4,738 matches
-
-i secretul. — Ești fenomenală! — De unde știi țigănește? —Învățați la conservator așa ceva? năpădeau întrebările. — Compozitorii se inspiră din viața tutror oamenilor, răspunde ea evaziv. Stimulați de Teofana, au mai cântat și ceilalți creându-se o atmosferă de voie bună. S-au distrat pe cinste că nu le mai venea să plece. Sărbătoritul era în al noulea cer, mai ales că se și cam chefuise pentru că toți noroceau cu el și-l îndemnau la băut. De fapt nici ceilalți nu erau într-o
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
o stare mai bună. Teofana a socotit că este timpul să plece. S-a ridicat, s-a scuzat, și-a îmbrăcat paltonul în timp ce toți și în special Cezar o rugau să m,ai rămână. — Ce te grăbești? Acum, când ne distrăm mai frumos be părăsești. — Te rugăm mai rămâi, insistau toți, mai puțin unele din fete care o cam invidiau pentru că ea fusese mereu în centrul atenției și ele se simțeau neglijate. Nu pot să mai rămân, m-am simțit bine
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Foaie verde foi dă soc Hai pirando, hai la joc Bate pământul că-i tare Așa cum bați în căldare.” Hiu! Hiu! Hiu! striga în ritmul muzicii. — Prințeso, nu regret c-am venit la nunta ta. Am jucat și m-am distrat ca niciodată. Mai rămâne să mă îmbăt. — La urmă, după ce pleacă nuntașii. — Te-mbeți și tu cu mine? — Ai mai văzut mireasă beată în noaptea nunții? râde Teofana. — Îmi pare rău că nu pot sta mai mult, dar aș vrea
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Mai rămâne să mă îmbăt. — La urmă, după ce pleacă nuntașii. — Te-mbeți și tu cu mine? — Ai mai văzut mireasă beată în noaptea nunții? râde Teofana. — Îmi pare rău că nu pot sta mai mult, dar aș vrea să ne distrăm noi două fără limite. — Ce-ar zice Patrik? Ce-ar zice Cezar? — Cu ei împreună. S-o facem lată. — Mai rămâi și tu niște zile. — Aoleu! Vai dă capul meu, că mă belesc Păun și Rozmarin. Ș-apoi e și
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
care s-a așternut peste frunzele căzute toamna trecută ce nici nu se mai văd. În urmă cu câteva săptămâni, puteam observa de la fereastră dansul balerinelor cu rochițe în mii de forme sau minusculele furnicuțe, ce erau de fapt copii distrându-se la săniuș. Amintindu-ți că mirajul fericirii veșnice va dispărea după câteva luni, te lupți cu gândul că viața îți oferă doar bucurii de moment, că tu poți să le păstrezi, trebuie să înveți să le prețuiești, tocmai pentru
Arta si creatie in anotimpul primavara. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Voloşciuc Cristina Maria () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2335]
-
cu nevastă-sa. Au vrut să-l plimbe și pe Aristide puțin, dar el a refuzat. Tocmai va profita de singurătate ca să citească serios. Soră-sa se afla de o săptămână la Pitești, într-o familie prietenă, să se mai distreze. Gherghina intră cu sfială în camera tânărului stăpân, împreună cu servitoarea. ― Uite, fetițo, tu ești deșteaptă și îndemînatică și ai să-mi faci un serviciu... Aristide îi explică. Fierul se încălzise. Pe masă erau întinși pantalonii alături de cârpa udă. Izgoni pe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
teorii sociologice decât rareori, în rechizitoriile de la jurați, când era silit să combată pe vreun apărător mai pretențios. Firește, atunci se pregătea. Întrebarea prefectului îl zăpăci. El n-a avut răgazul să mediteze asupra cauzelor răscoalei actuale. În timpul liber se distra și dânsul, ca toată lumea bună piteșteană, la vreo partidă de pocher. Răspunse tatonînd: ― A fost o relaxare generală a spiritului de ordine și de autoritate, domnule prefect. Nu știu cum și de ce, fiindcă nu intră în atribuțiile mele asemenea cercetări, dar parcă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se adune într-un tablou logic. Pe Nostromo nu aveau altceva.de făcut decât să aștepte. Să aștepte ca Parker și Brett să repare defecțiunile și să se roage pentru o îmbunătățire a stării lui Kane. Pe pasarelă, Lambert îl distra pe Jones motanul cu o sfoară. Era un motan inteligent, capabil de surprize. Câteodată, îi revenea sarcina să întrețină moralul oamenilor. Aceștia păreau să fie încântați să-l vadă țopăind și apucând sfoara albă. Lambert numea jocul, ăsta: alintarea motanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
