțiator virtual, aflat într-o situație de interacțiune amînată. În afara teoriilor despre receptare, termenul lector este relativ puțin folosit ca atare în analizele lingvistice
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
apare în ipostaza de co-enunțiator virtual, aflat într-o situație de interacțiune amînată. În afara teoriilor despre receptare, termenul lector este relativ puțin folosit ca atare în analizele lingvistice, el fiind înlocuit de termeni ca destinatar sau receptor sau, în funcție de genul discursiv, chiar interlocutor. "Lector model / ideal" este o noțiune frecvent exploatată în a n a l i z a d i s c u r s u l u i, opunînd publicul efectiv unui public-țintă pe care textul îl vizează în
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
această ipoteză, combinată cu cunoștințele generale despre lume, receptorul poate aprecia atît sensul semantic a ceea ce spune, cît și sensul pragmatic, reușind să deducă ceea ce emițătorul intenționează să facă prin cuvintele sale. Herbert Paul Grice întemeiează acest tip de efect discursiv pe exigențele schimbului de informații; el pornește de la ideea că limbajul, limitat la conținutul său explicit, nu poate fi informativ; sensul convențional al cuvintelor foloite va servi deci nu numai să determinăm ceea ce este spus, dar, în egală măsură, și
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
faptul de a fi îndreptățit, justificat. În a n a l i z a d i s c u r s u l u i, noțiunea "legitimare" se poate folosi pentru a semnifica faptul că subiectul vorbitor intră în procesul discursiv care trebuie să tindă la recunoașterea dreptului la cuvînt și a legitimității în legătură cu ceea ce spune. Această legitimitate îi este conferită fie prin situația de fapt (ca într-o conversație amicală în care fiecare are dreptul de a vorbi în anumite
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
bază a discursului politic, mediatic, administrativ, birocratic constă în repetitivitatea faptelor de limbă, fenomen pe care a n a l i z a d i s c u r s u l u i îl poate cuantifica în vederea stabilirii strategiilor discursive specifice. Exemplu: Tovarăși savanți! Nici un bob pierdut din noua recoltă! Tovarăși muncitori, elevi și studenți! Să dovedim că sîntem aliați de nădejde ai țărănimii! Să revenim și la anul, cu forțe sporite (Augustin Buzura) În spațiul românesc, limba de lemn
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
este o formă determinată a unei limbi istorice, iar nu limba istorică în totalitatea ei, formă care se actualizează în actele de vorbire, încît, la nivelul limbii populare, dialectele și graiurile, iar, la nivelul limbii literare, stilurile funcționale și tipurile discursive, reprezintă fiecare o astfel de formă. Un vorbitor este în măsură să cunoască mai multe limbi funcționale, mai multe feluri de a vorbi în aceeași limbă istorică, pe care însă, de obicei, nu le actualizează într-o manieră total distinctă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
care-i configurează profilul. Concomitent devin identificabile elementele preluate din alte limbi funcționale, astfel că discursul poate releva un model de colaborare a diviziunilor unei limbi istorice care caracterizează pe un vorbitor, un grup social, profesional ori etnic. V. dominantă discursivă, gen de discurs, limbă literară, limbă populară, stiluri ale limbii. COSERIU 1994, 2000. IO LIMBĂ LITERARĂ. Este aproape de la sine înțeles ca o limbă actuală să aibă, pe lîngă o formă vorbită, uzuală comunicării curente, o formă literară (cultă), care
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
se realizase și în antichitate la vechii greci și la romani. Dar, dacă limba literară nu are varietăți locale, ea are diviziuni legate de straturile sau de păturile sociale, culturale și profesionale ale societății, diviziuni concretizate în stiluri funcționale, tipuri discursive și discursuri particulare. Pe de altă parte, dacă limba populară se caracterizează prin oralitate, limba literară, deși are și o formă orală, este în primul rînd o limbă scrisă. Aspectele generale ale cunoașterii de tip popular se regăsesc în limba
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
u r s u l u i, problemele limbii literare comportă mai multe aspecte, între care se relevă, în primul rînd, constatarea gradului de conformitate cu norma prescrisă sau cu un ideal de corectitudine vizat de utilizatorul limbii. În organizarea discursivă, textele științifice pot realiza structurări independente atît de norma prescrisă, cît și de norma cutumiară a unei limbi, atunci cînd urmează modele cu caracter universal. Tot aici sînt deseori antrenate mijloace ce țin de paratext (citate, cuvinte străine, glose, definiții
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
atunci cînd rămîn aceleași la ambele niveluri ale limbii. Desigur, limba populară are reguli de organizare a enunțului și a discursului, acestea fiind mereu adaptate necesităților și situațiilor care apar în comunicare. Există, de aceea, o imensă varietate a structurărilor discursive, de obicei fără o particularizare din punct de vedere social sau profesional. Acest fenomen produce de multe ori dificultăți în analizarea discursului, uneori chiar începînd cu delimitarea enunțurilor componente și cu stabilirea funcțiilor și rangului lor. V. limbă literară, normă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
2) o literaritate condițională, ce cuprinde opere de diferite genuri, fără un scop estetic instituționalizat (precum autobiografia, jurnalul etc.), care intră în domeniul literaturii, dacă devin obiectul unei atenții estetice. Totuși, cercetarea lingvistică constată că "formele literare" (figuri, procedee, organizări discursive sau narative) nu au nimic specific sub aspectul literaturii, fiindcă se găsesc și în alte tipuri de discurs, astfel că, în imposibilitatea de a recunoaște legi sau regularități care să fie proprii discursului literar, conceptul "literaritate" se poate considera în cadrul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