pur și simplu nu așa stau lucrurile ! Mulțime pestriță ? Da, desigur, orice revoltă de stradă este pestriță, altfel ar fi revoluție. „Nici nu știu ce vor” - acuză unii. Se poate, dar știu ce nu mai vor ! „Se duc mai mult ca să se distreze” - afirmă alții. Cei tineri o recunosc deschis : m-am simțit bine ! Dar asta pentru că pretutindeni în rest au început să se simtă al naibii de rău ! „Nu au un program” - constată cei mai pretențioși. Dar există vreun proiect de țară în România
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
ce, Sașka e mic de statură?" Firește că nu întotdeauna fetele se gândeau, când răspundeau la oracol, chiar la băiatul care le plăcea, uneori se amuzau să-și găsească un "client" dintre repetenți sau inși mai șleampeți, ca să se poată distra și cei care asistau. Oricum, jocul avea ceva insinuant, meandric, care te emoționa ca și gajurile; într-una dintre zilele lungi de la sfârșitul clasei a opta oracolul îl făcea Petruța ,o fata negricioasă și foarte vioaie, un fel de subretă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
joc de mine, de suferința mea ridicolă. Am vrut să plec de-acolo, dar mi-am dat seama că asta m-ar fi trădat și mai tare. Așa că am îndurat totul până la capăt. Printre băieți era și Colorado, care se distra de minune. După ce se terminară întrebările fu consultat oracolul, care dădu un răspuns, pentru mine, uimitor: "Te iubește, dar o ascunde." În acel moment, râzând în hohote, Lili mă arătă brusc cu degetul, ațintindu-l înspre mine mai multe secunde
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
După ce se terminară întrebările fu consultat oracolul, care dădu un răspuns, pentru mine, uimitor: "Te iubește, dar o ascunde." În acel moment, râzând în hohote, Lili mă arătă brusc cu degetul, ațintindu-l înspre mine mai multe secunde. Toți se distrau, mă tachinau în glumă și eu însumi încercam să râd împreună cu ei. Jocul trecu la altcineva, iar eu, după câteva minute, m-am retras pe neobservate și m-am dus la toaletă. Voiam să mă spăl pe fața care-mi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
aproape cu totul desfrunziți cădeau uneori fructele lucioase, iar casele cenușii aveau pereții uzi. Mirosea puternic, nostalgic a fum de prin curțile cu grilaje de fier forjat. Ea purta o haină de ploaie dintr-un material lucios, galben-citron și se distra împrăștiind cu vârful pantofului grămezile de frunze uscate. Atunci mi-a povestit, cu o expresie pe jumătate copilărească, pe jumătate afectată, despre "prietenul ei de la facultatea de matematică", acel Silviu care avea să fie coșmarul meu timp de luni de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
putem rămâne prieteni și că prietenia e un sentiment mai frumos decât dragostea și așa mai departe. Că ea însăși nu este fericită, că simte că e într-un mare pericol. Cred că el vrea de fapt doar să se distreze cu mine. Îi cam plac femeile." Și o simțeam că trăiește cu adevărat panica pe care-o arăta când spunea asta. Am stat câtăva vreme privind absenți spre afișele teatrului Bulandra, spre câinele care alerga de colo până colo printre
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
aceea cu pareză facială priviserăm totul, eu răsucindu-mi pe deget, cu destulă nervozitate, buclele, ea cu o expresie de arlechin, zâmbind cu o jumătate de față și plângând cu cealaltă, clipind dintr-un singur ochi. Cu asta m-am distrat toată noaptea și dimineața... Doctorul a trecut adineauri pe la patul meu și m-a întrebat dacă am terminat de scris. Of, Doamne, încă nu. Ce cuprind paginile astea pe care le-am înșirat pe noptieră și pe cearceaf? Sânt ele
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
El s a băgat în seamă cu acea față. Fetei i-a plăcut de el și s-au îndrăgostit pe loc. Și-au dat numărul de telefon . Cei doi s-au apropiat foarte mult. Au ieșit în oraș s-au distrat. Într-o zi băiatului i-a venit pofta de droguri, el i-a propus fetei să ia cu el droguri. Față nu a vrut și s-a supărat pe el și nu au mai vorbit luni întregi. Băiatul și-a
Dragostea salvatoare. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by MAŢOIANU MĂDĂLIN, ALCEA GINA () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2019]
-
tot ce știam, în mai multe cuvinte decât ar fi fost nevoie și fără să îndrăznesc s-o poftesc înlăuntru, să șadă. ― Mama m-a trimis să vă întreb, adăugă ea, timidă, țîntuindu-și totuși privirile în ochii mei. Nu vă distrați destul în casa noastră și de aceea rămâneți ceasuri întregi singur aici în odaie. Mama spune că, dacă lucrați după spusul soarelui, vă îmbolnăviți. ― Ce-aș putea face altceva? o întreb. ― Dacă vreți, vorbiți cu mine... Sau vă plimbați. ― Nu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
face altceva? o întreb. ― Dacă vreți, vorbiți cu mine... Sau vă plimbați. ― Nu mai am prieteni, îi spun sincer, apropiindu-mă de ușă, nu mai am la cine să mă duc. Mă plimb destul când mă întorc de la lucru. ― Vă distrați mult mai bine acolo, în Wellesley Street, vorbi ea, zâmbind. Apoi, parcă și-ar fi amintit ceva, se în-dreptă către verandă. Mă duc să văd dacă au venit scrisori. Rămăsei rezemat de ușă, așteptînd-o. Fredona un cântec fără melodie, așa cum
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
aminte de terasă și mă pofti. Urcarăm amîn-doi scările, eu puțin intimidat, pentru că trebuia să trec prin fața odăiei femeilor, ea încercînd să vorbească tare, ca să o audă maică-sa și ― cum mi-a mărturisit în urmă ― să știe că "mă distrează". (Gazda mea nu dormise câteva nopți gîndindu-se cât de greu îmi va fi mie fără "distracții": fără muzică, fără prieteni, fără patefon.) Când ajunsei sus, mă cuprinse deodată o nemărginită bucurie. Niciodată n-aș fi ghicit cât de schimbată se
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și nu tresăream decât la râsul Maitreyiei, pe care Khokha îl alimenta cu nesfârșite calambururi și schimonoseli. Probabil că ea observă sfiala mea, căci mă întrebă, în englezește, dacă nu sunt prea obosit și dacă n-aș voi să mă distrez ajutînd-o în ceasurile mele libere să termine catalogul bibliotecii d-lui Sen. Aceasta m-ar recrea îndeajuns, după munca mea de la birou, și am putea sta de vorbă mai mult. Pentru că, de fapt, în ultimele zile aproape că nu mă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ajuns irecognoscibile... - Atunci nu poate să fie la 21, îl întrerupse femeia. Poate la anexă? se întoarse întrebătoare către tovarășa ei. Se întoarse și Adrian și o privi mai bine. Era înaltă, cu o față oarecare, fără vârstă, și răsucea distrat între degete un inel cu chei. Era, ca și cealaltă, îmbrăcată în cenușiu, cu un mic șorț verde, care, la lumina palidă a coridorului, părea decolorat. - Depinde, rosti în cele din urmă, foarte încet, parcă ar fi șoptit. La ce
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
citind mereu și nu îndrăznea... - Nu, n-o cunosc, repetă bătrâna. Luase revista în mâna, dar se răzgândi și o așeză alături, pe canapea. - Și-acum, îl întrebă, zâmbind, după ce-și mai privi o dată ceasul, cum vrei să ne distrăm? Pentru că mai avem de așteptat încă cel puțin douăzeci de minute... Femeia se oprise în fața vitrinei. - Nu, nu e asta, auzi pe cineva în spatele ei. Nu e vitrina artistului laureat... - Dar, în fond, despre ce este vorba? de ce-i spune
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
adevărat că ai un câine savant? Ieronim începu să râdă. - Nu unul, spuse. Am doi! - Atunci, știu cine ești, reluă femeia și începu să-și scoată atent, fără grabă, mănușile. Astă-vară veneai la Spitalul Colentina, la pavilionul copiilor, ca să-i distrezi... - Așa e. Ba chiar, o dată... - Ieronim! îl întrerupse Maria, apucîndu-i brațul. Nu e nevoie să intri în amănunte... - Purgare non est necesse! adăugă cineva. Necunoscuta își scutură de câteva ori, cu gesturi scurte, pletele și zâmbi din nou. - Te cunosc
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
acrobațiile și jongleriile lui. Și deodată, spune autorul, tânărul și-a dat seama de decăderea lui, într-un anumil sens de trădarea lui. Deodată, în clipa aceea, a înțeles că un jongleur și un saltimbanc ca el fusese făcut să distreze zeii, să-i amuze prin acrobațiile și prestidigitațiile lui, iar acum el, ca și toți cei ca el, distrau pe oameni... - Nu înțeleg, șopti Maria, pălind ușor. - E greu de înțeles, continuă Antim, făcând semn de departe chelnerului, pentru că asta
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
sens de trădarea lui. Deodată, în clipa aceea, a înțeles că un jongleur și un saltimbanc ca el fusese făcut să distreze zeii, să-i amuze prin acrobațiile și prestidigitațiile lui, iar acum el, ca și toți cei ca el, distrau pe oameni... - Nu înțeleg, șopti Maria, pălind ușor. - E greu de înțeles, continuă Antim, făcând semn de departe chelnerului, pentru că asta nu se știa pe atunci, în secolele XIV-XV, și mă întreb cum a descoperit-o el, jongleur-ul. În fond
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]