fi considerat un hiperonim al acestuia, și, în aceste condiții, alocutorul este receptorul susceptibil de a fi considerat ca auditorul sau lectorul posibil, iar interlocutorul partenerul într-o discuție. Totuși, distincția dintre locutor și enunțător rămîne incertă în multe modele discursive, deși se poate stabili că, atunci cînd locutorul este considerat ca subiect vorbitor care se află în exteriorul actului de enunțare, dar este legat de el, este echivalent cu emițătorul, iar atunci cînd este considerat în interiorul actului enunțării, este echivalent
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cel de-al doilea este o persoană care, în sensul enuțului, este prezentată ca responsabilă de el, și, ultimul, persoana care determină unghiul de vedere din care sînt prezentate evenimentele. Această disociere permite lui O. Ducrot să trateze problema polifoniei discursive. Unii cecetători consideră locutorul ca fiind subiectul vorbitor responsabil de actul de vorbire, dar este exterior lui și se opune subiectului care receptează actul de vorbire, fiind și el exterior, reprezentat de interlocutor, receptor sau alocutor. Pornind de la faptul că
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și el exterior, reprezentat de interlocutor, receptor sau alocutor. Pornind de la faptul că unele discursuri pornesc de la partide, sindicate sau alte grupuri organizate, în lingvistica franceză s-a propus denumirea locutor colectiv, pentru "individul social general", autor al unei opere discursive. Se pornește în acest caz de la ideea existenței colectivului plecînd de la manifestările extralingvistice, fără a se verifica însă dacă acest caracter colectiv este autentic și din punctul de vedere al înțelesului cuvîntului colectiv. V. dialogism, emițător, enunțare, enunțător, interlocutor, polifonie
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
avantaje; dacă veți proceda astfel, blatul va reuși). Totuși, logica nu relevă nimic despre legăturile de esență care există între perechile de enunțuri. Aceasta se datorează faptului că, în mod curent, argumentarea reprezintă un anasmblu de dispozitive și de strategii discursive folosite de locutor pentru a-și convinge auditoriul, iar aspectele argumentării sînt raportate la efectele de discurs și nu sînt asociate cu proprietățile limbilor naturale. De aceea, argumentarea pune în evidență aici mai degrabă o formă de a n a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
locutor să construiască obiecte și să se prezinte cum dorește. Aceasta este, pe de o parte, o logică a subiectului, căci acesta intră într-o relație de natură dialogică, și, pe de altă parte, o logică a obiectelor, fiindcă activitatea discursivă alcătuiește obiecte ale gîndirii ce servesc drept referenți comuni pentru interlocutori. Noțiunea centrală a logicii naturale este "schematizarea", definită ca o reprezentare discursivă a ceea ce se întîmplă, iar pentru a releva existența organizărilor raționale, ea folosește conceptul "expunere", care reprezintă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
într-o relație de natură dialogică, și, pe de altă parte, o logică a obiectelor, fiindcă activitatea discursivă alcătuiește obiecte ale gîndirii ce servesc drept referenți comuni pentru interlocutori. Noțiunea centrală a logicii naturale este "schematizarea", definită ca o reprezentare discursivă a ceea ce se întîmplă, iar pentru a releva existența organizărilor raționale, ea folosește conceptul "expunere", care reprezintă funcția discursivă constînd, pentru un segment de discurs dat, din acreditarea și întărirea verosimilității conținutului asertat într-un alt fragment de discurs. O dată cu
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
obiecte ale gîndirii ce servesc drept referenți comuni pentru interlocutori. Noțiunea centrală a logicii naturale este "schematizarea", definită ca o reprezentare discursivă a ceea ce se întîmplă, iar pentru a releva existența organizărilor raționale, ea folosește conceptul "expunere", care reprezintă funcția discursivă constînd, pentru un segment de discurs dat, din acreditarea și întărirea verosimilității conținutului asertat într-un alt fragment de discurs. O dată cu analiza discursului și cu analiza conversațională, dezvoltate ca secțiuni ale pragmaticii lingvistice, s-a întemeiat și o logică a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
se regăsește în măsura în care se au în vedere idei din operele antice sau moderne unde este luat în discuție, dar și atunci cînd se identifică un mod de gîndire orientat spre idei similare, logosul fiind aici, prin urmare, identificabil ca temă discursivă. El se poate manifesta însă și ca structurare discursivă, îndeosebi în comunicarea pe subiecte științifice, atunci cînd se actualizează ca efort pentru expunerea demonstrativă pe baza regulilor acțiunii, mai ales în expunerea organizată sub formă de raționament. V. disurs, etos
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
operele antice sau moderne unde este luat în discuție, dar și atunci cînd se identifică un mod de gîndire orientat spre idei similare, logosul fiind aici, prin urmare, identificabil ca temă discursivă. El se poate manifesta însă și ca structurare discursivă, îndeosebi în comunicarea pe subiecte științifice, atunci cînd se actualizează ca efort pentru expunerea demonstrativă pe baza regulilor acțiunii, mai ales în expunerea organizată sub formă de raționament. V. disurs, etos, limbaj, logic, patos. ARISTOTEL R.; FLEW 1984. IO LOGOSFERĂ
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]